3ra-102/21 — obligarea prezentării răspunsului si oferirea explicatiilor

3ra-102/21 — obligarea prezentării răspunsului si oferirea explicatiilor (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-102/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. I. Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol)

Î N C H E I E R E

21 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către Liuba Brînzila,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Liuba Brînzila împotriva Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova cu

privire la obligarea prezentării răspunsului și oferirea explicațiilor,

împotriva deciziei din 14 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 18 noiembrie 2016, Liuba Brînzila a depus cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ împotriva Ministerului Finanțelor al Republicii

Moldova cu privire la obligarea prezentării răspunsului și oferirea explicațiilor.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, la data de 29 aprilie 2016 a expediat

în adresa Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova scrisoare (din 28 aprilie 2016)

în care a abordat situația defectuoasă din sistemul contabil și al auditului în sectorul

corporativ, creată și menținută de organul respectiv. În contextul dat, în baza actelor

legislative și normative care reglementează contabilitatea și auditul în sectorul

corporativ a adresat Ministerului Finanțelor un șir de întrebări la care ultimul, ca organ

responsabil de reglementarea respectivelor domenii, urma să ofere răspunsuri

competente și justificate în vederea elucidării situației reale din cadrul acestora. De

asemenea, a exprimat indignări referitoare la ilegalitatea unor acte administrative

privind evaluarea performanțelor profesionale ale funcționarilor publici, emise de ex -

ministrul finanțelor Veaceslav Negruța, în scopul intimidării și defăimării unor

funcționari publici pentru a fi destituiți din funcția publică, inclusiv, și în cazul său, la

care Ministerul Finanțelor urma să se expună.

Liuba Brînzila a menționat că, în termenul prevăzut de lege, nu a primit nici un

răspuns de la Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, la scrisoarea din 28 aprilie

2016.

1

A afirmat că, drept urmare la 15 august 2016, a expediat organului respectiv cerere

prealabilă, solicitând comunicarea motivului privind tărăgănarea răspunsului, și

expedierea cât mai urgentă a acestuia cu oferirea informației la toate aspectele abordate

în scrisoare. Ca răspuns la cererea prealabilă, la data de 7 septembrie 2016, a

recepționat avizul nr. 15-11/427 din 23 august 2016, din conținutul căreia rezultă că,

scrisoarea de răspuns nr. 15-11/312 din 9 iunie 2016 la adresarea sa din 28 aprilie 2016

a fost expediată prin scrisoare recomandată la 9 iunie 2016, și la 18 iulie 2016 pe o

adresă aferentă corespondenței anterioare, care ulterior, a fost returnată Ministerului

Finanțelor al Republicii Moldova, iar la 28 iulie 2016, scrisoarea a fost expediată și pe

adresa pe care efectiv urma să o expedieze.

În opinia reclamantei, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova urma să

expedieze răspunsul la adresa corespunzătoare, fără a manipula cu „corespondența

anterioară”, iar ce ține de expedierea scrisorii din data de 28 iulie 2016 pe adresa la

care efectiv trebuia să fie remisă, nu există o confirmare ce ar dovedi expedierea

acesteia.

Liuba Brînzila a notat că, avizul nr. 15-11/427 din 23 august 2016 (cu copia

scrisorii nr. 15 -11/312 din 9 iunie 2016 inventată și anexată la acesta) l-a recepționat

la data de 7 septembrie 2016, în rezultatul expedierii cererii prealabile.

A susținut că conținutul avizului Ministerului Finanțelor, menționat mai sus, nu

conține răspunsuri la întrebările adresate către ultimul în scrisoarea din 28 aprilie 2016,

fiind un aviz steril, care exprimă întocmai incapacitatea profesională și atitudinea

dezastruoasă față de atribuțiile de funcție ale salariaților din cadrul Ministerului

Finanțelor al Republicii Moldova

Reclamanta a opinat că, Ministerul Finanțelor al Republici Moldova urma să ofere

răspunsuri competente și justificate la întrebările expuse în scrisoarea din 28 aprilie

2016, prin prisma actelor normative aferente contabilității și auditului în sectorul

corporativ, precum și a actelor administrative privind evaluarea performanțelor

profesionale ale funcționarilor publici.

