2ra-36/21 — înapoierea în țară a copilului

2ra-36/21 — înapoierea în țară a copilului (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-36/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. V. Lastavețchi)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, V. Sîrbu, V. Buhnaci)

DECIZIE

28 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

examinând, cu participarea părților, recursul declarat de Andrei Popa,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Popa

împotriva Axeniei Istrati cu privire la înapoierea în țară a copilului,

împotriva deciziei din 10 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Andrei Popa și a fost menținută hotărârea din 05 decembrie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La data de 30 august 2019, Andrei Popa a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Axeniei Istrati cu privire la înapoierea în țară a copilului.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin hotărârea din 31 ianuarie 2017

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a fost desfăcută căsătoria încheiată la 24 august

2011 cu Axenia Cheltuială-Popa (în prezent Axenia Istrati) și a fost stabilit domiciliul

copilului minor XXXXX, născută la XXXXX împreună cu mama, la bază stând

declarația lui scrisă către Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sect. Râșcani

din 10 ianuarie 2017, prin care și-a exprimat acordul ca domiciliul copilului minor să

fie stabilit cu mama sa pe adresa XXXXX.

A susținut că la 26 octombrie 2017, dat fiind faptul scoaterii frecvente din țară a

copilului minor de către Axenia Istrati, fără a-l înștiința, a întocmit o declarație

autentificată de notarul Galina Ceban cu nr. 5033, prin care a declarat că nu este de

acord ca fiica minoră să părăsească hotarele Republicii Moldova.

1

A invocat că din luna decembrie 2015, imobilul de pe adresa XXXXX este dat în

chirie unor persoane necunoscute, care printre altele locuiau și în momentul emiterii

avizului de Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sect. Râșcani, fapt

necunoscut de dânsul la acel moment.

Reclamantul a declarant că pârâta, contrar dezacordului din 26 octombrie 2017,

a scos copilul din țară la 30 mai 2018, având, de fapt, intenția de a-i stabili domiciliul

permanent în străinătate.

A relatat că la 09 ianuarie 2018, Axenia Istrati a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui cu privire la contestarea refuzului de părăsire a teritoriului

Republicii Moldova de către copilul minor XXXXX. Prin cererea de concretizare a

pretențiilor din 13 iunie 2018, Axenia Istrati a solicitat emiterea unei hotărâri

judecătorești prin care să se permită ieșirea copilului minor din Republica Moldova

pentru stabilirea domiciliului în străinătate, fără acordul tatălui Popa Andrei. La data de

07 martie 2019, instanța de judecată a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Andrei Popa a afirmat că la 06 septembrie 2018 a depus o plângere la Centrul

pentru Combaterea Traficului de Persoane al INP al IGP, cu solicitarea de a fi pornită

urmărirea penală în privința Axeniei Istrati, pe marginea acțiunilor ilegale de scoatere a

copilului din țară, tăinuind scopul real al deplasării. La 19 noiembrie 2018, în privința

Axeniei Istrati a fost pornită urmărirea penală pentru scoaterea copilului minor din țară,

dânsul fiind recunoscut în calitate de parte vătămată.

Conform informației nr. 35/7-4-3791 din 08 iulie 2019, comunicată de

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Axenia Istrati a părăsit teritoriul

Republicii Moldova însoțită de copilul minor XXXXX la data de 30 mai 2018 și până

în prezent, nu a revenit în țară. Din cele comunicate de reprezentantul pârâtei, avocatul

Marina Frecăuțan, copilul minor se află împreună cu mama în Norvegia.

A menționat că fiica se află la o vârstă fragedă și ținând cont de particularitățile

de dezvoltare a copiilor la vârstă preșcolară, separarea copilului de unul din părinți este

o problemă majoră, multiaspectuală, cu multiple repercusiuni și influențe psihologice,

sociale și juridice. Evident, în cazul apariției unei astfel de situații, pe prim plan se cere

a fi pus interesul superior al copilului. Mai mult ca atât, copilul a fost supus unor riscuri

enorme, fiind lăsat fără supravegherea unui adult într-o țară străină.

Reclamantul consideră că reținerea copilului minor peste hotarele țării este

traumatizantă, deoarece nu cunoaște pe nimeni, fiind smuls din mediul familiar, nu

cunoaște limba și fiind în imposibilitate de a se exprima și comunica, ar putea dura mult

până când minorul s-ar putea adapta la alt mediu de viață.

