3ra-87/21 — constatarea recunoasterii dreptului pretins vatamat-dreptul la informatie si repararea prejudiciului moral

3ra-87/21 — constatarea recunoasterii dreptului pretins vatamat-dreptul la informatie si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-87/21

Prima instanță: Judecătoria Drochia, sediul Central (jud: I. Rusu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: A. Gheorghieș, A. Toderaș, E. Bejenaru)

DECIZIE

21 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Galina Stratulat

Nicolae Craiu

Victor Burduh

Nina Vascan

examinând recursul depus de Iurie Grecu,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Iurie Grecu împotriva Primăriei satului Ciuciulea, raionul Glodeni și consilierului

local al satului Ciuciulea Nicolae Lefter privind constatarea recunoașterii dreptului

pretins vătămat – dreptul la informație și repararea prejudiciului moral cauzat,

împotriva deciziei din 27 octombrie 2020 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

casată integral hotărârea din 12 decembrie 2019 a Judecătoriei Drochia,

sediul Central și a fost emisă o nouă decizie, prin care acțiunea a fost declarată

inadmisibilă,

c o n s t a t ă:

La 19 iunie 2019 Iurie Grecu a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Primăriei satului Ciuciulea, raionul Glodeni și consilierului local al satului Ciuciulea

Nicolae Lefter privind constatarea recunoașterii dreptului pretins vătămat – dreptul

la informație și repararea prejudiciului moral cauzat.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a relatat că la

27 mai 2019 a depus cererea cu nr. 50 în adresa consilierului local al satului

Ciuciulea Nicolae Lefter, prin care a solicitat informațiile de interes public, și

anume, declarația de avere și intereselor personale.

Iurie Grecu a menționat că răspuns la cererea înaintată nu a primit. Iar, în astfel

de circumstanțe consideră că consilierul local al satului Ciuciulea Nicolae Lefter,

dar și Primăria satului Ciuciulea, raionul Glodeni nu și-au onorat obligațiunile care

le revin conform competenței, fapt ce poate fi catalogat ca sfidare a legislației și a

drepturilor sale ca cetățean al Republicii Moldova.

1

Ținând cont de cele enunțate, Iurie Grecu a solicitat constatarea recunoașterii

dreptului pretins vătămat, și anume, dreptul la informație, obligarea pârâților la

repararea în mod solidar a prejudiciului moral cauzat în mărime de 9000 de lei.

Prin hotărârea din 12 decembrie 2019 a Judecătoria Drochia, sediul Central

s-a admis parțial acțiunea depusă de Iurie Grecu. S-a obligat solicitatul de informație

Primăria satului Ciuciulea, raionul Glodeni să redreseze în termen de 5 zile

lucrătoare cererea de furnizare a informației solicitată de Iurie Grecu, prin petiția din

27 mai 2019 nr. 50, în adresa deținătorului de informație solicitate Autorității

Naționale de Integritate. În rest cerințele s-au respins ca neîntemeiate. (f.d.28)

La 26 decembrie 2019 în termenul prevăzut de art. 232 alin. (1) Cod

administrativ, Iurie Grecu a depus apel împotriva hotărârii din 12 decembrie 2019 a

Judecătoriei Drochia, sediul Central, iar la 11 februarie 2020 cu respectarea

termenului prevăzut de art. 232 alin. (2) Cod administrativ, Iurie Grecu a prezentat

motivarea apelului (f.d.40, 47-48).

Prin decizia din 27 octombrie 2020 a Curții de Apel Bălți, a fost casată integral

hotărârea din 12 decembrie 2019 a Judecătoriei Drochia, sediul Central și a fost

emisă o nouă decizie prin care acțiunea a fost declarată inadmisibilă (f.d.83).

La 30 octombrie 2020 Iurie Grecu a depus recurs împotriva deciziei din

27 octombrie 2020 a Curții de Apel Bălți. Iar, la 24 noiembrie 2020 Iurie Grecu a

prezentat motivarea recursului, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel

și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri privind constatarea

recunoașterii dreptului vătămat garantat de normele imperative art. 34 alin.(1),

art. 53 alin.(1) din Constituția Republicii Moldova, sancționarea intimaților,

conform art. 24 al Legii privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000 și

repararea în mod solidar din contul intimaților a prejudiciului moral cauzat în

mărime de 4000 de lei.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și ilegală prin faptul că a fost emisă cu interpretarea și

aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural, nefiind elucidate pe

deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei.

