2r-22/21 — recunoașterea hotărîrii arbitrale străine și încuviințarea executării silite

2r-22/21 — recunoașterea hotărîrii arbitrale străine și încuviințarea executării silite (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2r-670/2020

2r-22/2021

prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud: O. Cojocaru)

D E C I Z I E

21 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Administrația de Stat a

Drumurilor”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de compania Strabag

AG împotriva Întreprinderii de Stat „Administrația de Stat a Drumurilor” cu

privire la recunoașterea și încuviințarea executării silite a hotărârii arbitrale străine,

împotriva încheierii din 27 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 8 noiembrie 2018, compania Strabag AG a depus cerere împotriva ÎS

„Administrația de Stat a Drumurilor” cu privire la recunoașterea executării silite pe

teritoriul Republicii Moldova a Hotărârii arbitrale străine emisă pe cauza PCA nr.

2016-19 la 22 iunie 2018 de către Curtea Permanentă de Arbitraj de la Haga, și

încuviințarea executării silită a hotărârii arbitrale emisă în cauza PCA nr. 2016-19

la 22 iunie 2018 de către Curtea Permanentă de Arbitraj de la Haga cu eliberarea

titlului executoriu.

În motivarea cererii creditorul a indicat că, hotărârea arbitrală, a cărei

recunoaștere și executare silită este solicitată, a fost emisă în cadrul procedurii de

arbitraj în conformitate cu Regulile UNCITRAL din 2010, de către Tribunalul

arbitral străin, format din trei arbitri, câte unul numit de fiecare parte, iar

președintele Tribunalului arbitral fiind desemnat de cei doi arbitri numiți de părți.

A menționat că Tribunalul arbitral a fost compus din următorii arbitri: Dr

Christopher Boog numit de creditor; Ms Tanja Planic numită de Secretariatul

General al Curții Permanente de Arbitraj în numele ÎS „Administrația de Stat a

Drumurilor” și Dr Veijo Heiskanen desemnat de cei doi arbitri numiți de părți.

Creditorul a menționat că prin hotărârea arbitrală din 22 iunie 2018,

Tribunalul arbitral a obligat ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor”, debitor, la

plata în favoarea creditorului a sumelor bănești, după cum urmează: beneficiarul

este obligat să plătească antreprenorului suma de 3 662 989,79 de Euro;

beneficiarul este obligat să plătească antreprenorului dobânda contractuală aferentă

următoarelor sume, în conformitate cu concluziile Tribunalului de la punctul 436:

2 562 394,40 de Euro, începând cu data de 28 martie 2014; 134 014,15 Euro,

1

începând cu data de 17 martie 2016 și 937 391,51 de Euro, începând cu data de 14

iunie 2017, la cursul de bază al Băncii Naționale a Moldovei plus trei puncte

procentuale până la plata integrală a sumelor restante; certificatul de recepție finală

emis în temeiul sub-clauzei 11.9 din GC la 12 decembrie 2016 a fost modificat

pentru a menționa faptul că antreprenorul și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau

în temeiul contractului până la data de 10 decembrie 2015; perioada de notificare a

defectelor s-a încheiat la data de 18 octombrie 2014; cererile reconvenționale ale

beneficiarului le-a respins în toate elementele acestora; beneficiarul este obligat să

plătească antreprenorului suma de 79 499,53 de dolari SUA, reprezentând costurile

arbitrajului; beneficiarul este obligat să plătească 75% din costurile juridice și de

altă natură suportate de antreprenor, inclusiv costurile și onorariile avocaților,

experților și costurile interne, în valoare totală de 1 028 955 de Euro; toate celelalte

revendicări și cereri le-a respins.

A afirmat că clauza arbitrală potrivit căreia litigiul urma a fi soluționat de

către Tribunalul arbitral, conform Regulilor UNCITRAL din 2010, este prevăzută

în clauza 20.6 și clauza 20.8 ale condițiilor generale ale contractului RSPSP/W3/01

„Reabilitarea drumului M2 Chișinău - Soroca km 5+733 - km 26+200” din 06

februarie 2012, în baza căruia a și fost emisă hotărârea arbitrală.

De altfel, a notat că componența Tribunalului arbitral, limba arbitrajului,

legea aplicabilă, precum și locul desfășurării arbitrajului ca fiind Haga, Olanda au

fost stabilite prin emiterea condițiilor desemnării din 07 iulie 2016, care au fost

semnate de creditor la 13 iulie 2016 și de debitor la 12 iulie 2016, fapt care

demonstrează că, acestea au fost acceptate de părți.

