2ra-443/21 — Încasarea sumei

Dosarul nr. 2ra-443/21

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Rezina, judecător – I. Negreanu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – A. Pahopol, V. Buhnaci, V. Sîrbu

Î N C H E I E R E

21 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Spatari Iurie,

în cauza civilă la cererea înaintată de Casa Națională de Asigurări Sociale către

Spatari Iurie, intervenienți accesorii Inspectoratul de Poliție Șoldănești și Ministerul

Afacerilor Interne al Republicii Moldova, cu privire la încasarea sumei pensiei

primite ilegal,

împotriva deciziei din 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Spatari Iurie, fiind menținută hotărârea din 25 mai

2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina,

c o n s t a t ă:

La 09 decembrie 2019, Casa Națională de Asigurări Sociale a înaintat o cerere de

chemare în judecată către Spatari Iurie, intervenienți accesorii Inspectoratul de

poliție Șoldănești și Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, cu privire

la încasarea sumei pensiei primite ilegal.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 05 aprilie 2017, pârâtul Spatari Iurie a depus

cererea cu actele necesare la Casa Națională de Asigurări Sociale, solicitând

stabilirea pensiei pentru vechimea în muncă în conformitate cu prevederile Legii

nr.1544/1993 asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă

și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de

Carabinieri. Conform extrasului de ordin nr.127 ef. din 29 martie 2017, emis de

Inspectoratul General de Poliție, la 29 martie 2017 pârâtul a încetat serviciul și

contractul individual de muncă. Iar în vederea confirmării vechimii în muncă,

pârâtul a prezentat calculul vechimii în muncă nr.1508 din 31 martie 2017, eliberat

de către Inspectoratul de Poliție Șoldănești al IGP al MAI, prin care se confirma

vechimea în muncă a pârâtului de 23 ani 00 luni 06 zile.

Prin decizia/calculul la pensie pentru vechime în muncă din 19 aprilie 2017, dosar

personal nr.21523, reclamanta i-a stabilit pârâtului pensie de la data de 29 martie

2017, în cuantum de 3 179,96 lei lunar.

Întrucât potrivit art. 49 pct. (3) din Legea nr.1544/1993, organele de asigurări

sociale au dreptul de control asupra autenticității actelor ce confirmă vechimea în

1

serviciu și solda (câștigul), eliberate de organele abilitate, la 13 mai 2019, de către

colaboratorii Casei Naționale de Asigurări Sociale a fost efectuat un act de verificare

a documentelor în baza cărora a fost eliberat Calculul vechimii în muncă nr.1508 din

31 martie 2017, actul de verificare fiind efectuat la Ministerul Afacerilor Interne al

Republicii Moldova, în baza documentelor de arhivă.

În urma controlului efectuat, a fost întocmit Actul de verificare a documentelor

nr.4 din 13 mai 2019, prin care s-a constatat că “Spatari Iurie a fost angajat în cadrul

MAI în baza Ord. 306 ef. din 05 august 2002 pe bază de contract din 06 iulie 2002.

Însă, data de 06 iulie 2002 în Fișa-Matricolă a fost supusă corectării neautentificate

ale datei de numire în funcție a colaboratorului MAI al RM, această perioadă a fost

contrapusă cu ordinele efectivului personal cu Nr.6/IV din 2002, care sunt cusute și

numerotate, unde Spatari Iurie a fost primit pe bază de contract în funcție de

inspector de sector al postului de poliție Cinișeuți al CPS Rezina al IGP Orhei, de

la data de 26 iulie 2002. Astfel, vechimea totală în muncă a fost majorată nejustificat

cu 20 de zile”.

Potrivit reclamantei, în calculul vechimii în muncă nr.1508 din 31 martie 2017,

pârâtul figurează ca fiind angajat în funcție de inspector de sector al postului de

poliție Cinișeuți al CPS Rezina al IGP Orhei, de la data de 06 iulie 2002.

În asemenea circumstanțe, s-a constatat faptul că, la data încetării raporturilor de

muncă – 29 martie 2017, pârâtul nu confirma vechimea în muncă necesară de 23 de

ani pentru stabilirea pensiei, vechimea în muncă fiind de fapt de 22 ani 11 luni 16

zile.