A relatat că la examinarea prezentei cauze, instanțele de judecată urmau să

aplice prevederile legii speciale și anume ale Legii privind accesul la informație.

La fel, a invocat încălcarea art. 6 CEDO, prin faptul că poziția părților implicate

în proces, nu a fost auzită, iar hotărârile adoptate sunt nemotivate.

În conformitate cu prevederile art. 244 alin.(1) Cod administrativ, hotărârile

curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi

contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la 27 octombrie 2020.

Totodată, din materialele dosarului rezultă că decizia din 27 octombrie 2020 a

Curții de Apel Bălți, a fost notificată recurentului Iurie Grecu în data de

2

19 noiembrie 2020, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție a scrisorii

recomandate (f.d.98). Astfel, recurentul Iurie Grecu s-a conformat prevederilor

legale și a depus recursul în termenul prevăzut de art. 245 Cod administrativ.

Prin referința depusă la 07 decembrie 2020 Primăria satului Ciuciulea, raionul

Glodeni a solicitat respingerea recursului depus de Iurie Grecu.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție, examinând admisibilitatea recursului, l-a numit pentru judecare în completul

din 5 judecători.

În conformitate cu prevederile art. 247 Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră

necesar, Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, a casa integral decizia instanței de apel și a restitui cauza instanței de apel,

din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. d) Cod administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: casează

integral decizia instanței de apel și restituie cauza instanței de apel dacă, în baza

limitelor stabilite de lege ale examinării recursului, nu poate adopta o soluție finală

în acest caz.

Astfel, prin prisma art. 194 alin. (2) Cod administrativ, în procedura de

examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din

oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului

material.

Conform art. 21 alin. (1) Cod administrativ, autoritățile publice și instanțele de

judecată competente trebuie să acționeze în conformitate cu legea și alte acte

normative.

În corespundere cu prevederile art. 22 alin. (1) Cod administrativ, autoritățile

publice și instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu.

Acestea stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sunt legate nici de expunerile

participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.

Reglementări similare rezultă și din art. 219 alin. (1) și (2) Cod administrativ,

care stipulează că instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din

oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile

făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți. Instanța de

judecată depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă, explicarea cererilor

neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea datelor incomplete și pentru

depunerea tuturor declarațiilor necesare constatării și aprecierii stării de fapt.

Instanța de judecată indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale litigiului care nu

au fost discutate de participanții la proces.

Din înscrisurile dosarului s-a constatat că la 27 mai 2019, prin cererea nr. 50,

Iurie Grecu a solicitat consilierului local al satului Ciuciulea, raionul Glodeni

Nicolae Lefter eliberarea informațiilor de interes public, și anume, declarația de

avere și interese personale pentru perioada 2018 – 2019 (f.d.6).

3

Din materialele cauzei și conform explicațiilor reclamantului, rezultă că

Primăria satului Ciuciulea, r-nul Glodeni nu a răspuns la cererea depusă de Iurie

Grecu nr. 50 din 27 mai 2019.

Considerând că interesele legitime în ceea ce privește accesul la informație

i-au fost lezate, prin neoferirea unui răspuns la cererea nr. 50 din 27 mai 2019, la

data de 18 iunie 2019 Iurie Grecu a depus prezenta acțiune în judecată, solicitând

recunoașterea dreptului încălcat privind accesul la informație și repararea

prejudiciului moral în mărime de 9000 de lei.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță a ajuns la concluzia

temeiniciei acțiunii, pe care a admis-o parțial (f.d.34-38).

Judecând apelul depus de Iurie Grecu, instanța de apel a considerat că acesta

urmează a fi admis, iar hotărârea primei instanțe urmează a fi casată, cu emiterea

unei noi decizii prin care acțiunea să fie declarată inadmisibilă, în temeiul art. 207

alin. (2) lit. f) Cod administrativ, și anume că nu a fost respectată procedura

prealabilă. (f.d.89-95).

Pentru a se pronunța în acest fel, instanța de apel prin prisma prevederilor

reglementate de Codul administrativ, a reținut că acțiunea în constatare nu este

admisibilă, deoarece procedura prealabilă nu a fost respectată, iar starea de fapt

procesuală care condiționează admisibilitatea acțiunii, nu se atribuie excepțiilor

legale prevăzute de art. 163 Cod administrativ.