Astfel, creditorul a declarat că, în așa mod, competența Curții Permanente de

Arbitraj, precum și locul soluționării litigiului au fost determinate corect și

conform prevederilor contractului încheiat între părți.

A mai invocat că debitorul a fost înștiințat în modul corespunzător despre

examinarea cauzei și a primit cererea arbitrală.

Mai mult, debitorul a participat la examinarea cauzei și a avut posibilitatea de

a expune opinia sa în privința solicitărilor creditorului, inclusiv în privința sumelor

pretinse și adjudecate, ori, dovada citării debitorului o constituie chiar statuările din

hotărârea arbitrală, ale cărei recunoaștere și încuviințare a executării silite se

solicită.

A specificat că hotărârea arbitrală a devenit definitivă și executorie la 22 iunie

2018, data emiterii acesteia. Acest fapt rezultând chiar din textul hotărârii arbitrale,

conform căruia aceasta este o „hotărâre finală”. Statuarea în cauză rezultă și din

prevederile art. 34.2 al Regulamentului UNCITRAL din 2010 publicat pe pagina

oficială web a Comisiei Națiunilor Unite pentru Dreptul Internațional Comercial

(UNCITRAL).

Totodată, creditorul a menționat că până la dresarea cu acțiune în instanță,

hotărârea arbitrală nu a fost executată benevol de către debitor, fapt care se

confirmă prin declarația emisă de către creditor la 31 octombrie 2018.

A susținut că, conform art. 475 alin. (2) Cod de procedură civilă, poate fi

recunoscută și executată în Republica Moldova o hotărâre arbitrală străină emisă,

în conformitate cu o convenție arbitrală, pe teritoriul unui stat străin care este parte

la Convenția privind recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale străine

adoptată la New York la 10 iunie 1958.

2

Totodată, a afirmat că, reieșind din conținutul hotărârii arbitrale, locul

arbitrajului a fost stabilit în Haga, Olanda (pct. 14 din hotărârea arbitrală și pct. 17

din condițiile de numire).

Creditorul a mai învederat că Olanda a devenit parte la Convenția de la New

York privind recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale străine la 24 aprilie

1964, fapt ce rezultă din informația publicată pe site-ul oficial al Convenției

(http://www.newvork convention.org/countries).

A declarat că, în măsura în care hotărârea arbitrală a fost emisă în Haga,

Olanda, este o hotărâre arbitrală străină în sensul art. 475 Cod de procedură civilă

și, respectiv, poate fi supusă recunoașterii în Republica Moldova prin adresarea

unei cereri în acest sens.

A specificat că, în prezenta speță, prevederile legislației Republicii Moldova

cu privire la cazurile și condițiile de recunoaștere a hotărârilor arbitrale străine sunt

întrunite, iar temeiuri de refuz în recunoașterea hotărârii arbitrale invocate nu

există.

A solicitat recunoașterea hotărârii arbitrale emise în cauza PCA nr. 2016-19 la

22 iunie 2018 de către Curtea Permanentă de Arbitraj, încuviințarea executării

silite a hotărârii arbitrale emise în cauza PCA nr. 2016-19 la 22 iunie 2018 de către

Curtea Permanentă de Arbitraj și eliberarea titlului executoriu, în care să fie

stipulate: modificarea certificatului de recepție finală emis în temeiul sub-clauzei

11.9 din GC la 12 decembrie 2016, cu menționarea faptului că, creditorul și-a

îndeplinit obligațiile, ce îi reveneau în temeiul contractului până la data de 10

decembrie 2015; încasarea silită de la debitor a următoarelor sume: suma de 3 662

989,79 de Euro, ca datorie de bază, dobânda contractuală la cursul de bază al

Băncii Naționale a Moldovei plus trei puncte procentuale până la plata integrală a

sumelor restante aferentă următoarelor sume: 2 562 394,40 de Euro, începând cu

data de 28 martie 2014, 134 014,15 Euro, începând cu data de 17 martie 2016 și

937 391,51 de Euro, începând cu data de 14 iunie 2017, suma de 79499,53 de

dolari SUA, reprezentând costurile arbitrajului și suma de 1 028 955 de Euro,

reprezentând 75% din costurile juridice și de altă natură suportate de creditor,

inclusiv costurile și onorariile avocaților, experților și costurile interne.

