2ra-502/21 — cu privire la partajarea bunurilor proprietate comuna in devalmasie a sotilor, incasarea datoriei si a cheltuielilor de judecata

2ra-502/21 — cu privire la partajarea bunurilor proprietate comuna in devalmasie a sotilor, incasarea datoriei si a cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-502/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. A. Miron)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Buhnaci, A. Malîi, V. Sîrbu)

ÎNCHEIERE

21 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nina Vascan

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ion Morei

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Cristinei Morei împotriva

lui Valeriu Morei cu privire la partajarea bunurilor proprietate comună în devălmășie

a soților și încasarea cheltuielilor de judecată și

la cererea de chemare în judecată a intervenientului principal Ion Morei

împotriva lui Valeriu Morei și Cristinei Morei cu privire la încasarea datoriei și a

cheltuielilor de judecată

împotriva încheierii din 8 august 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani,

prin care a fost admisă cererea Cristinei Morei de aplicare a măsurilor de asigurare

a acțiunii și

împotriva deciziei din 18 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Ion Morei și menținută hotărârea din 15 noiembrie

2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani

constată:

La 21 iulie 2017, Cristina Morei a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Valeriu Morei cu privire la partajarea bunurilor proprietate comună în

devălmășie a soților.

În motivarea acțiunii a invocat că în procedura Judecătoriei Chișinău sediul

Rîșcani, se află pe rol cererea de chemare în judecată depusă de ea privind desfacerea

căsătoriei, determinarea domiciliului copilului minor cu mama și încasarea pensiei

de întreținere.

A menționat că, inițial Valeriu Morei a fost de acord la împărțirea benevolă a

bunurilor proprietate comună în devălmășie, însă în procesul de determinare a

cotelor-părți ce aparțin fiecărui soț, pârâtul a luat o altă poziție, refuzând categoric

soluționarea litigiului pe cale extrajudiciară și toate tentativele ei au eșuat, atitudinea

acestuia, la capitol dat fiind una categorică, făcând aluzie la faptul că nu

intenționează să partajeze bunurile dobândite pe parcursul căsătoriei.

1

A evidențiat că atât în timpul căsătoriei, cât și ulterior, părțile nu au încheiat

un contract matrimonial, astfel, asupra bunurilor urmând a fi aplicate dispozițiile

generale privind împărțirea proprietății comune în devălmășie.

La fel, a considerat că instanța de judecată urmează a deroga de la prevederile

art. 26 alin. (1) Codul familie, prin atribuirea în beneficiul ei a unei cote diferențiate

din bunurile proprietate comună în devălmășie, luând în considerație că copilul

minor XXXXX locuiește și se află la întreținerea mamei.

Astfel, a indicat faptul că copilul minor comun, XXXXX împlinește în curând

vârsta de XXXXX și se află în totalitate la întreținerea ei, deja pe parcursul a mai

mult de 7 luni, perioadă în care nu a primit niciun sprijin financiar, moral sau de

orice alt gen din partea pârâtului, care preponderent are grijă de refacerea vieții

personale și nu îl interesează educarea sau întreținerea copilului.

A precizat că împreună cu pârâtul au dobândit cu titlu de cadou nupțial suma

de 35 800 de dolari SUA, 27 950 de euro și 81 100 de lei, care au fost depuse pe

conturi bancare deschise de către Valeriu Morei la BC „Moldindconbank” SA, filiala

Centru, la care dânsa nu are acces.

Mijloacele financiare respective urmează a fi împărțite între soții Morei, în

mod diferențiat, în contextul circumstanțelor expuse.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 166, 167 CPC, art. 16, 25,

26, 37, 38, 75 Codul familiei.

A solicitat admiterea acțiunii, partajarea bunurilor proprietate comună în

devălmășie a soților Morei - mijloace financiare în sumă de 35 800 de dolari SUA,

270 950 de euro și 81 100 de lei, cu încasarea din contul pârâtului a sumei de 20 000

de dolari SUA, 16 000 de euro și 50 000 de lei.

Prin încheierea din 8 august 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, a

fost admisă cererea Cristinei Morei de aplicare a măsurilor de asigurare a acțiunii.