În context, instanța de apel a relevat că nu sunt întrunite condițiile legale

enunțate de art. 208 din Codul administrativ, de nerespectare a procedurii prealabile

la înaintarea acțiunii.

Prin urmare, Curtea de Apel Bălți a conchis că prima instanță a aplicat greșit

normele de drept material și procedural, fapt ce a generat emiterea unei hotărâri

neîntemeiate.

În opinia instanței de recurs, concluziile instanței de apel sunt greșite, fiind

rezultate din aplicarea și interpretarea eronată a legii, motiv din care decizia

contestată nu poate fi menținută ca legală și întemeiată.

În susținerea opiniei enunțate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ menționează prevederile art. 20 din Codul

administrativ, conform căruia dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un

drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat

printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la care decid instanțele de

judecată competente pentru examinarea procedurii de contencios administrativ,

conform prezentului cod.

La rândul său, art. 189 alin. (1) și (2) Cod administrativ, prevede că orice

persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă

a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ. O

acțiune în contencios administrativ poate fi înaintată și atunci cînd autoritatea

publică nu a soluționat în termen legal o cerere.

În corespundere cu art. 207 alin. (1) Cod administrativ, instanța verifică din

oficiu dacă sînt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei acțiuni în contenciosul

administrativ.

Acțiunea în contencios administrativ în conformitate cu alin. (2) lit. f) din

același articol, se declară inadmisibilă în special când nu sunt întrunite condițiile

4

prevăzute la art. 208, care la rândul său reglementează respectarea procedurii

prealabile.

Temei pentru declararea inadmisibilă a cererii de chemare în judecată depusă

de Iurie Grecu, a servit anume nerespectarea condițiilor stabilite de art. 208 Cod

administrativ referitoare la procedura prealabilă.

În acest sens, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că în conformitate cu art. 19 din Codul administrativ, cererea

prealabilă este instituția care oferă o cale de soluționare prejudiciară a litigiilor

administrative.

Scopul procedurii prealabile conform art. 162 alin. (1) din Codul administrativ,

este de a verifica legalitatea actelor administrative individuale.

Potrivit art. 208 alin. (1) din Codul administrativ, în cazurile prevăzute de lege,

până la înaintarea acțiunii în contencios administrativ, se va respecta procedura

prealabilă.

În condițiile art. 163 lit. c) Cod administrativ, procedura de examinare a cererii

prealabile nu se efectuează dacă legea prevede expres adresarea nemijlocită în

instanța de judecată.

Articolul 2 alin. (2) din Codul administrativ, prevede că anumite aspecte ce țin

de activitatea administrativă privind domenii specifice de activitate pot fi

reglementate prin norme legislative speciale derogatorii de la prevederile prezentului

cod numai dacă această reglementare este absolut necesară și nu contravine

principiilor prezentului cod.

Astfel, în materia analizată sunt incidente prevederile art. 21 alin. (1) din Legea

privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000, care reglementează că

persoana care se consideră lezată într-un drept sau interes legitim de către furnizorul

de informații poate ataca acțiunile acestuia atât pe cale extrajudiciară, cât și direct în

instanța de contencios administrativ competentă.

Raționând prin prisma normelor de drept enunțate, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ consideră că instanța de apel pripit

a ajuns la concluzia de a declara inadmisibilă acțiunea în partea pretenției privind

constatarea recunoașterii dreptului pretins vătămat, și anume, dreptul la informație

pe motivul nerespectării procedurii prealabile.

Or, din normele de drept menționate supra rezultă fără dubiu că legiuitorul, prin

adoptarea Codului administrativ a stabilit atât regula generală de respectare a

procedurii prealabile, cât și excepții de la aceasta.

La acest capitol, excepția de la obligația de a respecta procedura prealabilă este

prevăzută de art. 163 lit. c) Cod administrativ.

În același timp, completul reține că pentru a înainta nemijlocit în instanța de

judecată o acțiune de contencios administrativ, fără a respecta procedura prealabilă,

acest fapt trebuie să fie prevăzut expres în legea specială.

În speță, raportul juridic litigios este reglementat de Legea privind accesul la

informație nr. 982 din 11 mai 2000, care conține norme speciale aferente procesului

de asigurare și realizare a dreptului de acces la informațiile de interes public, iar

aceste situații fiind stipulate exhaustiv, nu pot fi aplicate discreționar de către

instanța de judecată.