Până la moment, Axenia Istrati refuză înapoierea benevolă a copilului minor

XXXXX la domiciliul acestuia în XXXXX.

A indicat că interesul părintelui care nu locuiește împreună cu copilul este

evident unul substanțial: menținerea unui contact suficient cu copilul său pentru a

întreține relația de rudenie. O separare fizică semnificativă, care ar împiedica vizitele

săptămânale sau lunare și chiar anuale, îngrelează considerabil menținerea acestei

2

relații. Interesul părintelui care locuiește separat de a avea acces la copilul său, nu este

mai puțin important decât interesul părintelui care locuiește cu copilul, fapt care Axenia

Istrati îl ignoră cu desăvârșire, iar, instanța urmează să soluționeze la caz toate aceste

aspecte importante.

Reclamantul a mai menționat că legislația națională permite schimbarea

domiciliului copiilor minori după divorț numai cu acordul celuilalt părinte sau cu

încuviințarea instanței de judecată, iar, Axenia Istrati nu are niciun temei legal de a

reține copilul în afara teritoriului țării.

Andrei Popa și-a întemeiat acțiunea în baza prevederilor art. 62 și 64 alin. (1) din

Codul familiei și ale Legii cu privire la ieșirea și intrarea în Republica Moldova nr. 269

din 09 noiembrie 1994, solicitând înapoierea în țară de către Axenia Istrati a copilului

minor XXXXX, reținut ilicit în afara teritoriului țării și încasarea din contul pârâtei a

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 05 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea depusă de Popa Andrei a fost respinsă.

La 06 decembrie 2019 Andrei Popa a declarat apel împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii din 05 decembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea

să fie admisă.

Prin decizia din 10 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Popa Andrei și a fost menținută hotărârea din 05 decembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La data de 10 septembrie 2020 Andrei Popa a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei din 10

iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 05 decembrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin care acțiunea să fie

admisă.

În motivarea recursului s-a invocat că instanțele de judecată au dat o apreciere

arbitrară probelor administrate, au interpretat în mod eronat legea, precum și nu au

aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Recurentul consideră că a prezentat suficiente probe ce demonstrează acțiunile

ilegale admise de către intimată, care afectează direct starea psiho-emoțională a

copilului minor. Mai mult ca atât, au fost anexate documente care confirmă că Axenia

Istrati are statut de învinuit în dosarul penal nr. 2018515208, pornit în baza art. 207 din

Codul penal și este anunțată în căutare națională.

A indicat că instanțele de judecată nu au luat în considerare poziția Avocatului

Poporului cu privire la drepturile copilului și au pus la baza hotărârilor doar poziția

intimatei și a reprezentantului acesteia.

A menționat că decizia instanței de apel este nemotivată și conține doar

constatările expuse de către prima instanță, fiind astfel afectat dreptul său de acces la

3

un tribunal și la un proces echitabil, ceea ce constituie o încălcare a art. 6 § 1 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Recurentul a susținut că instanțele ierarhic inferioare au concluzionat greșit

precum că nu este în drept să înainteze o asemenea acțiune, or, conform art. 66 alin. (1)

din Codul familiei, părinții au dreptul să ceară înapoierea copilului de la orice persoană

care îl reține fără un temei legal. În caz de litigiu, părinții se pot adresa instanței

judecătorești.

A mai menționat că potrivit art. 8 din Convenția de la Haga din 25 octombrie

1980, persoana, instituția sau organismul care pretinde că un copil a fost deplasat sau

reținut prin violarea dreptului privind încredințarea poate să sesizeze fie autoritatea

centrală a reședinței obișnuite a copilului, fie pe aceea a oricărui stat contractant, pentru

ca acestea să acorde asistența lor în vederea asigurării înapoierii copilului. Iar, art. 29

prevede că, Convenția nu impietează asupra posibilității persoanei, instituției sau

organismului, care pretinde că dreptul privitor la încredințare sau de vizitare în înțelesul

art. 3 sau 21 au fost violate, să se adreseze direct autorităților judiciare sau

administrative ale statelor contractante, în aplicarea sau neaplicarea dispozițiilor

convenției.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 10 iunie 2020.

Decizia motivată a instanței de apel a fost expediată în adresa lui Andrei Popa la

13 iulie 2020, potrivit scrisorii de însoțire nr. 5832 (f.d. 162), însă lipsesc date cu privire

la recepționarea acesteia.