A fost aplicat sechestrul asupra mijloacelor financiare ale pârâtului Valeriu

Morei aflate la conturile deschise după 8 aprilie 2014 în BC „Moldindconbank” SA,

BC „Comerțbank” SA, BC „Victoriabank” SA, BC „Moldova Agroindbank” SA,

BC „EuroCreditBank” SA, BC „Banca de Finanțe și Comerț” SA, BC „Energbank”

SA, BC „ProCreditBank” SA, BCR Chișinău SA, BC „Eximbank-Gruppo Veneto

Banca” SA, BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA, iar în situația și

măsura în care mijloacele bănești lipsesc sau sunt insuficiente, aplicat sechestru pe

bunurile mobile și imobile ale pârâtului în limita valorii cererii de 35 800 de dolari

SUA, 27 950 de euro și 81 100 de lei.

La 27 noiembrie 2017, Ion Morei a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Valeriu Morei și Cristinei Morei cu privire la încasarea datoriei și a

cheltuielilor de judecată.

În susținerea acesteia a invocat că în perioada căsniciei dintre Valeriu Morei

și Cristina Morei (Prodan), chiar și înainte de a încheia căsătoria, cei doi au

beneficiat din partea lui de mai multe ori de mijloace financiare, obligându-se să

restituie sumele împrumutate din veniturile lor comune ulterioare, inclusiv din

depozitul lor bancar, format în urma cadourilor de la nuntă, dar până în prezent

pârâții nu au restituit datoria.

2

A comunicat că la 25 martie 2014, i-a acordat lui Valeriu Morei suma de

14 000 de euro pentru procurarea automobilului de model Skoda, ceea ce se

confirmă prin recipisa din 25 martie 2014.

La 14 ianuarie 2015, Valeriu Morei a primit suma de 32 000 de euro pentru

procurarea unui automobil pentru soția sa, Cristina și suma de 8 500 de dolari SUA

pentru odihnă împreună cu soția la mare, ceea ce se confirmă prin recipisa din

14 ianuarie 2015.

La 19 aprilie 2015, i-a fost restituită suma de 8 000 de euro, fapt confirmat

prin înscrisul său pe aceeași recipisă, astfel, a mai rămas de restituit suma de 24 000

de euro și 8 500 de dolari.

În februarie 2015, i-a împrumutat lui Valeriu Morei suma de 3 000 de euro

pentru călătoria împreună cu soția în Finlanda, ceea ce se confirmă prin recipisa din

4 februarie 2015.

La 3 octombrie 2015, i-a împrumutat lui Valeriu Morei suma de 15 000 de lei

pentru a procura un lănțișor din aur cu diamant pentru soția sa, obligându-se să

restituie datoria din veniturile familiei sale.

De asemenea, Valeriu Morei a împrumutat și a primit bani pentru procurarea

mai multor cadouri de preț pentru soția sa, Cristina Morei și anume a unui ceas model

Hublot Big Bang Steel Shiny, la preț de 9 000 de euro, ceea ce se confirmă prin

recipisa întocmită la 23 noiembrie 2015, cât și prin contractul de vânzare-cumpărare

nr. 1, actul de predare-primire a ceasului, actul de predare-primire a mijloacelor

financiare nr. 1 și actul de predare-primire a mijloacelor financiare nr. 2, datate cu

8 august 2015.

Prin recipisa din 16 martie 2016, se confirmă faptul că Valeriu Morei a

împrumutat suma de 3 900 de euro pentru excursia în Olanda, de 8 martie împreună

cu soția sa Cristina Morei, dar și pentru a procura o geantă soției sale. Potrivit

recipisei întocmite în acest sens, împrumutatul s-a obligat să restituie datoria din

depozitul bancar pe care îl au împreună cu soția.

Ulterior, Valeriu Morei a primit suma de 7 200 de euro și 8 000 de euro pentru

odihna la mare, ceea ce se confirmă prin recipisa din 2 iulie 2016, faptul plecării la

odihnă se confirmă prin extrasele din baza de date a agenției turistice SRL „Agent-

Tura”.

La 28 septembrie 2016, Valeriu Morei a împrumutat suma de 8 400 de dolari

SUA pentru operațiile și cheltuielile postoperatorii ale sale și ale Cristinei Morei,

obligându-se să restituie datoria din veniturile lor.

La 8 august 2017, Valeriu Morei a primit suma de 162 224 de lei pentru

achitarea impozitului pe venit și anume pentru suma de bani ce a fost depozitată la

bancă în luna septembrie 2014, ceea ce se confirmă prin recipisa din 8 august 2017.

Astfel, a precizat că Valeriu Morei și Cristina Morei îi datorează sumele de

71 200 de euro, 16 900 de dolari SUA și 177 224 de lei.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 5114, 572 Cod civil, art. 5,

65166, 167, 168 CPC.

