2ra-576/21 — cu privire la anularea partiala a incheierii privind asigurarea executarii si ridicarea sechestrului de pe mijloacele financiare

Dosarul nr. 2ra-576/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. I. Pulbere)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Secrieru, I. Cotruță, V. Mihaila)

ÎNCHEIERE

21 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Irina

Sandu

în cauza civilă la cererea de chemare de chemare în judecată a Angelei Burdin

împotriva Irinei Sandu și Alexandr Burdin cu privire la anularea parțială a încheierii

privind asigurarea executării și ridicarea sechestrului de pe mijloace financiare

împotriva deciziei din 10 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

au fost respinse apelurile declarate de Irina Sandu și executorul judecătoresc Nicolae

Pașa și menținută hotărârea din 29 mai 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru,

prin care acțiunea a fost admisă

constată:

La 5 mai 2020, Angela Burdin, reprezentată de avocatul Aureliu Oncea a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Irinei Sandu și Alexandr Burdin,

intervenient principal executorul judecătoresc Nicolae Pașa cu privire la anularea

parțială a încheierii privind asigurarea executării și ridicarea sechestrului de pe

mijloace financiare.

În susținerea acesteia a invocat că la 9 aprilie 2020, executorul judecătoresc

Nicolae Pașa a emis încheierea privind asigurarea executării, prin care, la pct. 4 al

dispozitivului, a dispus aplicarea sechestrului pe mijloacele ei financiare, aflate la

toate băncile comerciale din Republica Moldova în mărimea sumei urmărite de

106 121,66 de lei.

A menționat că despre existența încheierii executorului judecătoresc a aflat

abia la 18 aprilie 2020 când, încercând de a face cumpărături pentru sărbătorile

pascale, a depistat că de pe cardul salarial a fost decontată suma de 1 404 de lei.

Astfel, când a contactat banca la care îi este deschis cardul salarial, i-a fost

comunicat despre sechestru.

1

Drept urmare, la 21 aprilie 2020, s-a prezentat la executorul judecătoresc

Nicolae Pașa și a depus cerere pentru eliberarea încheierii în cauză și ridicarea

sechestrului aplicat asupra mijloacelor financiare pe cardul salarial.

A evidențiat că procedura de executare nr. 019-1143r/20 intentată pentru

executarea documentului executoriu nr. 2-1168/11 din 24 februarie 2011, emis de

Judecătoria Centru mun. Chișinău privind încasarea de la Alexandr Burdin în

beneficiul Irinei Sandu a datoriei în mărime de 106 121,66 de lei, nu are tangență cu

răspunderea sa civilă.

Astfel, a considerat că urmărirea proprietății sale de către executorul

judecătoresc este neîntemeiată.

Având în vedere prevederile art. 42 și 63 Cod de executare, a remarcat că nu

este debitor în procedura de executare, deoarece nu a avut calitatea de parte (pârât)

în acțiunea civilă, nu este indicată în titlul executoriu conform art. 14 alin. (1) lit. e)

Cod de executare, nu intră în categoria de persoane indicate la art. 43 alin. (1) Cod

de executare.

A remarcat că aplicarea principiului solidarității răspunderii soților, pentru

obligațiunile asumate în interes familial, conform art. 24 Codul familiei, depășește

competența executorului judecătoresc la urmărirea bunurilor celuilalt soț.

Urmărirea mijloacelor financiare ce rezultă din salariu poate fi făcută doar în

limita strict prevăzută de art. 106 alin. (2) Cod de executare.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 14, 22, 42, 43, 63, 641, 66,

88-90, 92, 105, 106, 107, 111, 161-164 Cod de executare, art. 85, 166-167, 180 CPC,

art. 1 al Protocolului adițional la CEDO.

A solicitat anularea măsurilor de asigurare a documentului executoriu nr. 2-

1168/19 din 24 februarie 2011 dispuse în privința ei, ridicarea sechestrului de pe

mijloacele bănești (salariu) și alte bunuri mobile și imobile ale ei, restituirea sumei

decontate de pe cardul salarial și încasarea de la executorul judecătoresc Nicolae

Pașa a cheltuielilor de judecată.

Pe parcursul examinării cauzei în prima instanță, Angela Burdin, reprezentată

de avocatul Aureliu Oncea a depus cerere de concretizare, prin care a solicitat

anularea încheierii privind asigurarea executării a executorului judecătoresc Nicolae

Pașa din 9 aprilie 2020 în partea aplicării în privința ei a măsurilor de asigurare a

executării documentului executoriu nr. 2-1168/11 din 24 februarie 2011 ce țin de

aplicarea sechestrului pe mijloacele financiare (salariu), bunuri mobile și imobile ale

ei, anularea răspunsului executorului judecătoresc Nicolae Pașa nr. 019-199r/20

privind respingerea anulării măsurilor de asigurare instituite în privința ei ca fiind

neîntemeiat și emis contrar normelor legale, obligarea executorului judecătoresc

Nicolae Pașa de a ridica imediat sechestrul de pe mijloacele financiare (salariu) și

alte bunuri mobile și imobile ale ei ca fiind eronat aplicat față de persoana care nu

este parte, participant în procedura de executare.

