2ra-422/21 — Încasarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-422/21

Prima instanță: Judecătoria Comrat, sediul central, Judecător – V. Hudoba

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat, Judecători – G. Colev, Ș. Starciuc, A. Curdov

Î N C H E I E R E

14 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Oficiul Teritorial Comrat al

Consiliului Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial

Comrat al Consiliului Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat către

Baurciulu Vasile cu privire la încasarea cheltuielilor pentru asistența juridică

garantată de stat,

împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 15 octombrie 2020, prin care s-a

respins apelul declarat de Oficiul Teritorial Comrat al Consiliului Național pentru

Asistență Juridică Garantată de Stat și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Comrat,

sediul central din 13 iulie 2020,

c o n s t a t ă:

La 03 ianuarie 2020, Oficiul Teritorial Comrat al Consiliului Național pentru

Asistență Juridică Garantată de Stat, a depus cerere de chemare în judecată către

Baurciulu Vasile, cu privire la recuperarea cheltuielilor pentru asistența juridică

garantată de stat în sumă de 380 lei, suportate la achitarea onorariului avocaților, ce

au acordat asistența juridică în cauza penală, de învinuire a lui Baurciulu Vasile de

comitere a infracțiunii, prevăzute de art. 264 alin.(1) din Codul penal.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 12 ianuarie 2018, la interpelarea

Judecătoriei Comrat de acordare a asistenței juridice garantată de stat lui Baurciulu

Vasile, în cauza penală de învinuire de comitere a infracțiunii, prevăzute de art. 264

alin.(1) din Codul penal, coordonatorul a desemnat un avocat din contul statutului,

fără verificarea stării financiare sau a obiectului lipsei mijloacelor necesare pentru

achitarea serviciilor avocatului.

Conform deciziei Oficiul Teritorial Comrat al Consiliului Național pentru

Asistență Juridică Garantată de Stat, pentru asistența juridică acordată în prima

instanță, avocatului i-a fost achitat onorariul în sumă de 250 lei, iar pentru acordarea

asistenței juridice în instanța de apel, i-a fost achitat onorariul în sumă de 130 lei.

Reclamantul consideră că, potrivit art. 227 din Codul de procedură penală, sumele

achitate avocaților pentru acordarea asistenței juridice garantate de stat, se atribuie la

cheltuieli judiciare și sunt pasibile încasării de la condamnat conform art. 229 alin.(2)

din Codul de procedură penală.

De asemenea, reclamantul a menționat că, asistența juridică calificată garantată de

stat, i-a fost acordată lui Baurciulu Vasile, nu în legătură cu incapacitatea de plată,

1

dar cu luarea în considerație a cerințelor cerute în interesele justiției, circumstanțe în

care, el este obligat să recupereze cheltuielile suportate în legătură cu acordarea

acestei asistențe, benevol sau prin intermediul instanței.

Prin hotărârea Judecătoriei Comrat, sediul central din 13 iulie 2020, cererea de

chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial Comrat al Consiliului Național

pentru Asistență Juridică Garantată de Stat către Baurciulu Vasile, cu privire la

încasarea cheltuielilor pentru asistența juridică garantată de stat, a fost respinsă ca

neântemeiată.

La 15 iulie 2020, Oficiul Teritorial Comrat al Consiliului Național pentru Asistență

Juridică Garantată de Stat a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Comrat,

sediul central din 13 iulie 2020, solicitând casarea hotărârii primei instanțe și

emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Comrat din 15 octombrie 2020, a fost respins apelul

declarat de Oficiul Teritorial Comrat al Consiliului Național pentru Asistență Juridică

Garantată de Stat și menținută hotărârea Judecătoriei Comrat, sediul central, din 13

iulie 2020.

Pentru a decide astfel, analizând argumentele din cererea de apel în raport cu

probele administrate la materialele dosarului, Curtea de apel a reiterat concluziile

primei instanțe și anume că, în conformitate cu în conformitate cu art. 14 alin.(3) pct.

d) din Pactul internațional din 16 decembrie 1966 cu privire la drepturile civile și

politice, art.6 alin.(3) lit.c) al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, în coroborare cu art.26 alin.(3) din Constituția

RM, art. 69 alin. (1) pct. 10) din Codul de procedură penală și art. 19 alin.(1) lit.c) al

Legii cu privire la asistența juridică garantată de stat, Statul garantează dreptul

fiecărei persoane să se apere ea însuși sau să fie asistat de un apărător ales de ea și,

dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat

în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției o cer.

