2ra-59/21 — anularea actelor juridice

2ra-59/21 — anularea actelor juridice (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-59/21

2ra-1663/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. C. Guzun)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. G. Dașchevici, V. Clima, I. Țurcan)

Î N C H E I E R E

14 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Larisa Mamaliga,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Gheorghe

Cașcaval și Larisa Mamaliga (Cașcaval) împotriva lui Eugen Balan, intervenient

accesoriu notarul public Bondarciuc Olga, cu privire la anularea actelor juridice,

împotriva deciziei din 15 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La data de 23 septembrie 2015 Gheorghe Cașcaval și Larisa Mamaliga

(Cașcaval) s-au adresat în instanță cu o cerere de chemare în judecată împotriva lui

Eugen Balan, intervenient accesoriu notarul public Bondarciuc Olga, cu privire la

anularea actelor juridice.

În motivarea acțiunii, reclamanții au indicat că la 22 decembrie 2014,

în cadrul dosarului civil nr. 2-388/2014, Judecătoria Botanica a confirmat

tranzacția de împăcare cu valoarea de 150 013,49 de euro, încheiată între Gheorghe

Cașcaval în calitate de debitor și Eugen Balan în calitate de creditor.

La baza tranzacției de împăcare a stat contractul de împrumut nr. xxxx

din 19 mai 2011 cu valoarea de 933 620,80 de lei, încheiat între Gheorghe Cașcaval

în calitate de împrumutat și Eugen Balan în calitate de împrumutător; contractul de

împrumut din 19 martie 2011 cu valoarea de 26 700 euro; contractul de împrumut

din 16 noiembrie 2011 cu valoarea de 10 000 euro; contractul de împrumut din

29 ianuarie 2013 cu valoarea de 14 150 de euro.

S-a invocat că, de facto, contractele de împrumut menționate sunt fictive,

iar sumele indicate în acestea nu au fost transmise, acest fapt rezultînd din

datele la care contractele au fost încheiate. În realitate, sumele reflectate erau

procente la dobîndă din suma împrumutată de către Gheorghe Cașcaval de la Eugen

Balan.

1

Reclamanții Gheorghe Cașcaval și Larisa Mamaliga au solicitat prin cererea

de chemare în judecată: - declararea nulității tranzacției de împăcare din 22

decembrie 2014 cu valoarea de 150 013,49 de euro, încheiate între Gheorghe

Cașcaval și Eugen Balan, confirmată prin încheierea Judecătoriei Botanica; -

declararea nulității contractului de împrumut nr. xxxx din 19 mai 2011 cu

valoarea de 933620,80 de lei; - declararea nulității contractului de împrumut

din 19 martie 2011 cu valoarea de 3037 de euro; - declararea nulității contractului

de împrumut din 12 august 2011 cu valoarea de 26 700 euro; - declararea nulități

contractului de împrumut din 16 noiembrie 2011 cu valoarea de 10 000 euro; -

declararea nulității contractului de împrumut din 29 ianuarie 2013 cu valoarea de 14

150 de euro (f.d. 7-13, vol. I).

Ulterior, Gheorghe Cașcaval și Larisa Mamaliga, reprezentați de avocatul

Balmuș Ștefan, au depus cerere de renunțare la acțiune și de încetare a procesului,

în partea ce tine de pretenția cu privire la declararea nulității tranzacției de

împăcare din 22 decembrie 2014 cu valoarea de 150 013, 49 de euro.

Prin încheierea din 26 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul

Rîșcani, s-a admis cererea de renunțare la acțiune a lui Gheorghe Cașcaval și

Larisa Mamaliga, în partea ce ține de declararea nulității tranzacției de împăcare

din 22 decembrie 2014 cu valoarea de 150 013, 49 euro, încheiată între

Gheorghe Cașcaval și Eugen Balan, confirmată prin încheierea Judecătoriei

Botanica nr. 2-388/14, cu încetarea procesului civil în partea dată (f.d. 151, vol. I).

Prin hotărîrea Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani din 26 septembrie 2017,

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe Cașcaval și

Larisa Mamaliga. S-a anulat contractul de împrumut nr. xxxx din 19 mai 2011,

încheiat între Gheorghe Cașcaval și Eugen Balan, autentificat de notarul public

Olga Bondarciuc, prin care Eugen Balan s-a obligat să transmită în proprietatea

lui Gheorghe Cașcaval bani în sumă de 56 000 euro, convertiți în lei moldovenești

conform cursului oficial al Băncii Naționale. S-a anulat actul juridic sub formă de

recipisă eliberată la data de 19 martie 2011 de către reclamantul Gheorghe

Cașcaval, prin care ultimul a declarat că a luat cu titlu de împrumut suma de 3 037

de euro. S-a anulat actul juridic sub formă de recipisă din 16 noiembrie 2011, prin

care Gheorghe Cașcaval a declarat că a luat cu împrumut de la Eugen Balan suma

de 10 000 euro, cu adaos de 2% la soldul datoriei. S-a anulat actul juridic sub formă

de recipisă din 29 ianuarie 2013, eliberată de Gheorghe Cașcaval, prin care

ultimul a declarat că a împrumut de la Eugen Balan suma de 14 150 de euro, ca

prelungire a contractului de ipotecă pe perioada pînă la 3 februarie 2013. S-a

încasat de la Balan Eugen în beneficiul lui Gheorghe Cașcaval cheltuielile de

judecată pentru achitarea taxei de stat în sumă de 25 000 lei. În rest, pretenția

reclamantului privind suspendarea procedurii de executare a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată (f.d. 152, vol. I).