Prin încheierea din 29 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost admisă

cererea depusă de către compania Strabag AG; a fost recunoscută hotărârea

arbitrală emisă în cauza PCA nr. 2016-19 la 22 iunie 2018 de către Curtea

Permanentă de Arbitraj și a fost încuviințată executarea silită a hotărârii arbitrale

emise în cauza PCA nr. 2016-19 la 22 iunie 2018 de către Curtea Permanentă de

Arbitraj cu eliberarea titlului executoriu, în care să fie indicate: modificarea

certificatului de recepție finală emis în temeiul sub-clauzei 11.9 din GC la 12

decembrie 2016, cu menționarea faptului că, creditorul și-a îndeplinit obligațiile, ce

îi reveneau în temeiul contractului până la data de 10 decembrie 2015; încasarea

silită de la debitor a următoarelor sume: suma de 3 662 989,79 de Euro, în calitate

de datorie de bază, dobânda contractuală la cursul de bază al Băncii Naționale a

Moldovei plus trei puncte procentuale până la plata integrală a sumelor restante

aferentă următoarelor sume: 2 562 394,40 de Euro, începând cu data de 28 martie

2014, 134 014,15 Euro, începând cu data de 17 martie 2016 și 937 391,51 de Euro,

începând cu data de 14 iunie 2017, suma de 79 499,53 de dolari SUA, reprezentând

costurile arbitrajului și suma de 1 028 955 de Euro, reprezentând 75% din costurile

3

juridice și de altă natură suportate de creditor, inclusiv costurile și onorariile

avocaților, experților și costurile interne.

La 13 iulie 2020, ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor” a declarat recurs

împotriva încheierii instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea

integrală a încheierii instanței de apel și emiterea unei noi încheieri cu privire la

respingerea cererii.

Prin decizia din 12 august 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a admis recursul

declarat de ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor”; s-a casat încheierea din 29

iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău cu restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea

de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Rejudecând cauza Curtea de Apel Chișinău prin încheierea din 27 noiembrie

2020 a admis cererea Strabag AG împotriva ÎS „Administrația de Stat a

Drumurilor”. A recunoscut hotărârea arbitrală străină emisă în cauza PCA nr.

2016-19 din 22 iunie 2018 de către Curtea Permanentă de Arbitraj. A încuviințat

executarea silită a hotărârii arbitrale emisă în cauza PCA nr. 2016- 19 din 22 iunie

2018 de către Curtea Permanentă de Arbitraj, cu eliberarea titlului executoriu, în

care să fie indicat că: Modificarea certificatului de recepție finală emis în temeiul

sub-clauzei 11.9 din GC la 12 decembrie 2016 cu mențiunea faptului că creditorul

și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau în temeiul contractului până la data de 10

decembrie 2015. A încasa silit următoarele sume: - suma de 3 662 989,79 de euro,

în calitate de datorie de bază; - dobânda contractuală la cursul de bază al Băncii

Naționale a Moldovei, plus trei puncte procentuale până la plata integral a sumelor

restante aferentă următoarelor sume: a) 2 562 394,40 de euro, începând cu data de

28 martie 2014; b) 134 014,15 euro, începând cu data de 17 martie 2016; c) 937

391,51 de euro, începând cu data de 14 iunie 2017; - suma de 79 499,53 de dolari

SUA, reprezentând costurile arbitrajului; - suma de 1 028 955 de euro,

reprezentând 75% din costurile juridice și de altă natură suportate de creditor,

inclusiv costurile și onorariile avocaților, experților și costuri interne.

La 12 decembrie 2020, prin intermediul poștei electronice, și la 14 decembrie

2020, prin intermediului secretariatului, ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor” a

declarat recurs împotriva încheierii din 27 noiembrie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea acesteia cu adoptarea unei noi hotărâri de respingere a

cererii creditorului.

În motivarea recursului s-a indicat că consideră că încheierea a fost emisă cu

aplicarea greșită a normele de drept material și procesual, deoarece Curtea de Apel

Chișinău la adoptarea soluției nu a reținut argumentul debitorului prin care a

menționat că hotărârea Tribunalului arbitral a fost emisă cu încălcarea principiului

de a asculta ambele părți și principiului unei audieri echitabile, ceea ce o face a fi

în conflict cu ordinea publică.

De altfel, recurenta a specificat că în temeiul art. 476 alin. (1) lit. b) Cod de

procedură civilă, recunoașterea și executarea hotărârii arbitrale străine poate fi

refuzată în cazul în care partea nu a putut să își prezinte mijloacele sale de apărare.

Debitorul a mai specificat că hotărârea Tribunalului nu este una motivată,

deoarece nu și-a motivat concluzia atunci când a selectat aplicarea dobânzii de

întârziere legale (art. 585, 619 Cod civil) în detrimentul dobânzii de întârziere

contractuale în modul în care a fost prevăzut în pct. 14.8 al contractului.