A invocat că, hârtiile formale (așa–zisul Regulament privind evaluarea

performanțelor profesionale ale funcționarilor publici) sunt ilegale, respectiv, fiind

ilegală și neîntemeiată și evaluarea organizată și desfășurată în baza acestora, precum

și ordinul nr. 28-p din 22 ianuarie 2010, inventat de ex - ministrul finanțelor Veaceslav

Negruța.

La fel, și ordinul nr. 49-p din 11 februarie 2011 cu privire la destituirea din funcția

publică, emis de către ex-ministrul finanțelor Veaceslav Negruța, prin care a fost

destituită din funcția publică în baza art. 64, alin. (l) lit. d), incompetență profesională

stabilită în urma obținerii calificativului „nesatisfăcător” la evaluarea anuală a

performanțelor profesionale ale funcționarului public, este ilegal și neîntemeiat, și

urmează a fi anulat.

Prin urmare, reclamanta Liuba Brînzila a solicitat obligarea Ministerului Finanțelor

al Republicii Moldova să prezinte răspunsuri competente și justificate la toate

întrebările expuse în scrisoarea din 28 aprilie 2016; recunoașterea ca fiind ilegale

hârtiile formale (așa – zisul Regulament privind evaluarea performanțelor profesionale

ale funcționarilor publici), aprobate prin Indicația Prim - ministrului nr. 2903-93 din

17 noiembrie 2009, evaluarea performanțelor profesionale ale funcționarilor publici,

desfășurată conform ordinului ex - ministrului finanțelor Veaceslav Negruța nr. 28-p

2

din 22 ianuarie 2010; a ordinului nr. 49 - p din 11 februarie 2011 „cu privire la

destituirea sa din funcția publică”, emis de către ex-ministrul finanțelor Veaceslav

Negruța; obligarea conducerii Ministerului Finanțelor, în persoana lui Octavian

Armașu, să ofere explicații de ce persoanele responsabile de situația dezastruoasă din

sistemul contabil și al auditului în sectorul corporativ nu sunt trase la răspundere în

conformitate cu art. 56 din Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 Cu privire la funcția publică

și statutul funcționarului public.

Prin hotărârea din 12 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a

fost respinsă cererea depusă de către Liuba Brînzila cu privire la ridicarea excepției de

ilegalitate a Regulamentului privind evaluarea performanțelor profesionale ale

funcționarilor publici.

Prin decizia din 8 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins recursul

declarat de Liuba Brînzila, și s-a menținut hotărârea din 12 septembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Prin încheierea din 11 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

încetat procesul în partea pretențiilor formulate de Brînzilă Liuba, cu privire la

recunoașterea ilegalității hîrtiilor formale (așa – zisul Regulament privind evaluarea

performanțelor profesionale ale funcționarilor publici), aprobate prin Indicația Prim -

ministrului nr. 2903-93 din 17 noiembrie 2009, și, respectiv, recunoașterea ca fiind

ilegală evaluarea performanțelor profesionale ale funcționarilor publici, desfășurată

conform ordinului ex - ministrului finanțelor Veaceslav Negruța nr. 28-p din 22

ianuarie 2010; recunoașterea ilegalității ordinului nr. 49 - p din 11 februarie 2011 cu

privire la destituirea din funcția publică a reclamantei, emis de către ex-ministrul

finanțelor Veaceslav Negruța, în conformitate cu prevederile art. 265 lit.(b) din Codul

de procedură civilă, din motivul că, într-un litigiu între aceleași părți, cu privire la

același obiect și pe aceleași temeiuri s-a emis o hotărîrea judecătorească irevocabilă.