A solicitat intervenirea în proces în calitate de intervenient principal cu

pretenții proprii, încasarea în mod solidar de la Valeriu Morei și Cristina Morei în

beneficiul lui a sumelor de 71 200 de euro, 16 900 de dolari SUA și 177 224 de lei

cu titlu de datorie, ce urmează a fi încasate în lei conform cursului oficial al Băncii

3

Naționale a Moldovei la momentul executării, cât și a taxei de stat în sumă de 25 000

de lei.

Prin încheierea din 29 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani,

a fost admisă cererea depusă de Ion Morei privind intervenirea în proces.

A fost atras în proces în calitate de intervenient principal Ion Morei.

Pe parcursul examinării cauzei, Cristina Morei, reprezentată de avocatul Sorin

Tighinean a depus cerere de concretizare a pretențiilor, solicitând partajarea

bunurilor proprietate comună în devălmășie a soților și anume a banilor de pe contul

de depozit deschis de Valeriu Morei la BC „Moldindconbank” SA în mărime de

1 023 578 de lei, cu încasarea din contul lui Valeriu Morei în beneficiul ei a sumei

de 600 000 de lei, precum și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 15 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani,

a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Cristina Morei.

Au fost partajate bunurile proprietate comună în devălmășie a Cristinei Morei

și a lui Valeriu Morei - mijloacele financiare de pe contul de depozit deschis de

Valeriu Morei la BC „Moldindconbank” SA în sumă de 1 023 578 de lei, fiindu-le

atribuită câte ½ cotă-parte: Cristinei Morei suma de 511 789 de lei și lui Valeriu

Morei suma de 511 789 de lei.

Au fost încasate de la Valeriu Morei în beneficiul Cristinei Morei cheltuielile

de judecată sub forma taxei de stat în sumă de 12 500 de lei.

În rest, pretențiile din acțiunea inițială au fost respinse ca neîntemeiate.

A fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de intervenientul

principal Ion Morei, ca fiind neîntemeiată.

Măsurile de asigurare a acțiunii își păstrează efectul până la executarea

hotărârii judecătorești.

Prin decizia din 4 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă cererea

de apel depusă de Ion Morei, casată parțial hotărârea din 15 noiembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, în partea respingerii acțiunii intervenientului

principal Ion Morei și, în această parte, emisă o nouă hotărâre, prin care a fost admisă

integral cererea de chemare în judecată înaintată de intervenientului principal Ion

Morei împotriva lui Valeriu Morei și Cristinei Morei privind încasarea datoriei și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Au fost încasate, în mod solidar, de la Valeriu Morei și Cristina Morei în

folosul lui Ion Morei datoria în valută străină, în sumă de 71 200 de euro și 16 900

de dolari SUA, ce urmează a fi convertită în valută națională conform cursului oficial

al Băncii Naționale a Moldovei stabilit pentru data executării hotărârii și suma de

177 224 de lei, precum și cheltuielile de judecată suportate de Ion Morei formate din

taxa de stat în sumă de 25 000 de lei, achitată la depunerea acțiunii în prima instanță

și în sumă de 18 750 de lei, achitată la depunerea cererii de apel.

În rest, a fost menținută hotărârea primei instanțe.

A fost admisă cererea lui Ion Morei privind aplicarea măsurilor de asigurare

a executării hotărârii în privința lui Valeriu Morei și Cristinei Morei.

A fost aplicată măsura de asigurare a executării hotărârii, prin instituirea

sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile, inclusiv a mijloacelor bănești aflate

pe conturile bancare ale lui Valeriu Morei și Cristinei Morei, în limita pretențiilor

admise.

4

Prin decizia din 18 martie 2020 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de Cristina Morei, reprezentată de avocatul Sorin Tighinean, casată

decizia din 4 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău și remisă cauza spre rejudecare la

Curtea de Apel Chișinău în alt complet de judecată.

Prin decizia din 18 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Ion Morei și menținută hotărârea din 15 noiembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani.

Întru consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare

au reținut că Ion Morei, deși a invocat că prețul de 150 000 de lei conform

contractului nr. 01-2015 din 3 februarie 2015 nu ar corespunde realității, ultimul nu

a prezentat careva probe în confirmarea prețului real la care a fost înstrăinat

automobilul de model Audi Q3, astfel, aceste alegații fiind declarative, datoria

indicată în recipisă nu este certă în privința automobilului de model Audi Q3, prețul

căruia constituie suma de 150 000 de lei, potrivit contractului nr. 01-2015 din

3 februarie 2015.

