2ra-564/21 — repararea prejudiciului

2ra-564/21 — repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-564/2021

prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Central (jud: C. Prisacari)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: Iu. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu)

Î N C H E I E R E

14 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Natalia Grubaia, reprezentată

de avocatul Ghenadie Odobescu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Natalia Grubaia

împotriva Inspectoratului de Poliție Buiucani al Direcției de Poliție al mun.

Chișinău, intervenienții accesoriu Ministerul Justiției și Artur Rusu cu privire la

repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 12 noiembrie 2021 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă :

La 18 octombrie 2019, Natalia Grubaia a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratul de Poliție Buiucani al Direcției de Poliție a mun. Chișinău

și Ministerul Justiției cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin

contravenție și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la 2 iunie 2017, în jurul orelor 14:00, Natalia

Grubaia a fost sancționată cu o amendă de 1 200 de lei pentru o faptă care nici nu a

săvârșit-o. Or, despre fapta imputată, reclamanta a aflat abia la data de 15 august

2017 când a primit plicul poștal trimis de executorul judecătoresc, cu indicația de a

fi achitată amenda stabilită de IP Buiucani, mun. Chișinău, pentru comiterea

contravenției prevăzută de art. 89 alin. (1) Cod Contravențional.

A considerat că prin fapta agentului constatator care a întocmit ilegal și

neîntemeiat procesul-verbal cu privire la contravenție din 2 iunie 2017, prin care

reclamantei Natalia Grubaia i s-a imputat fapta altcuiva, fiind învinuită și

sancționată pentru comiterea contravenției prevăzută de art. 89 alin. (1) Cod

Contravențional, au fost încălcate un șir de prevederi, printre care art. 7, 8 alin. (1)

și (2), 41 alin. (2), 375 alin. (3), 384 alin. (2) lit. b) și lit. p), 442 și 443 alin. (13)

Cod Contravențional.

A mai indicat în cererea înaintată că timp de 5 ani de zile nu s-a aflat în mun.

Chișinău, însă datorită neglijenței agentului constatator, a fost confundată cu o altă

persoană, fiind astfel sancționată pentru o faptă pe care n-a comis-o și la care nu

are nici o atribuție.

1

Prin hotărârea din 30 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

a fost admisă contestația avocatului Ghenadie Odobescu în apărarea intereselor

Nataliei Grubaia formulată împotriva procesului-verbal cu privire la contravenție

nr. MA103 764134 din data de 2 iunie 2017 și deciziei din aceiași dată, prin care

Natalia Grubaia a fost sancționată în baza art. 89 alin. (1) Cod contravențional cu

amendă în mărime de 24 unități convenționale, fiind anulată decizia de sancționare

pe motiv că în acțiunile reclamantei nu există faptul contravenției, fiind declarat

nul și procesul-verbal cu privire la contravenție nr. MAI 03 764134 din data de 2

iunie 2017 întocmit de agentul constatator Rusu Artur din cadrul Inspectoratului de

Poliție Buiucani al Direcției de Poliție a mun. Chișinău. La 15 noiembrie 2017

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani a devenit definitivă.

Luând în considerație natura dreptului lezat, caracterul și gravitatea

suferințelor suportate, urmare a faptului tragerii la răspundere contravențională

pentru o faptă pe care n-a comis-o, consideră necesar de a-i fi acordat drept

compensație morală suma de 20 000 de lei, reprezentând o satisfacție echitabilă

cum indică art. 41 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului a

Libertăților Fundamentale, această sumă reprezentând o compensare suficientă,

echitabilă și nicidecum exagerată a prejudiciului moral cauzat.

Prin încheierea instanței din data de 20 noiembrie 2019, Artur Rusu, agentul

constatator din cadrul IP Buiucani Direcția de Poliție a mun. Chișinău, a fost atras

în calitate de intervenient accesoriu.

La 20 februarie 2020, reprezentantul reclamantei a intervenit cu o cerere de

concretizare a pretențiilor prin care concretizează calitatea procesuală a

participanților la proces, în concret schimbând calitatea procesuală a Ministerului

Justiției în cadrul procesului civil intentat, atribuindu-i calitatea procesuală de

intervenient accesoriu.

Prin hotărârea din 17 iunie 2020 a Judecătoriei Edineț, sediul Central s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Natalia Grubaia; s-a încasat

din contul Inspectoratului de Poliție Buiucani al Direcției de Poliție a mun.

Chișinău în beneficiul Nataliei Grubaia suma de 1000 de lei cu titlu de prejudiciu

moral și suma de 1 000 de lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate în

prezenta cauză civilă. În rest, cerințele Nataliei Grubaia s-au respins ca

neîntemeiate.