Prin hotărârea din 11 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

respinsă, ca fiind depusă cu încălcarea termenului de prescripție, acțiunea înaintată de

către Liuba Brînzila, în partea pretențiilor privind obligarea Ministerului Finanțelor al

Republicii Moldova să prezinte răspunsuri competente și justificate la toate întrebările

expuse în scrisoarea din 28 aprilie 2016, precum și obligarea conducerii Ministerului

Finanțelor, în persoana lui Octavian Armașu, să ofere explicații de ce persoanele

responsabile de situația dezastruoasă din sistemul contabil și al auditului în sectorul

corporativ nu sunt trase la răspundere în conformitate cu art. 56 din Legea nr. 158 din

4 iulie 2008 Cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public.

La 25 februarie 2019, în interiorul termenului legal, Liuba Brînzila a depus recurs

împotriva încheierii din 11 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 12 martie 2018, Liuba Brînzila,

s-a conformat prevederilor legale și a declarat apel împotriva acesteia.

Prin decizia din 14 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă cererea de

recurs depusă de Liuba Brînzila împotriva încheierii din 11 februarie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani. S-a respins cererea de apel depusă de Liuba

Brînzila împotriva hotărârii din 11 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani.

Întru consolidarea soluției, instanțele ierarhic inferioare au reținut că acțiunea

depusă de Liuba Brînzila împotriva Ministerului Finanațelor al Republicii Moldova,

3

privind obligarea prezentării răspunsurilor competente și justificate la întrebările

expuse în scrisoarea din 28 aprilie 2016; obligarea conducerii Ministerului Finanțelor,

să ofere explicații de ce persoanele responsabile de situația dezastruoasă din sistemul

contabil și al auditului în sectorul corporativ nu sînt trase la răspundere în conformitate

cu art. 56 din Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului publicdepusă cu încălcarea termenului de prescripție. Or, Liuba Brînzila

urma a se adresa în instanța de contencios administrativ în termen de o lună de la data

primirii răspunsului la cererea prealabilă, adică pînă la data de 7 octombrie 2016,

deoarece din materialele cauzei rezultă că aceasta a primit răspuns la cererea prealabilă

la data de 7 septembrie 2016, pe cînd cererea de chemare în judecată a fost depusă

doar la data de 18 noiembrie 2016.

Totodată, instanțele inferioare au notat că, astfel de pretenții formulate de Liuba

Brînzila, în partea anulării ordinelor Ministerului Finanțelor nr.49-p din 11 februarie

2011, 329-p din 22 iunie 2010, nr.536-p din 6 octombrie 2010 și nr.594-p din 29

octombrie 2010, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la

muncă și repararea prejudiciului moral, au fost soluționate prin hotărîrea din 4 iulie

2011 a Curții de Apel Chișinău, decizia din 20 iunie 2012 a Curții Supreme de Justiție

și încheierea din 15 mai 2013 a Curții Supreme de Justiție, prin ultima fiind respinsă

cererea de revizuire a recurentei.

La data de 4 martie 2020, Liuba Brînzila a depus recurs împotriva deciziei din 14

mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia și casarea deciziei

instanței de apel ca fiind ilegală și nefondată.

În susținerea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept anterior

invocate, a afirmat că decizia instanței de apel a fost remisă în adresa sa, după

nenumărate demersuri (21 iunie 2019, 22 august 2019, 2 septembrie 2019, 16

decembrie 2019). Faptul dat dovedește atitudinea defectuoasă a instanțelor

judecătorești față de sistem.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de către Liuba Brînzila, în raport

cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În corespundere cu art. 246 alin. (1) și (2) lit. d) din Codul administrativ, Curtea

Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. Recursul se declară

inadmisibil în special când: a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 245

alin. (1).

Astfel, conform art. 245 alin. (1) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Din actele cauzei rezultă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată în

data de 14 mai 2019.