Astfel, recursul, declarat la data de 10 septembrie 2020, este în termen.

La data de 23 septembrie 2020, copia recursului declarat de Andrei Popa a fost

expediată în adresa intimatei Axenia Istrati și a reprezentantului acesteia, avocatul

Marina Frecauțan, cu înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 201).

În conformitate cu art. 440 alin. (2) din Codul de procedură civilă, completul din

3 judecători prin încheierea din 25 noiembrie 2020 a considerat recursul admisibil și a

dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători, cu citarea participanților la

proces.

În ședința de judecată s-au prezentat recurentul Popa Andrei, intimata Istrati

Axenia și reprezentantul intimatei, avocatul Marina Frecauțan.

Recurentul Popa Andrei a susținut recursul declarat și a solicitat casarea integrală

a deciziei din 10 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 05 decembrie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin care

acțiunea să fie admisă.

Intimata Istrati Axenia și avocatul Marina Frecauțan au solicitat respingerea

recursului și au declarat că la 18 decembrie 2020, copilul a revenit în Republica

Moldova împreună cu mama, pentru a se stabili definitiv în țară.

4

În legătură cu revenirea în țară a copilului minor, la solicitarea părților, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a

acordat un termen pentru a negocia o posibilă soluționare a litigiului pe cale amiabilă.

La ședința următoare, recurentul Popa Andrei a declarat că după ședința de

judecată din 24 decembrie 2020 intimata i-a arătat copilul, cu care a vorbit nu mai mult

de un minut. Însă, la data de 03 ianuarie 2021 Istrati Axenia, împreună cu copilul, a

părăsit țara, fără a avea permisiunea lui. Astfel, susține în continuare recursul declarat,

solicitînd admiterea acestuia, cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin care acțiunea să fie

admisă.

Reprezentantul intimatei, avocatul Marina Frecauțan, a declarat că părțile s-au

prezentat la mediator, fiind audiat și copilul, însă, recurentul refuză să încheie un

contract de mediere. Intimata a părăsit teritoriul Republicii Moldova la 03 ianuarie

2021, deoarece i s-a comunicat că urmează să se prezinte personal la școala unde copilul

învață, pentru a primi actele necesare pentru efectuarea studiilor în țară. Istrati Axenia

planifică să revină în Republica Moldova în luna iunie, după finisarea anului școlar de

către copil. Avocatul a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei instanței

de apel și hotărârii primei instanțe.

Audiind părțile, studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate

în recursul declarat și obiecțiile expuse de intimată, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

urmează a fi admis, cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și restituirea cauzei

spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c1) din Codul de procedură civilă, instanța

de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral

decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, trimițând cauza spre rejudecare în

prima instanță doar în cazul în care a constatat încălcarea sau aplicarea eronată a

normelor de drept procedural specificate la art.432 alin.(3) lit. d) și f).

Iar ,în conformitate cu art. 432 alin. (3) lit. d) din Codul de procedură civilă, se

consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul

în care instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces.

Alin. (5) al art. 432 din Codul de procedură civilă prevede că, temeiurile

prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Din suportul probator prezent la materialele cauzei rezultă că la 24 august 2011

a fost încheiată căsătoria între Popa Andrei și Axenia Cheltuială-Popa.

Potrivit certificatului de naștere XXXXX, la XXXXX s-a născut copilul XXXXX

(f.d 10, volumul I).

Prin hotărârea din 31 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a fost

desfăcută căsătoria încheiată la 24 august 2011 între Andrei Popa și Axenia Cheltuială-

5

Popa (în prezent Axenia Istrati) și a fost stabilit domiciliul copilului minor XXXXX,

născută la XXXXX împreună cu mama (f.d. 7, volumul I).

La 27 decembrie 2017, Axenia Istrati a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Andrei Popa cu privire la permiterea ieșirii din Republica Moldova a

copilului minor XXXXX pentru stabilirea domiciliului în străinătate, fără acordul

tatălui Popa Andrei.

Prin hotărârea din 07 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

menținută prin decizia din 17 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, acțiunea

depusă de Axenia Istrati a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d. 8, volumul I).

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Andrei Popa a solicitat

înapoierea în țară de către Axenia Istrati a copilului minor XXXXX, reținut ilicit în

afara teritoriului țării și încasarea din contul pârâtei a cheltuielilor de judecată, invocând

că la 30 mai 2018 Axenia Istrati a părăsit teritoriul Republicii Moldova, însoțită de

copilul minor XXXXX, fără a avea acordul lui și până în prezent nu a revenit în țară.