5

Conform art. 5 alin. (3) din Legea cu privire la actele normative nr. 100 din

22 decembrie 2017, normele juridice speciale sunt aplicabile în exclusivitate

anumitor categorii de raporturi sociale sau subiecți strict determinați. În caz de

divergență între o normă generală și o normă specială, care se conțin în acte

normative de același nivel, se aplică norma specială. Iar potrivit art. 7 alin. (3) din

aceiași lege, în cazul în care între două acte normative cu aceeași forță juridică apare

un conflict de norme, se aplică prevederile ultimului act normativ adoptat, aprobat

sau emis, cu excepția situațiilor prevăzute la art.5 alin.(3) și (4).

Prin urmare, persoana care se consideră lezată de către furnizorul de informații

într-un drept sau interes legitim al său, într-una din formele prevăzute de art. 21

alin.(3) din Legea privind accesul la informație, dispune de dreptul de a ataca

acțiunile furnizorului, atât pe cale extrajudiciară, cât și direct în instanța de judecată.

Respectiv, concluzia instanței de apel precum că acțiunea lui Iurie Grecu în

partea pretenției privind constatarea recunoașterii dreptului pretins vătămat, și

anume, dreptul la informație este inadmisibilă, deoarece nu a fost respectată

procedura prealabilă, este neîntemeiată. Or, legea specială prevede expres că în

această categorie de cauze, procedura extrajudiciară nu este obligatorie și că

persoana care se consideră lezată într-un drept sau interes legitim de către furnizorul

de informații, poate ataca acțiunile acestuia direct în instanța judecătorească

competentă.

Așadar, reclamanții sunt exceptați de la efectuarea procedurii prealabile,

deoarece în speță este întrunită condiția prevăzută la art. 163 lit. c) din Codul

administrativ și anume, legea specială prevede expres adresarea nemijlocită în

instanța de judecată cu acțiune în contencios administrativ privind apărarea dreptului

de acces la informație, iar declararea acțiunii inadmisibile pe motivul nerespectării

procedurii prealabile, ar duce inevitabil la încălcarea principiului protecției efective

a drepturilor reclamantului conferit prin legea specială.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că accesul liber la justiție constituie un aspect inerent al dreptului la un

proces echitabil, principiu complex, care cuprinde mai multe relații și drepturi

fundamentale, prin care se poate garanta exercitarea lui deplină, or, fără un acces

efectiv la instanță, drepturile oferite justițiabililor ar fi iluzorii.

Astfel spus, dreptul de acces la justiție este înțeles ca un drept de acces concret

și efectiv, presupunând ca justițiabilul să beneficieze de o posibilitate clară și

concretă de a contesta un act ce aduce atingere drepturilor sale.

În acest context, Curtea Europeană a reamintit în jurisprudența sa constantă că

art. 6 § 1 garantează fiecărei persoane dreptul ca o instanță să se pronunțe cu privire

la orice încălcare a drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, dar că acest drept

de a accede la o instanță nu este absolut și prezintă anumite limitări implicit admise,

în special cu privire la condițiile de admisibilitate a unei căi de atac, deoarece acesta

presupune o reglementare din partea statului, care beneficiază în această privință de

o anumită marjă de apreciere. Cu toate acestea, limitările respective nu pot restrânge

accesul liber pentru un justițiabil astfel încât dreptul său la o instanță să fie afectat

în însăși substanța sa (hotărârea CEDO din 13 ianuarie 2009, cauza Faimblat

vs României).

6

Prin urmare, instanța de recurs conchide că declararea acțiunii ca inadmisibilă

din motivul nerespectării procedurii prealabile este greșită, și deoarece examinarea

cauzei în ordine de apel a avut loc în mod incomplet, decizia instanței de apel

urmează a fi casată, iar cauza remisă instanței de apel pentru o nouă reexaminare,

or, Curtea de Apel Bălți nu s-a expus per ansamblu asupra fondului cauzei, iar o

concluzie a instanței de judecată prin care se soluționează un litigiu nu poate fi bazată

pe niște îndoieli rezonabile, invocate fără nicio acoperire legală.