Totodată, din materialele dosarului, se denotă cu certitudine că decizia din 14 mai

2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată cu aviz la adresa de domiciliu a

Liubei Brînzila, indicată în cererea din 21 iunie 2019, prin care a solicitat eliberarea

deciziei – xxxxx, mun. Chișinău (f.d.591, Vol. II).

4

Corespondența menționată, însă, a fost returnată în adresa instanței de apel de către

Oficiul poștal, cu mențiunea „nereclamat” (f.d.62, Vol. II).

În contextul dat, este de notat că în temeiul art. 223 din Codul administrativ,

hotărârile și alte acte de dispoziție prin care se stabilesc termene, precum și numirea

ședințelor și citațiile se notifică participanților la proces conform art. 96–114.

Prin prisma art. 96 alin. (1) din Codul administrativ, notificările și comunicările

către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de

comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor.

În același timp art. 33 din Codul administrativ, prevede că comunicarea

interinstituțională și comunicarea cu participanții sau cu publicul în cadrul procedurii

administrative se face prin orice mijloc (verbal, poștă, telefon, fax, poștă electronică

etc.), acordându-se prioritate mijloacelor care asigură o mai mare eficiență, rapiditate

și economie de costuri.

Este de specificat că pct. 2 din hotărârea Guvernului nr. 1457 din 30 decembrie

2016 pentru aprobarea Regulilor privind prestarea serviciilor poștale, definește

trimiterea nereclamată ca fiind o trimitere poștală care nu a fost distribuită (predată)

destinatarului din cauza nesolicitării sau refuzului de recepționare a acesteia.

Drept urmare, faptul că destinatara Liuba Brînzila nu a solicitat ridicarea de la

Oficiul poștal a plicului cu decizia din 14 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, nu poate

fi imputată instanței de apel că nu a notificat apelantei Liuba Brînzila decizia recurată,

astfel încât depunerea recursului abia la 4 martie 2019, peste aproximativ 8 luni,

denotă faptul că acesta a fost depus contrar art. 245 alin. (1) din Codul administrativ.

Relevant de a menționa este și faptul că, recurenta Liuba Brînzila fiind cea

interesată în soluționarea prezentei cauze, urma să întreprindă măsurile necesare de a-

și proteja drepturile sale de acces la instanță, și anume să ridice corespondența

expediată în adresa sa și să depună recursul în termenul stabilit de art. 245 alin. (1) din

Codul administrativ.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ remarcă și jurisprudența constantă a CtEDO, unde Curtea a reiterat că

ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protecția drepturilor sale de

acces la justiție (cauza Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007).

În conformitate cu art. 65 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, dacă o persoană,

din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la

cerere, ea poate fi repusă în termen. La cerere se anexează probele care confirmă

faptele pe care aceasta se întemeiază și, suplimentar, se recuperează acțiunile omise.

Respectiv, termenul de declarare a recursului poate fi restabilit, dacă persoanele

îndreptățite prezintă probe veridice ce confirmă imposibilitatea depunerii acestuia în

termen.

La caz, recurenta Liuba Brînzila nu a depus cerere privind repunerea recursului în

termen în sensul art. 65 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, motiv din care recursul

necesită a fi declarat inadmisibil.

Or, admiterea spre examinare a unui recurs depus peste termenul prevăzut de lege,

ar duce la încălcarea principiului securității raporturilor juridice garantat de art. 6 § 1

din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

5

Din considerentele menționate și având în vedere că recursul nu a fost depus în

termenul prevăzut la art. 245 alin. (1) din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că

recursul depus de către Liuba Brînzila urmează a fi declarat inadmisibil, în temeiul art.

246 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ.

În conformitate cu art. 193, art. 230, art. 245 alin. (1), art. 246 alin. (1) și (2) lit. d)

din Codul administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de către Liuba Brînzila, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

6