3ra-888/20 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
3ra-888/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 3ra-888/20
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: M.Gandrabur)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A.Minciuna, V.Negru, E.Palanciuc)
Î N C H E I E R E
23 septembrie 2020 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva
judecătorii Maria Ghervas
Victor Burduh
examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări
Sociale,
în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă
de Iuri Rotari împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la
recunoașterea ilegalității refuzului și obligarea stabilirii și achitării pensiei,
împotriva deciziei din 3 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost
respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii
din 4 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,
c o n s t a t ă:
La data de 17 octombrie 2019 Iuri Rotari a depus cerere de chemare în judecată
în ordinea contenciosului administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări
Sociale cu privire la recunoașterea ilegalității refuzului și obligarea stabilirii și
achitării pensiei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că a activat în cadrul organelor
afacerilor interne până la 21 iunie 2019, obținând ulterior calitatea de pensionar al
Ministerului Afacerilor Interne cu calculul vechimii în muncă de 24 ani.
În temeiul ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 96 din 20 martie 2018
i s-au efectuat recalculări în vechimea în muncă cu includerea avantajelor pentru
perioada activității în Batalionul Serviciului Pază și Escortă și în cadrul Izolatorului
de Detenție Provizorie, respectiv cu actele menționate s-a adresat la organul de
asigurări sociale teritoriale, care inițial a stabilit pensia, iar ulterior a emis decizie de
stopare a plății pensiei, care a fost contestată în prealabil la organul ierarhic superior,
însă din motive neîntemeiate a fost respinsă, motiv pentru care a fost depusă prezenta
acțiune de contencios administrativ.
Iuri Rotari a solicitat anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale
Anenii Noi privind respingerea cererii de stabilire a pensiei, declararea ilegalității
răspunsului Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. R-2159/19 din 10 octombrie
1
2019, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a-i efectua stabilirea și
achitarea pensiei, începând cu 21 iunie 2019, luându-se în considerare certificatul
eliberat de către Direcția de Poliție a mun. Chișinău nr. 34/20-21 din 24 iunie 2019.
Prin hotărârea din 4 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,
cererea de chemare în judecată depusă de Iuri Rotari a fost admisă, fiind anulată
decizia nr. 16/2019/21321 din 8 octombrie 2019 a Casei Naționale de Asigurări
Sociale, Oficiul Teritorial Anenii Noi și răspunsul nr. R-2159/19 din 10 octombrie
2019 a Casei Naționale de Asigurări Sociale. A fost obligată Casa Națională de
Asigurări Sociale de a-i stabili și achita în beneficiul lui Iuri Rotari pensia pentru
vechime în muncă, începând cu data de 21 iunie 2019.
Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la data de 11 februarie 2020
Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel nemotivat, care ulterior la 2 martie
2020 a fost completat cu motivare, solicitând casarea hotărârii contestate cu emiterea
unei noi hotărâri privind respingerea cererii de chemare în judecată.
Prin decizia din 3 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul
declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din 4 februarie
2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiată
concluzia primei instanțe de admitere integrală a acțiunii, or, prima instanță just a
stabilit că, organul de asigurări sociale nu a controlat autencitatea actului ce confirmă
vechimea în muncă, dar a refuzat calcularea pensiei, punând la îndoială legalitatea
modului în care angajatorul a calculat stagiul de muncă al reclamantului Iuri Rotari,
împrejurare care depășește noțiunea de control al autenticității.
Altfel spus, Casa Națională de Asigurări Sociale în temeiul normei precitate,
poate verifica actele eliberate de angajator doar cu privire la elementele de fapt, nu
și cele de drept.
În acest context, argumentul apelantei potrivit căruia, perioada de activitate a
reclamantului în cadrul Seviciului de escortă al MAI, nu oferă dreptul la calcularea
vechimii în muncă cu avantaje, nu poate fi reținut. Or, colaboratorii care efectuează
serviciul de pază, escortare și deținerea persoanelor reținute și arestate în izolatorul
de urmărire penală, în prezent au dreptul la calcularea vechimii în muncă, cu
avantaje, cu calcularea a două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu.
Declarativ a fost apreciat de către instanța de apel și argumentul apelantei
precum că certificatul nr. 34/20-21 din 24 iunie 2019, eliberat de către Direcția de
Poliție a mun. Chișinău în baza ordinului nr.96 din 20 mai 2018 emis de MAI, care
a stat la baza calculării perioadei respective cu înlesniri de 1:2, urmează a fi apreciat
critic, din considerentul că este ilegal.