În atare circumstanțe, recurenta a considerat că dispunerea încasării sumei în

mărime de 1 087 295,55 de lei este o eroare substanțială, efectivă și flagrantă care

4

direct afectează bunăstarea economică a țării prisma securității financiare a

Republicii Moldova.

În conformitate cu prevederile art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea

încheierii.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat încheierea contestată la data de 27

noiembrie 2020 (f.d. 229-236, vol. II).

Astfel, recursul declarat la 12 decembrie 2020, este în termen.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de ÎS

„Administrația de Stat a Drumurilor”, urmează a fi respins cu menținerea încheierii

contestate.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul

și să mențină încheierea.

După cum denotă actele cauzei, la compania Strabag AG a depus cerere

împotriva ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor” cu privire la recunoașterea

executării silite pe teritoriul Republicii Moldova a Hotărârii arbitrale străine emisă

pe cauza PCA nr. 2016-19 la 22 iunie 2018 de către Curtea Permanentă de Arbitraj

de la Haga, și încuviințarea executării silită a hotărârii arbitrale emisă în cauza

PCA nr. 2016-19 la 22 iunie 2018 de către Curtea Permanentă de Arbitraj de la

Haga cu eliberarea titlului executoriu.

În conformitate cu art. 475 alin. (1) lit. a), alin. (2) și alin. (3) lit. a) Cod de

procedură civilă, în sensul prezentului capitol, o hotărâre arbitrală este considerată

ca fiind străină dacă este pronunțată pe teritoriul unui stat străin. Poate fi

recunoscută și executată în Republica Moldova o hotărâre arbitrală străină emisă,

în conformitate cu o convenție arbitrală, pe teritoriul unui stat străin care este parte

la Convenția privind recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale străine,

adoptată la New York la 10 iunie 1958, precum și o hotărâre arbitrală străină ale

cărei recunoaștere și executare sunt reglementate fie prin tratatul internațional la

care Republica Moldova este parte, fie în baza principiului reciprocității în ceea ce

privește efectele hotărârii arbitrale străine. Partea care invocă o hotărâre arbitrală

străină poate solicita recunoașterea și executarea silită a hotărârii arbitrale străine.

Totodată, conform art. 476 alin. (1) și (2) din același cod, recunoașterea și

executarea hotărârii arbitrale străine pot fi refuzate numai la cererea părții

împotriva căreia sunt invocate dacă această parte prezintă instanței de judecată

probe doveditoare că una dintre părțile convenției arbitrale nu avea capacitate

deplină de exercițiu sau convenția arbitrală nu este valabilă potrivit legii căreia

părțile au subordonat-o ori, în lipsa stabilirii acesteia, potrivit legii țării în care a

fost pronunțată hotărârea; sau partea împotriva căreia este emisă hotărârea nu a

fost informată în modul corespunzător cu privire la desemnarea arbitrului sau cu

privire la procedura arbitrală ori, din alte motive, nu a putut să își prezinte

mijloacele sale de apărare; sau hotărârea a fost pronunțată asupra unui litigiu care

nu este prevăzut de convenția arbitrală sau care nu cade sub incidența condițiilor

convenției arbitrale ori hotărârea conține dispoziții asupra unor chestiuni ce

depășesc limitele convenției arbitrale; sau constituirea tribunalului arbitral sau

procedura arbitrală nu a corespuns convenției părților ori, în lipsa unei asemenea

5

convenții, nu a fost conform legii țării în care a avut loc arbitrajul; sau hotărârea

arbitrală nu a devenit obligatorie pentru părți sau a fost desființată ori executarea ei

a fost suspendată de instanța judecătorească sau de o autoritate competentă a țării

în care sau conform legii căreia ea a fost pronunțată.

Recunoașterea și încuviințarea executării silite a hotărârii arbitrale străine pot

fi refuzate, de asemenea, dacă instanța judecătorească constată că obiectul litigiului

nu poate fi soluționat prin arbitraj conform legii Republicii Moldova; sau

recunoașterea sau încuviințarea executării silite a hotărârii arbitrale contravine

ordinii publice a Republicii Moldova.

Raportând normele legale enunțate la circumstanțele speței deduse judecății,

instanța de recurs reține că, prima instanță (Curtea de Apel Chișinău) corect a

admis cererea depusă de creditorul compania Strabag AG cu privire la

recunoașterea și încuviințarea executării silite pe teritoriul Republicii Moldova a

hotărârii arbitrale străine și întemeiat a recunoscut și încuviințat spre executare

silită pe teritoriul Republicii Moldova hotărârea arbitrală străină emisă în cauza

PCA nr. 2016-19 la 22 iunie 2018 de către Curtea Permanentă de Arbitraj de la

Haga.