La fel, prima instanță și instanța de apel au pus la îndoială extrasele prezentate

de Ion Morei în confirmarea existenței cheltuielilor pentru odihna la mare, or la caz,

în calitate de parte contractantă figurează doar Valeriu Morei, în calitate de client al

agenției, astfel în aceste condiții extrasele prezentate nu pot fi luate ca fiind probe

pertinente în confirmarea folosirii banilor pentru necesitățile comune ale familiei și

anume călătoriile la mare indicate în înscrisul din 14 ianuarie 2015, iar alte probe în

acest sens nu au fost prezentate.

Cu referire la faptul confirmării din 8 august 2017, prin care, Valeriu Morei a

luat de la tatăl său Ion Morei suma de 162 224 de lei, pentru a plăti impozitul la

depozitul bancar al său și al soției sale din septembrie 2014 la BC „Moldinconbank”

SA și se obligă să restituie banii tatălui său din acest depozit bancar din luna

septembrie 2014, instanțele de judecată ierarhic inferioare au constatat că potrivit

actului de control fiscal nr. 5-678222 din 14 august 2017, în urma efectuării

controlului fiscal cu aplicarea metodelor indirecte de estimare a venitului impozabil

a persoanei fizice Valeriu Morei pentru perioada fiscală, a fost depistat venitul

nedeclarat în sumă 648 102,18 de lei. Totodată, potrivit actului, Valeriu Morei nu a

declarat și nu a achitat impozit pe venitul impozabil obținut în mărime de 116 659

de lei pentru perioada fiscală și a fost calculată majorare de întârziere în mărime de

45 565 de lei.

Respectiv, suma de 162 224 de lei, reprezintă impozitul pe venitul impozabil

și majorarea de întârziere pentru întreg anul 2014, adică inclusiv și înaintea

înregistrării căsătoriei între Valeriu Morei și Cristina Morei, astfel, impozitul a fost

calculat nu doar din suma dobânzii bancare obținute din contul depozitului banilor

de la nuntă.

Prin urmare, această sumă a impozitului achitată de către Valeriu Morei și

împrumutată de la Ion Morei nu poate fi supusă urmăririi în temeiul art. 24 Codul

familie.

Instanțele de judecată au stabilit că la materialele cauzei a fost anexată copia

contractului de prestări servicii medicale chirurgie estetică nr. 208 și nr. 209 din 4

octombrie 2016, anexată fiind și copia bonului de plată în sumă de 72 000 de lei, iar

din conținutul acestuia nu este indicată destinația plății, astfel nu indică asupra

5

faptului că mijloacele bănești au fost achitate anume în vederea executării

contractelor nr. 208 și 209 din 4 octombrie 2016.

Totodată, deși Ion Morei pretinde că acordarea împrumutului de 8 400 de

dolari ce rezultă din înscrisul din 28 septembrie 2016, la materialele cauzei nu au

fost prezentate careva probe care să confirme cheltuielile date.

La fel, Ion Morei pretinde că potrivit copiei contractului de vânzare-

cumpărare nr. 1 din 8 august 2015, se probează suma împrumutată lui Valeriu Morei

pentru ceasul cumpărat Cristinei Morei, conform confirmării din 23 noiembrie 2015.

Prima instanță și instanța de apel au evidențiat că în conținutul contractului de

vânzare-cumpărare nr. 1 din 8 august 2015 nu sunt aplicate semnăturile părților

contractate, precum și lipsește dovada ce ar confirma prețul real al ceasului.

Astfel, în lipsa semnăturii părții, contractul nu există, în sensul de act juridic,

deoarece nu este realizat acordul de voință, deci contractul de vânzare-cumpărare

nr. 1 din 8 august 2015 și anexele acestuia nu sunt în stare să confirme cele invocate.

Au mai menționat instanțele de judecată că în ședința de judecată Ion Morei a

recunoscut faptul că doar o recipisă a fost scrisă și semnată de către fiul său și anume

cea din 8 august 2017, celelalte înscrisuri însă au fost întocmite de însăși Ion Morei,

pârâtul aplicând doar semnătura.