La acest capitol, s-a constat că prin ordinul nr. 96 din 20 martie 2018 emis de
IGP s-au recunoscut unele înlesniri pentru stabilirea pensiei anumitor categorii de
funcționari publici cu statut special și militari din cadrul MAI, reglementându-se
raporturile de muncă pentru personalul care realizează misiuni de escortă și pază a
persoanelor deținute și armonizarea acestora cu reglementările aplicate angajaților
altor instituții ce execută atribuții analoage, iar confirmarea nr. 34/20-21 din 24 iunie
2019, vine în susținerea aplicabilității ordinului emis în privința lui Iuri Rotari, în
2
raport cu vechimea în muncă deținută de către ultimul, deci la stabilirea cuantumului
pensiei urma să fie luate în calcul și înlesnirile (avantajele) funcțiilor deținute.
Prin ordinul dat s-a specificat că, eliberarea confirmărilor privind înlesnirile
prevăzute la calcularea vechimii în muncă pentru stabilirea pentru funcționarii
publici cu statut special și militarii care și-au îndeplinit serviciul în cererea acestora,
de către autoritățile administrative și instituțiile din subordine, prin intermediul
subdiviziunilor de resurse umane, conform competenței, va fi determinată de ultimul
loc de muncă al solicitantului. În cazul lichidării subdiviziunilor în care solicitanții
au activat anterior, confirmările vor fi eliberate de către subdiviziunile, autoritățile
administrative sau instituțiile din subordinea MAI, care au devenit succesori de
drepturi și obligații sau au preluat competențele subdiviziunilor de poliție
reorganizate sau lichidate.
Mai mult ca atât, ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 96 din 20 martie
2018, este un act administrativ valabil, produce efectele juridice de rigoare, care
urmează a fi aplicat corespunzător, iar simplul dezacord al apelantei cu ordinul
menționat, atât timp cât acesta nu a fost anulat, nu reprezintă un temei pentru
nerecunoașterea efectelor acestuia.
Prin urmare, argumentele apelantei Casa Națională de Asigurări Sociale
urmează a fi respinse, or, prin lege, aceasta este obligată să-i stabilească și să-i
calculeze pensia reclamantului, reieșind din certificatul prezentat din data depunerei
cererii. În caz contrar, respingerea acestei cerințe a reclamantului va duce la
încălcarea dreptului de proprietate al acestuia asupra părții de pensie neprimită, fapt
ce ar încălca atât un drept constituțional, cât și ar contraveni practicii judiciare
naționale și principiilor CEDO.
Invocând ilegalitatea deciziei enunțate, la 16 iunie 2020, Casa Națională de
Asigurări Sociale a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea
integrală a actului judecătoresc ce constituie obiectul prezentului recurs cu
pronunțarea unei decizii noi, de respingere a acțiunii.
În susținerea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate în
referința asupra cererii de chemare în judecată și în cererea de apel motivată anexate
la dosar, suplimentar invocându-se decizia instanței de apel este neîntemeiată și
ilegală prin faptul că au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept material.
În concluzie a invocat că instanța de apel s-a eschivat de la exercitarea obligației
impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, a examinat superficial
circumstanțele cauzei, nu a intrat în esența litigiului și nu a apreciat toate
circumstanțele și probele existente ale cauzei.
Prin referința depusă la 18 august 2020, Iuri Rotari a solicitat declararea
recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 244 alin.(1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel
ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.
În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune
la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,
dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții
Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de
3
apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune
la instanța de apel.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ
al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție reține că recursul depus la 16 iunie 2020 (f.d.97) este în termen, or, decizia
instanței de apel a fost adoptată la 3 iunie 2020 (f.d.84).
Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Casa Națională de
Asigurări Sociale în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru
examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil.
În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.
În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de
Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este
inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)
din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile
enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la
temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ
exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri
concludente și serioase.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ
al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă
caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un
drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual
succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile
să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de
Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a
erorilor de drept.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ
notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină
o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest
argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în
Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245
alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în
circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească
cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în
4
contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de
contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină
cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces
la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva
Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în
special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa
necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o
anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de
admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages
Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de
aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de
caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de
totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic
superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,
Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu
privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea
Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea
acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara
inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.
În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul
specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
dispune:
Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Tamara Chișca-Doneva
judecătorii Maria Ghervas
Victor Burduh
5