Totodată, instanța de recurs subliniază că instanța ierarhic inferioară a omis să

se expună asupra pretenției apelantului Iurie Grecu din cerere de apel privind

sancționarea intimaților în baza prevederilor art. 24 al Legii privind accesul la

informație nr. 982 din 11 mai 2000.

Referitor la pretenția lui Iurie Grecu privind repararea în mod solidar din contul

intimaților a prejudiciului moral cauza, instanța de recurs menționează că aceasta

este subsidiară pretenției principale, motiv din care la momentul actual este prematur

să se expună.

Având în vedere cele enunțate, instanța de recurs consideră întemeiate

argumentele recurentului că instanța de apel nu a dat o apreciere multiaspectuală,

completă, nepărtinitoare tuturor probelor din dosar în ansamblu și interconexiunea

lor, iar decizia a fost emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și

procedural.

Per ansamblu, ținând cont de natura litigiului și de marja de apreciere a instanței

de judecată, Colegiul judiciar opinează că a examinat principalele întrebări juridice

stabilite și că nu este în drept să se pronunțe separat în privința motivelor cu privire

la fondul cauzei. De fapt, acestea poartă un caracter secundar și nu au forță juridică

de a influența decisiv considerentele de mai sus (a se vedea, printre alte autorități,

Kamil Uzun vs Turcia, 10 mai 2007, parag. 64 din 10 mai 2007; Centrul pentru

Resurse Juridice în numele lui Valentin Câmpeanu vs România (Marea Cameră),

17 iulie 2014, parag. 156).

Așadar, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție notează că cele menționate mai sus nu pot fi corectate în

ordine de recurs, din cauza specificului acestora. De altfel, participanții la proces,

trebuie să aibă posibilitatea reală să-și prezinte apărarea și să fie audiați de o instanță

de apel, care va fi competentă de a examina toate chestiunile de fapt și de drept

relevante litigiului (a se vedea A. Menarini Diagnostics S.R.L. vs Italia,

27 septembrie 2011, parag. 59; Akaki Tchaghiashvili, 2 septembrie 2014, parag. 34,

Samardžić, ibidem, parag. 31, Gohe și alții vs Franța, 3 iulie 2018, parag. 41 - 43).

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că corectarea erorii

instanței de apel la judecarea cauzei în ordine de recurs nu este posibilă, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a admite recursul depus de Iurie Grecu, de a casa decizia din

27 octombrie 2020 a Curții de Apel Bălți și de a restitui cauza pentru rejudecare la

Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată. Astfel, ținând cont de rolul specific

al instanței de recurs și de preeminența dreptului, este imperios, ca la reexaminarea

cauzei în ordine de apel, să fie remediate neajunsurile procedurii inițiale (a se vedea

7

cauzele Baka vs Ungaria (Marea Cameră), 23 iunie 2016, parag. 117; Zubac vs

Croația (Marea Cameră), 5 aprilie 2018, parag. 123 – 125).

Pe această cale, cauza de contencios administrativ urmează a fi judecată în

întregime în cadrul unor proceduri noi, în cadrul căreia instanța de apel va avea

sarcina de a stabili o legătură clară între faptele speței, dispozițiile legale aplicabile

și concluziile la care a ajuns. În funcție de rezultatul aprecierii juridice, instanța de

apel va trebui să constate temeinicia sau lipsa unui temei legal a cererii de apel

formulată de către Iurie Grecu (a se vedea, spre exemplu, importanța rejudecării

cauzei de către instanțele ierarhic inferioare în baza considerentelor unei instanțe de

recurs, Victor Harovschi vs Moldova, 18 noiembrie 2008; Dimitar Yordanov vs

Bulgaria, 6 septembrie 2018, parag. 52 – 53).

Altfel spus, la rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele

menționate și reexaminând cauza, să emită o decizie legală și întemeiată.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. d), art. 248 alin. (2) Cod administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul depus de Iurie Grecu.

Se casează integral decizia din 27 octombrie 2020 a Curții de Apel Bălți, în

cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Iurie

Grecu împotriva Primăriei satului Ciuciulea, raionul Glodeni și consilierului local al

satului Ciuciulea Nicolae Lefter privind constatarea recunoașterii dreptului pretins

vătămat – dreptul la informație și repararea prejudiciului moral cauzat, cu restituirea

cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Galina Stratulat

Nicolae Craiu

Victor Burduh

Nina Vascan

8