Prima instanță, fiind învestită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la concluzia

de a respinge acțiunea depusă de către Popa Andrei.

Ulterior, instanța de apel de apel, fiind învestită cu judecarea apelului declarat de

Popa Andrei, a ajuns la concluzia netemeiniciei acestuia și a menținut hotărârea primei

instanțe.

Instanțele de judecată, concluzionând asupra respingerii acțiunii, au reținut că,

Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii

internaționale de copii, în vigoare pentru Republica Moldova din 01 iulie 1998, are drept

obiect asigurarea înapoierii imediate a copiilor deplasați sau reținuți ilicit în orice stat

contractant. Astfel, conform art. 6 din Convenție, fiecare stat contractant desemnează o

autoritate centrală însărcinată să satisfacă obligațiile ce-i sunt impuse prin convenție.

În temeiul Hotărârii Guvernului nr. 691 din 17 noiembrie 2009, Ministerul

Sănătății, Muncii și Protecției Sociale are calitatea de autoritate centrală desemnată

pentru implementarea prevederilor Convenției.

Prin urmare, instanțele de judecată au menționat că, este de competența

Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale de a sesiza instanța de judecată cu

acțiune privind înapoierea copilului și nu a tatălui, deoarece în temeiul Convenției,

aceasta este o obligație a statului, care în niciun caz nu dă dreptul tatălui de a solicita

înapoierea copilului în țară.

Instanțele ierarhic inferioare au indicat că Popa Andrei, fiind persoana care

pretinde că copilul a fost deplasat prin violarea dreptului privind încredințarea, trebuia

să sesizeze fie autoritatea centrală a reședinței obișnuite a copilului, adică Ministerul

Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova, fie pe aceea din Regatul

Norvegiei, pentru ca acestea să acorde asistența lor în vederea asigurării înapoierii

copilului. Însă, contrar prevederilor Convenției de la Haga și circumstanțelor stabilite,

Andrei Popa nu a prezentat înscrisuri care să confirme că s-a adresat Ministerului

6

Sănătății, Muncii și Protecției Sociale sau autorității competente din Regatul Norvegiei

cu o cerere în care să solicite demararea procedurilor cu privire la înapoierea copilului.

Verificând legalitatea deciziei atacate prin prisma argumentelor invocate în

recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră că instanțele ierarhic inferioare nu au stabilit toate circumstanțele

importante pentru justa soluționare a cauzei.

În conformitate cu art. 62 alin. (2) din Codul de procedură civilă, ca urmare a

constatării temeiurilor coparticipării procesuale obligatorii, instanța judecătorească va

înștiința, din oficiu sau la cererea participanților la proces, pe toți coreclamanții și

copârâți despre posibilitatea de a interveni în proces.

În conformitate cu art. 185 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă,

judecătorul, în faza de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare, îndeplinește

următoarele acte: soluționează problema intervenirii în proces a coreclamanților,

copârâților și intervenienților.

Conform art. 2 din Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra

aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, statele contractante iau toate măsurile

corespunzătoare spre a asigura, în limitele teritoriului lor, realizarea obiectivelor

convenției, în acest scop, ele urmează să recurgă la procedurile lor de urgență.

Potrivit art. 6 din Convenție, fiecare stat contractant desemnează o autoritate

centrală însărcinată să satisfacă obligațiile ce-i sunt impuse prin convenție.

Conform art. 7 din Convenție, autoritățile centrale urmează să coopereze între ele

și să promoveze o colaborare între autoritățile competente în statele lor respective,

pentru a asigura imediata înapoiere a copiilor și a realiza celelalte obiective ale

prezentei convenții.

În conformitate cu art. 9 din Convenție, când autoritatea centrală, care este

sesizată printr-o cerere în temeiul art. 8, are motive să creadă că copilul se află într-un

alt stat contractant, ea transmite cererea direct și fără întârziere autorității centrale a

acestui stat contractant, informând despre aceasta autoritatea centrală reclamantă

sau, dacă este cazul, pe reclamant.

Analizând circumstanțele expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că instanțele ierarhic

inferioare urmau să înștiințeze din oficiu Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției

Sociale, care este autoritatea centrală desemnată pentru implementarea prevederilor

Convenției de la Haga din 25 octombrie 1980, despre judecarea prezentei cauze și

posibilitatea de a interveni în proces.