Or, hotărârea arbitrală a cărei recunoaștere și executare silită a fost solicitată

este definitivă și nu au fost executată benevol de către debitorul ÎS „Administrația

de Stat a Drumurilor”, ceea ce se confirmă prin declarațiile părților date în ședința

de judecată a instanței de apel.

Aici se va menționa că hotărârea arbitrală enunțată a fost adoptată în Haga,

Olanda - care este parte la Convenția de la New York privind recunoașterea și

executarea sentințelor arbitrale străine, mai mult la caz nu s-au constatat

circumstanțe care în conformitate cu prevederile art. 476 Cod de procedură civilă

condiționează refuzul de a recunoaște și de a executa hotărârea arbitrală străină

sus-indicată.

Cât privesc argumentele recurentei precum că recunoașterea și încuviințarea

executării silite a hotărârii arbitrale străine sus-indicate urma a fi refuzată, deoarece

recunoașterea sau încuviințarea executării silite a hotărârii arbitrale nominalizate

contravine ordinii publice a Republicii Moldova, acestea sunt neîntemeiate și

urmează a fi respinse, or, acestea nu și-au găsit confirmare, iar simpla afirmare a

încălcării ordinii publice fără indicarea expresă în ce ar consta această încălcare nu

constituie temei absolut de refuz de a recunoaște și de a executa hotărârea arbitrală

străină, cu atât mai mult că recunoașterea hotărârii arbitrale străine nu poate fi

refuzată pentru orice contrarietate a ei cu ordinea publică, ci numai în situația în

care încălcarea ordinii publice este substanțială, efectivă și fragrantă, condiție ce nu

se atestă la caz.

Mai mult, ordinea publică a oricărui stat include: principii fundamentale ce se

referă la echitate și morală, pe care acest stat dorește să le apere, chiar dacă acesta

nu a fost implicat nemijlocit în litigiu; reguli (norme) menite să deservească

interesele politice, sociale și economice ale statului, numite ,,lois de polis” sau

„reguli de ordine publică”; obligația statului de a respecta angajamentele sale față

de alte state și organizații internaționale.

În susținerea opiniei enunțate, instanța de recurs relevă că recunoașterea și

încuviințarea hotărârii arbitrale străine contravine ordinii publice a Republicii

Moldova, atunci când o sentință arbitrală străină contravine însăși ideii de justiție

6

într-un mod inacceptabil, când ea poate conduce la un rezultat care este

inadmisibil, din punct de vedere al conștiinței juridice în Republica Moldova.

În perimetrul acestui motiv de refuz nu se includ critici cu privire la stabilirea

situației de fapt ori cu privire la aplicarea prevederilor legale dispozitive, ci numai

critici cu privire la încălcarea dispozițiilor imperative ale legii, independent de

situația de fapt stabilită, fapt ce nu se atestă în prezenta speță.

De altfel, la caz, se impune a învedera că urmare a înaintării cererii în

instanță, debitorul și-a formulat argumentele (similare celor din recurs) ce vizează

dezacordul cu hotărârea emisă de Curtea Permanentă de Arbitraj de la Haga, în

cererea de desființare a hotărârii adresate Curții de Apel de la Haga, care prin

decizia din 25 februarie 2020 a fost respinsă.

În privința celorlalte critici invocate în cererea de recurs, Colegiul consideră

că acestea nu pot fi reținute în vederea admiterii recursului din motiv că acestea în

mod exclusiv vizează fondul hotărârii arbitrale străine, însă instanța judecătorească

a Republicii Moldova nu poate purcede la reexaminarea fondului hotărârii arbitrale

străine și nici la modificarea ei.

Alte argumente invocate de recurentă în susținerea poziției sale, nu pot fi

reținute de către instanța de recurs, deoarece se combat cu cele invocate mai sus și

se referă la circumstanțele, care au fost constatate și elucidate pe deplin de prima

instanță, având la bază cumulul de probe, care au fost administrate și apreciate cu

respectarea normelor de drept procedural și susținute de normele de drept material.

Reieșind din cele expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție concluzionează că argumentele invocate

în recurs sunt neîntemeiate, fapt pentru care recursul urmează a fi respins cu

menținerea încheierii instanței de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Administrația de Stat

a Drumurilor”.

Se menține încheierea din 27 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de compania Strabag AG

împotriva Întreprinderii de Stat „Administrația de Stat a Drumurilor” cu privire la

recunoașterea și încuviințarea executării silite a hotărârii arbitrale străine.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

7