Iar semnificativ este că în niciuna din recipisele date nu este prezentă

semnătura Cristinei Morei, iar angajamentul lui Valeriu Morei de a restitui banii din

contul de depozit al său și al soției sale nu este suficient pentru antrenarea răspunderii

solidare a părților.

Totodată, prima instanță și instanța de apel au reținut că toate împrumuturile

invocate de către intervenientul principal au fost realizate fără consimțământul

Cristinei Morei, fapt recunoscut de acesta, specificând că Valeriu Morei nu-i spunea

că banii sunt împrumutați.

Astfel, pe înscrisurile din 25 martie 2014, 14 ianuarie 2015, 3 octombrie 2015,

23 noiembrie 2015, 16 martie 2016, 2 iulie 2016, 28 septembrie 2016, 8 august 2017

și 4 februarie 2015 nu este aplicată semnătura Cristinei Morei, prin urmare, lipsește

un element esențial pentru formarea actelor juridice (recipiselor) în baza căruia

intervenientul principal a solicitat încasarea solidară a datoriei și anume lipsește

consimțământul Cristinei Morei. Iar, în lipsa semnăturii Cristinei Morei pe recipisele

invocate de Ion Morei, nu se poate confirma realizarea acordului de voință

manifestat de Cristina Morei.

La 12 ianuarie 2021, Ion Morei a declarat recurs împotriva deciziei din

18 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi decizii de

admitere integrală a cererii intervenientului principal, aplicarea sechestrului pe

automobilul de model Audi Q3 și Skoda Superb înmatriculate pe numele Cristinei

Morei (Prodan), aplicarea sechestrului pe toate bunurile mobile și imobile, cât și

conturile bănești ale Cristinei Morei (Prodan), anularea măsurii asiguratorii aplicate

de prima instanță prin încheierea din 8 august 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul

Rîșcani.

În motivarea recursului a invocat că, participând la multiple ședințe și apoi

analizând actele judecătorești contestate, motivarea lor, pierderea inexplicabilă a

documentelor din dosar prezentate de el Curții de Apel, se poate concluziona că la

6

judecarea respectivului caz prima instanță și instanța de apel nu au manifestat dorință

și abilități de a judeca obiectiv cauza, de a analiza și a trage concluzii responsabile

din documente, probe și fapte elocvente.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au ignorat legislația care prevede

expres că se plătește impozit pentru capitalul bancar (în cazul dat banii de la nuntă),

dar nu se plătește impozit pentru dividende bancare, nu au luat în considerare

documentele bancare, financiare, prezentate de el care indubitabil dovedesc

achitarea acestui impozit, nu au dorit să știe că legislația nu prevede imperativitatea

semnării recipiselor de împrumut de către ambii soți, au ignorat documentele

oficiale, chiar și cele cerute de prima instanță, anexate la dosar de la bănci,

organizații medicale, turistice, fiscale care dovedesc plățile achitate pentru mașini,

operații, călătorii și alte cheltuieli ale familiei.

Susținerile verbale nu au fost, dânsul le-a pregătit, însă la 18 noiembrie 2020

a fost pronunțată decizia.

La 18 noiembrie 2020, reprezentantul Cristinei Morei, avocatul Sorin

Tighinean, recunoscând procurarea lucrurilor și efectuarea cheltuielilor pentru

familie a declarat: „da, au fost cheltuieli. dar dl Ion Morei nu a prezentat instanței

cecuri, alte documente care dovedesc sumele plătite pentru aceste cheltuieli”, deși

în realitate, așa documente au fost anexate la dosar.

La Curtea de Apel, în mod neclar, s-a pierdut un set de documente, care oficial

prin scrisoare recomandată dânsul le-a expediat la 7 iulie 2020, fiind recepționate de

cancelaria Curții de Apel ce se confirmă prin respectivul document poștal, dar în

ședință judecătorul a declarat că nu sunt așa documente (17 file).

Astfel, în ședința de judecată respectivă a prezentat documentele poștale,

plățile respective, confirmarea de la cancelarie, dar instanța de apel nu a reacționat

nici într-un mod.

La aceeași ședință de judecată, avocatul Sorin Tighinean a prezentat Curții de

Apel două sau trei documente, dar lui nu i-au fost prezentate ori concretizate,

încălcându-i drepturile lui.

Având în vedere prevederile art. 24 Codul familie, a menționat că a prezentat

documentele care expres probează că toate datoriile au fost făcute numai pentru

familia Valeriu și Cristina Morei, iar toate lucrurile procurate din datorii au fost și

sunt în folosința exclusivă a Cristinei Morei, a mamei ei, a fratelui ei.