Iar, în cazul în care, urmare a înștiințării, Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției

Sociale nu solicită intervenirea în proces prin prisma art. 62 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, instanța de judecată urma în mod obligatoriu, în cauza privind

înapoierea copilului, să atragă în proces autoritatea în calitate de intervenient accesoriu,

ca persoană interesată în acest proces, căreia prin hotărârea pronunțată ar putea să îi fie

influențate drepturile sau obligațiile față de una din părți.

7

Totodată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție reține că din procesul-verbal al ședinței de judecată din

01 octombrie 2019 rezultă că prima instanță antrenează în proces Ministerul Sănătății,

Muncii și Protecției Sociale (f.d. 44 , volumul I), fără însă a fi specificată calitatea

procesuală a autorității centrale.

La fel, din materialele cauzei nu este clar dacă autoritatea a fost înștiințată despre

posibilitatea intervenirii în proces în cauza privind înapoierea copilului, or, la dosar nu

este anexată o careva înștiințare/scrisoare expediată în adresa ministerului, fiind doar

anexat un aviz de recepție. Astfel, atât prima instanță, cât și instanța de apel, au examinat

prezenta cauză fără înștiințarea și participarea Ministerului Sănătății, Muncii și

Protecției Sociale.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție conchide că atât prima instanță, cât și instanța de apel, care

a menținut soluția acesteia, au desconsiderat esența obiectului litigiului și a pretențiilor

înaintate și contrar normelor de drept procedural, au ignorat faptul atragerii în proces a

tuturor persoanelor interesate.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție reține că, pornind de la obiectul litigiului și cerința din cererea de chemare în

judecată a reclamantului, susținută pe parcursul examinării cauzei privind înapoierea

copilului, instanțele sunt în imposibilitate de a se pronunța cu privire la această cerință,

fără prezența în procesul dat a autorității desemnate pentru implementarea prevederilor

Convenției de la Haga din 25 octombrie 1980. La nivel de autoritate, sunt îndreptățiți

să soluționeze și să verifice localizarea copilului minor și reședința obișnuită la data

pornirii procesului și pe întreaga perioadă de examinare.

Respectiv, în cauza dată nu a fost implicată această autoritate, ceea ce a dus la

încălcarea termenului prevăzut de Convenția de la Haga de soluționare a acestui litigiu,

fapt constatat de către Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție, dar un alt remediu decât la moment să fie antrenată

autoritatea, instanța de recurs nu a stabilit.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa a statuat că, printre

obligațiile pozitive impuse statelor se numără și luarea de măsuri pentru a se asigura de

reunirea părintelui cu copilul său (cauzele Ignaccolo-Zenide împotriva României, nr.

31679/96, Nuutinen împotriva Finlandei, nr. 32842/96, Iosub Caras împotriva

României nr. 7198/04), or, conform art. 7 din Convenția de la Haga, autoritățile au

obligația de a lua toate măsurile necesare pentru prevenirea unor noi pericole pentru

copil sau prejudicii pentru părțile interesate.

Reieșind din cele enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră imposibilă corectarea erorii

admise de către instanțele de judecată în condițiile procedurii prevăzute de către

legislația procesuală, motiv pentru care cauza urmează a fi restituită spre rejudecare.

8

Totodată, instanța de recurs reține că în conformitate cu art. 2931 din Codul de

procedură civilă, introdus prin Legea nr. 112 din 09 iulie 2020, în vigoare din 14 august

2020, cererea privind înapoierea copilului în statul reședinței sale obișnuite și cea

privind exercitarea dreptului de vizitare a copilului, în conformitate cu Convenția

asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, întocmită la Haga la 25

octombrie 1980, se depun la Curtea de Apel Chișinău de către autoritatea centrală din

Republica Moldova pentru implementarea prevederilor convenției menționate sau de

către reclamant.

Astfel, ținând cont de faptul că după modificările operate, doar Curtea de Apel

Chișinău este competentă de a examina cererea privind înapoierea copilului în statul

reședinței sale obișnuite, cauza urmează a fi restituită spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul și a casa integral decizia instanței de apel, cu restituirea cauzei spre rejudecare

la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c1) din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Andrei Popa.

Se casează integral decizia din 10 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Popa împotriva Axeniei

Istrati cu privire la înapoierea în țară a copilului, cu restituirea cauzei spre rejudecare la

Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

9