Prin hotărârea din 29 mai 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a fost

admisă acțiunea.

2

A fost anulată încheierea de asigurare a executării nr. 019-1143r/20 din

9 aprilie 2020 emisă de executorul judecătoresc Nicolae Pașa întru executarea

documentului executoriu nr. 2-1168/11 din 24 februarie 2011 emis de Judecătoria

Chișinău sediul Centru privind încasarea de la Alexandr Burdin în beneficiul Irinei

Sandu a datoriei în mărime de 106 121,66 de lei, în partea aplicării sechestrului

asupra mijloacelor financiare ale Angelei Burdin din conturile de care dispune în

băncile comerciale din Republica Moldova.

A fost obligat executorul judecătoresc Nicolae Pașa să ridice sechestrul aplicat

pe mijloacele financiare din conturile bancare ale Angelei Burdin, în baza încheierii

de asigurare a executării nr. 019-1143r/20 din 9 aprilie 2020.

Prin decizia din 10 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse

apelurile declarate de Irina Sandu și executorul judecătoresc Nicolae Pașa și

menținută hotărârea primei instanțe.

Întru consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare

au reținut că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 24 alin. (2) Codul familiei,

or materialele cauzei denotă faptul că titlul executoriu se află în procedura de

executare la executorul judecătoresc încă din anul 2011, pe când căsătoria dintre

Alexandr Burdin și Angela Burdin datează din 7 noiembrie 2018.

Prima instanța și instanța de apel au conchis că în speță nu au fost prezentate

careva probe care să ateste că obligațiile au fost asumate în interesul familiei Burdin.

La 18 februarie 2021, Irina Sandu a declarat recurs împotriva deciziei din

10 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

integrală a deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere

a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului a invocat că instanțele de judecată ierarhic inferioare

în mod eronat au interpretat conceptul de „familie” conținut la art. 24 alin. (2) Codul

familie.

La rândul său, interpretarea eronată a acestuia, drept consecință, a condiționat

faptul că în speță nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată, adică art. 24

alin. (2) Codul familiei.

A menționat că Alexandru Burdin și Angela Burdin au constituit o familie cu

mult înainte de oficializarea căsătoriei din 7 noiembrie 2018, deoarece aceștia au dat

naștere copilului lor comun XXXXX la XXXXX.

Respectiv, regimul juridic în devălmășie al bunurilor membrilor familiei

Burdin datează nu din data oficializării căsătoriei – 7 noiembrie 2018, așa cum greșit

a constatat instanța, ci din data de când aceștia au dat naștere copilului lor comun

XXXXX – XXXXX, obligațiile asumate de către Alexandru Burdin și Angela

Burdin din acel moment fiind asumate în interesul familiei.

Respectivul raționament se dovedește și prin faptul că Angela Burdin nu a fost

angajată în câmpul muncii până la 9 aprilie 2020 și evident că întreținerea familiei

compusă din trei persoane era asigurată exclusiv din contul lui Alexandru Burdin.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 19 și 20 Codul familiei,

bunurile (în speță salariul în special și alte bunuri în general) obținute de Angela

3

Burdin pot fi urmărite pentru obligațiile lui Alexandr Burdin apărute înainte de

oficializarea căsătoriei, deoarece sunt supuse regimului proprietății în devălmășie în

baza raporturilor familiale apărute înainte de anul 2011 - inițierea procedurii de

executare.

A învederat că debitorul procedurii de executare Alexandr Burdin, în

conformitate cu prevederile art. 24 Codul familiei, răspunde pentru obligațiile

proprii cu bunurile proprietate personală și cu cota-parte de 50 % din proprietatea în

devălmășie cu soția acestuia Angela Burdin.

A mai notat că la materialele cauzei lipsesc probe ce ar confirma circumstanța

de fapt când Angela Burdin a aflat despre încheierea de asigurare a executării

nr. 019-1143r/20 din 9 aprilie 2020 emisă de executorul judecătoresc Nicolae Pașa.

Astfel, se impune concluzia corectă că în lipsa unor probe în acest sens nu se

poate afirma constatarea cu certitudine a faptului respectării termenului de

contestare a încheierii de asigurare a executării nr. 019-1143r/20 din 9 aprilie 2020.

La 3 martie 2021, în adresa Angelei Burdin, Alexandr Burdin și executorului

judecătoresc Nicolae Pașa a fost expediată copia cererii de recurs depusă de Irina

Sandu, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 125).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

Angela Burdin, Alexandr Burdin și executorul judecătoresc Nicolae Pașa să-și

expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 4 decembrie 2020, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 114), fiind recepționată de către recurentă la 24 decembrie 2020, ceea ce se

atestă prin copia plicului de recepție a deciziei, anexată la cererea de recurs

(f. d. 123).

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 18 februarie 2021 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Irina Sandu, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

4

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Irina Sandu, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

5

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Irina Sandu urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Irina Sandu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

6