Respectiv, pârâtului neîntemeiat i s-a stabilit și achitat pensia pentru perioada 29

martie 2017 – 31 mai 2019, suma totală a pensiei primite neîntemeiat fiind de 92

130,80 lei, după cum urmează:

- de la 29 martie 2017 până la 31 martie 2017 – 307,74 lei;

- de la 01 aprilie 2017 (indexarea pensiei cu 6,8%, H.G. nr. 154/2017) până la 31

martie 2018 – 3 396,20 lei lunar, total – 40 754,40 lei;

- de la 01 aprilie 2018 (indexarea pensiei cu 6,6%, H.G. nr.237/2018) până la 31

martie 2019 – 3 620,35 lei lunar, total – 43 444,20 lei;

- de la 01 aprilie 2019 (indexarea pensiei cu 5,3%, H.G. nr.186/2019) până la 31

mai 2019 – 3 812,25 lei lunar, total – 7 624,50 lei.

Astfel, prin decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.2019/18/12216 din

18 mai 2019, a fost dispusă încetarea achitării pensiei pârâtului.

Prin procesul-verbal nr.10 din 20 mai 2019 al ședinței comisiei Casei Naționale

de Asigurări Sociale privind recuperarea sumelor plătite fără temei cu titlu de pensie,

s-a decis recuperarea sumei pensiei achitate pârâtului neîntemeiat în cuantum de 92

130,80 lei.

Prin notificarea Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.II-03/10-5156 din 28 mai

2019, expediată pârâtului, acesta a fost somat în vederea restituirii benevole a sumei

pensiei de care a beneficiat neîntemeiat. Însă, pârâtul nu a reacționat în niciun fel.

Reieșind din cele expuse, Casa Națională de Asigurări Sociale a solicitat

încasarea prin hotărâre judecătorească din contul pârâtului a prejudiciului material

cauzat în sumă de 92 130,80 lei, primite ilegal cu titlu de pensie.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei, sediul Rezina din 25 mai 2020, s-a admis

integral acțiunea. S-a încasat de la Spatari Iurie în beneficiul Casei Naționale de

Asigurări Sociale suma de 92 130,80 lei. S-a încasat de la Spatari Iurie în beneficiul

statului taxa de stat în mărime de 2 763,92 lei.

2

Prin decizia din 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Spatari Iurie, fiind menținută hotărârea din 25 mai 2020 a

Judecătoriei Orhei, sediul Rezina.

Pentru a decide astfel instanța de apel a conchis că, prima instanță just a

concluzionat faptul că Spatari Iurie, ilegal a beneficiat de pensie și întemeiat a admis

acțiunea civilă formulată de Casa Națională de Asigurări Sociale, dat fiind faptul că

la caz se atestă o majorare a patrimoniului lui Spatari Iurie din contul reclamantei,

aceasta producându-se în rezultatul stabilirii și achitării pensiei pârâtului, fără

existența unui temei legal, or la caz s-a constatat că, Spatari Iurie nu întrunește

vechimea în muncă necesară de 23 de ani pentru stabilirea pensiei, vechimea în

muncă a acestuia fiind de fapt de 22 ani 11 luni 16 zile.

La 28 ianuarie 2021, Spatari Iurie a contestat cu recurs decizia din 28 octombrie

2020 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar au fost indicate circumstanțe și motive similare celor din

cererea de apel.

Astfel, recurentul a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 28

octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 25 mai 2020 a

Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, cu pronunțarea unei noi decizii de respingere

integrală a acțiunii.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Spatari

Iurie este neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

28 octombrie 2020 și expediată participanților la proces la 27 noiembrie 2020 (f.d.

110), fiind recepționată de recurent la 02 decembrie 2020 (f.d. 122). Astfel, având

în vedere faptul că recursul declarat împotriva deciziei din 28 octombrie 2020 a

Curții de Apel Chișinău a fost înregistrat la 28 ianuarie 2021, în conformitate cu art.

434 din Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Spatari Iurie.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), c) și art. 440 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Spatari Iurie.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Dumitru Mardari

4