Prin hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani din 23

octombrie 2017, s-a anulat contractul de împrumut din 12 august 2011, încheiat între

Gheorghe Cașcaval și Eugen Balan, prin care ultimul s-a obligat să-i dea cu titlu de

împrumut lui Gheorghe Cașcaval bani în sumă de 26 700 euro, ceea ce conform

cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei, la ziua semnării contractului,

constituia suma de 432 256 de lei (f.d. 164, vol. I).

2

Prin decizia din 19 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Eugen Balan și menținută Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani din 26

septembrie 2017.

Prin decizia din 20 noiembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de Eugen Balan, reprezentat de avocatul Sorin Corceac, casată

integral decizia din 19 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău și trimisă cauza spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 iulie 2020, cererea de apel declarată

de Eugen Balan a fost admisă. A fost casată integral hotărîrea Judecătoriei Chișinău

sediul Rîșcani din 26 septembrie 2017 și hotărîrea suplimentară a Judecătoriei

Chișinău sediul Rîșcani din 23 octombrie 2017, cu adoptarea unei noi hotărîri.

A fost respinsă drept neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de

Gheorghe Cașcaval și Larisa Mamaliga (Cașcaval) împotriva lui Eugen Balan,

intervenient accesoriu notarul public Olga Bondarciuc, cu privire la anularea actelor

juridice.

În favoarea acestei soluții, instanța de apel a indicat că, odată ce, prin

încheierea irevocabilă a Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 22 decembrie

2014, debitorul Cașcaval Gheorghe a recunoscut existența datoriei față de

apelant în mărime totală de 150013,49 euro, ce s-a format ca rezultat al neexecutării

obligațiilor asumate în baza contractelor contestate în prezenta cauză și constă din

datoria în mărime totală de 109887 euro, dobînda de întîrziere în sumă de

40126,49 euro și s-a confirmat tranzacția de împăcare încheiată între Eugen

Balan și Gheorghe Cașcaval privind încasarea datoriei, faptele stabilite printr-o

hotărîre judecătorească irevocabilă într-o cauză civilă soluționată anterior în

instanță de drept comun sunt obligatorii pentru instanța care judecă cauza.

Astfel, contractele de împrumut au fost emise cu consimțămîntul manifestat

prin voința persoanei de a încheia un act juridic. Instanța și-a motivat decizia prin

prisma prevederilor art. 122 alin. (1), 208 alin. (5) și 669 Cod civil, în vigoare la

momentul constituirii raporturilor juridice. Instanța a statuat, de asemenea, că, din

moment ce actele contestate purtau formă autentică, și modificările la acest contract

urmau a fi efectuate în aceeași formă, motiv pentru care nici o altă modalitate de

probațiune nu poate fi admisă în speță.

La 06 octombrie 2020, Larisa Mamaliga a declarat recurs împotriva deciziei

din 15 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

În susținerea cererii de recurs, a indicat că încheierea Judecătoriei Botanica

mun. Chișinău din 22 decembrie 2014 nu putea fi reținută în cazul dat în condițiile

în care recurenta Larisa Mamaliga (Cașcaval) nu a fost parte la tranzacția confirmată

prin încheierea dată și, astfel, nu era opozabilă acesteia, neconstituind un

impediment pentru înaintarea prezentei acțiuni cu solicitările respective. Totodată, a

arătat că în prezent, pe rol se află la examinare în cadrul Judecătoriei Chișinău sediul

Centru cererea înaintată de către reclamanții Gheorghe Cașcaval și Larisa Mamaliga

privind revizuirea încheierii Judecătoriei Botanica nr. 2-388/14 cu privire la

confirmarea tranzacției de împăcare între Gheorghe Cașcaval și Eugen Balan.

A solicitat recurenta admiterea cererii de recurs, casarea integrală a deciziei

Curții de Apel Chișinău din 15 iulie 2020 ca fiind neîntemeiată, cu pronunțarea unei

noi hotărîri prin care să se dispună menținerea fără modificări a hotărîrii Judecătoriei

Chișinău sediul Rîșcani din 26 septebrie 2017 și a hotărîrii suplimentare a

Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani din 23 octombrie 2017.

3

Examinând admisibilitatea recursului, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

La 17 noiembrie 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatului copia cererii de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței. Astfel, pe 18 ianuarie 2021, a fost înregistrată referința reprezentantului

intimatului Eugen Balan, avocat Sorin Corceac, în interesele acestuia, solicitînd

declararea drept inadmisibil a recursului în temeiul art. 433 Cod procedură civilă.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 15 iulie 2020, care a

fost expediată în adresa participanților la proces la data de 22 august 2020 (f.d.180

vol. II), însă nu există dovada recepționării de către participanții la proces.

Astfel, calea de atac în ordine de recurs a fost demarată la data de 06 octombrie

2020 de către recurentă în interiorul termenului legal.

Examinînd temeiurile recursului declarat de către recurenta Larisa Mamaliga,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că, argumentele invocate de recurentă în cererea

4

de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, reieșind din prevederile art.

437 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentei este impusă

obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelor încălcări esențiale sau

a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau

procedural și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

La caz, criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea recursului,

ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în

condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor

cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, acesta fiind lipsit de

esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de

instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, avînd

în vedere faptul că rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de ilegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul

de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din

punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărîre neîntemeiată.

Or, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția

legală a dezvoltării motivelor de recurs implicînd determinarea greșelilor anume

imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum

și indicarea probelor pe care se bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul său cu

soluția dată de instanța de apel, iar criticile invocate în recurs nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de către Larisa Mamaliga.

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care

5

ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil și consideră că recursul

declarat de către Mamaliga Larisa nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art.

432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În temeiul art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440 Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Larisa Mamaliga.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

6