De asemenea, instanța de apel a remarcat că demersul Judecătoriei Comrat, sediul

Vulcănești din 29 ianuarie 2018, expediat către Oficiul Teritorial Comrat al

Consiliului Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat, cu privire la

desemnarea avocatului pentru inculpatul Baurciulu Vasile, învinuit de comiterea

infracțiunii prevăzută de art.264 alin.(1) din Codul penal, a fost întemeiat în baza art.

19 alin.(1) lit. c) al Legii cu privire la asistența juridică garantată de stat și art. 69

alin.(1) pct.10) din Codul de procedură penală, când interesele justiției cer

participarea lui în ședința de judecată în primă instanță, în apel și în recurs, precum și

la judecarea cauzei pe cale extraordinară de atac, iar făcând referire la sentința

Judecătoriei Vulcănești din 22 februarie 2018 și decizia Curții de Apel Comrat din 03

aprilie 2018 emise pe cauza penală, în raport cu prevederile art. 229 din Codul de

procedură penală, a menționat că în actele judecătorești, lipsește dispoziția instanțelor

cu privire la suportarea de către condamnatul Baurciulu Vasile a cheltuielilor legate

de acordarea asistenței juridice garantată de stat.

Astfel, concluzionând asupra celor elucidate supra, instanța de apel a menționat că

cheltuielile solicitate de a fi compensate, au fost apreciate de către instanțele penale,

drept cheltuieli judiciare pentru asistența juridică garantată de stat suportate din

contul statului, iar drept consecință, procedura de recuperare a cheltuielilor din contul

lui Baurciulu Vasile, nu are temei legal.

Suplimentar, instanța de apel a statuat că, înaintând prezenta acțiune, Oficiul

Teritorial Comrat al Consiliului Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat

2

nu a demonstrat că desemnarea avocatului în interesele lui Baurciulu Vasile în

procesul penal, din contul bugetului de stat, a fost efectuată din alt motiv decât lipsa

mijloacelor financiare. Mai mult, în cadrul instanței de apel a fost prezentat un

certificat, potrivit căruia, începând cu 01 august 2019, lui Baurciulu Vasile i-a fost

stabilit gradul de handicap, situația financiară a acestuia fiind dificilă.

La 05 ianuarie 2021, Oficiul Teritorial Comrat al Consiliului Național pentru

Asistență Juridică Garantată de Stat a depus cerere de recurs, prin care a solicitat

casarea atât a deciziei Curții de Apel Comrat din 15 octombrie 2020, cât și a hotărârii

Judecătoriei Comrat, sediul central, din 13 iulie 2020, cu emiterea unei noi hotărâri

de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului, reiterând argumentele de fapt și normele de drept

reflectate în prima instanță și în cererea apel, recurentul a invocat că circumstanțele

importante pentru soluționarea cauzei nu au fost elucidate de către instanțele de

judecată, iar circumstanțele de fapt și normele de drept reținute de către instanțele de

judecată nu corespund situației de fapt.

De asemenea, recurentul consideră că instanța de apel a interpretat eronat legea

aplicabilă litigiului în cauză.

În conformitate cu art.434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate

fi restabilit.

Conform materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Comrat din 15 octombrie 2020

a fost expediată participanților la proces, la 10 noiembrie 2020 și recepționată de

Oficiul Teritorial Comrat al Consiliului Național pentru Asistență Juridică Garantată

de Stat, la 12 noiembrie 2020. (f.d.88)

Astfel, Colegiul constată că recursul declarat de Oficiul Teritorial Comrat al

Consiliului Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat, la 05 ianuarie 2021,

a fost depus în termen. (f.d.107)

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele pricinii

și prevederile legale aplicabile la caz, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de Oficiul Teritorial Comrat al Consiliului Național pentru Asistență Juridică

Garantată de Stat este neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Conform art.433 lit.a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Potrivit art.440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată

existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide

în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o

referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de

3

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din

prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță însă, criticile recurentului, nu pot duce la admisibilitatea recursului, or,

acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în

condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor

cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

În context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanțele de

judecată, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art.432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acestuia

cu soluția dată de instanța de apel și prima instanță, iar argumentele recursului nu

permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca

fiind admisibil.

În altă ordine de idei, prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie

efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care

nu este evidențiată în cererea de recurs depusă de Oficiul Teritorial Comrat al

Consiliului Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa cărorva temeiuri în urma cărora ar fi

necesară declararea recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art.433 lit. a) și art. 440 alin.(1) din Codul

de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Oficiul Teritorial Comrat al

Consiliului Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

4