A evidențiat că intimata a tăinuit intenționat toată averea, nici nu a pomenit

despre ea în cererile sale.

La 23 octombrie 2017, în baza deciziei Curții de Apel nr. 2r-2056/17,

executorul a menținut sechestru numai asupra contului bancar de la SA ,,Moldova

Agroindbank”, deschis tot de el pe banii lui pe numele lui Valeriu Morei, dar iarăși

pe o sumă ce o depășește pe cea menționată în hotărârea primei instanțe, suma

depozitului este de circa 41 371,86 de dolari SUA, iar prima instanță a partajat pentru

Cristina Morei circa 523 000 de lei.

Tranzacțiile de împăcare, la acest moment nu sunt obiect de examinare, dar ca

dovadă ele nu pot fi ignorate, deoarece demonstrează că partea adversă recunoaște

datoriile, că îl presau, că și prin tranzacțiile respective continuau estorcarea de avere

și bani.

7

A indicat că propuneri la tranzacțiile de împăcare, le-a prezentat la 7 iulie

2020 Curții de Apel prin poștă, a achitat tarifele poștale pentru scrisorile

recomandate, fiind confirmarea, a dat-o și în ședința din 4 noiembrie 2020, dar, spre

mirare documentele respective nu au ajuns la instanță (este confirmare că cancelaria

le-a recepționat la 9 iulie 2020).

La fel, și afirmațiile precum că intimata Cristina Morei nu știa despre

împrumuturi sunt eronate, știa atât intimata, mama acesteia, bunelul ei și alte

persoane.

Până la ședința de judecată a instanței de apel din 4 noiembrie 2020, dânsul a

semnat tranzacția de împăcare, deoarece partea adversă a recunoscut practic datoriile

către el.

Așadar, dânsul nu a ascuns ceva de instanțe și a prezentat și acea tranzacție.

La 4 februarie 2021, Ion Morei a depus cerere de recurs suplimentar și

concretizat împotriva deciziei din 18 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a solicitat admiterea acesteia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de admitere integrală a cererii

intervenientului principal, aplicarea sechestrului pe automobilele de model Audi Q3

și Skoda Superb înmatriculate pe numele Cristinei Prodan (Morei), aplicarea

sechestrului pe toate bunurile mobile și imobile, cât și conturile bănești ale Cristinei

Prodan (Morei) și ale lui Valeriu Morei, anularea măsurii asiguratorii aplicate de

prima instanță prin încheierea din 8 august 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul

Rîșcani.

Suplimentar a invocat că instanța de apel a apreciat vădit tendențios probele

din dosar și a interpretat abuziv prevederile legislației, inclusiv art. 24 Codul familie.

Referitor la documentele fiscale și bancare despre plata impozitului pentru

venitul lui Valeriu Morei din anul 2014, actele fiscale sunt într-adevăr voluminoase,

dar Curtea de apel s-a mărginit numai la două propoziții din masivul de acte-probe,

a arătat numai o cifră ce le convenea pentru motivarea deciziei preconcepute, fără a

deduce cum a fost calculat impozitul.

La 24 februarie 2021, în adresa Cristinei Morei și Valeriu Morei a fost

expediată copia cererii de recurs depusă de Ion Morei, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele dosarului (f. d. 196 vol. IV).

Corespondența menționată care conținea copia cererii de recurs, expediată în

adresa Cristinei Morei și Valeriu Morei a fost returnată de către oficiul poștal cu

mențiunea „nereclamat” (f. d. 197, 198 vol. IV).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

intimații să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 12 ianuarie 2021 împotriva deciziei din 18 noiembrie 2020 a Curții de

Apel Chișinău în termenul legal.

8

Examinând temeiurile recursului declarat de Ion Morei, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ion Morei, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

9

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Ion Morei urmează a fi considerat ca inadmisibil.

Cu referire la dezacordul recurentului cu încheierea din 8 august 2017 a

Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, prin care a fost admisă cererea Cristinei Morei

de aplicare a măsurilor de asigurare a acțiunii, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că Ion Morei, prin

prisma prevederilor Capitolului XXVIII Secțiunea 1 CPC, urma să-și valorifice

dreptul său de a contesta încheierea din 8 august 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul

Rîșcani cu recurs la Curtea de Apel Chișinău, fapt ce indică la inadmisibilitatea

recursului și în partea dată.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ion Morei.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nina Vascan

10