Invocând netemeinicia hotărârii primei instanțe, la 25 iunie 2020,

Inspectoratul de Poliție Buiucani al Direcției de Poliție al mun. Chișinău a depus

apel nemotivat împotriva hotărârii instanței de fond, iar la data de 9 septembrie

2020 a depus cerere de apel motivate, prin care a solicitat casarea hotărârii

instanței de fond cu adoptarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 12 noiembrie 2020 a Curții de Apel Bălți s-a admis cererea de

apel declarată de Inspectoratul de Poliție Buiucani a Direcției de Poliție al mun.

Chișinău. S-a casat hotărârea din 17 iunie 2020 a Judecătoriei Edineț, sediul

Central, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Natalia

Grubaia cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată

depusă de Natalia Grubaia s-a respins ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, prin prisma art. 14, 1398 alin. (1), 1422 alin. (1) - (3),

1423 alin. (1) Cod civil, instanța de apel a considerat neîntemeiată hotărârea primei

instanțe, indicând că pe parcursul examinării cauzei în instanța de fond și cea de

apel, nu s-a constatat temeinicia pretențiilor înaintate de Natalia Grubaia cu privire

la încasarea prejudiciului moral în urma atragerii la răspundere contravențională,

2

or, din procesul-verbal cu privire la contravenție întocmit în privința Nataliei

Grubaia s-a stabilit că aceasta a fost recunoscută vinovată în comiterea

contravenției prevăzute de art. 89 alin. (1) Cod contravențional, fiind întocmit în

acest sens procesul-verbal cu privire la contravenție, prin care contravenientei i-a

fost aplicată sancțiunea contravențională.

La caz, Colegiul a menționat că întocmirea procesului-verbal cu privire la

contravenție constituie o modalitate legală de desfășurare a procesului

contravențional, însăși pornirea procesului contravențional, întocmirea procesului-

verbal cu privire la contravenție, recunoașterea persoanei în calitate de

contravenient, sunt doar niște măsuri procesuale ce țin de procesul contravențional

care nu încalcă drepturile persoanei și nicidecum nu cauzează aducerea a vreunui

prejudiciu.

Agentul constatator la momentul depistării comiterii unei fapte care poate fi

calificată drept contravenție, este obligat nemijlocit de a întreprinde toate măsurile

prevăzute de Codul contravențional al RM.

Din acest motiv, nici într-un caz nu pot fi calificate drept acțiuni ilicite,

deoarece îndeplinirea cu exactitate a atribuțiilor de serviciu este o îndatorire

directă, motiv din care nu pot fi reținute argumentele Nataliei Grubaia precum că,

agentul constatator ar fi comis careva abateri de la prevederile legale.

Conform art. 7 din Codul Contravențional, persoana poate fi sancționată

numai pentru contravenția în a cărei privință este dovedită vinovăția sa, cu

respectarea normelor prezentului cod.

Instanța examinând contestația Nataliei Grubaia asupra procesului-verbal cu

privire la contravenție a declarat nul procesul-verbal cu privire la contravenție,

reabilitându-o astfel pe intimată.

Instanța de apel a reținut că în cadrul examinării contestației, agentul

constatator Artur Rusu la fel a solicitat încetarea procesului contravențional, cu

declararea procesului-verbal al contravenției nul, din motiv că la întocmirea

procesului verbal s-a prezentat o altă persoană cu actele Nataliei Grubaia, în

privința persoanei date ulterior s-a întocmit proces-verbal cu privire la

contravenție.

Totodată, Colegiul a învederat că conform alin. (2) lit. u) art. 384 Cod

contravențional persoana în a cărei privință a fost pornit proces contravențional are

dreptul să ceară și să primească despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile

sau inacțiunile ilicite ale autorității competente să constate contravenția sau să

soluționeze cauza contravențională. Alin. (31) indică că dreptul prevăzut la alin. (2)

lit. u) se oferă doar în cazul în care prin hotărâre judecătorească definitivă s-a

constatat caracterul ilicit al acțiunilor sau al inacțiunilor autorității competente să

constate contravenția sau să soluționeze cauza contravențională.

La caz, contravenția a fost constatată de către agentul constatator al IP

Buiucani, în temeiul alin. (2) art. 400 al Codului contravențional, conform căruia

sunt în drept să examineze cauze contravenționale și să aplice sancțiuni în limitele

competenței: a) agentul constatator din rândul angajaților Inspectoratului Național

de Patrulare și ai Inspectoratului Național de Investigații din cadrul Inspectoratului

General al Poliției, precum și din rândul altor subdiviziuni subordonate

Ministerului Afacerilor Interne care exercită atribuțiile poliției.

În susținerea soluției sale instanța de fond s-a bazat pe prevederile art. 1405

alin. (1) Cod civil și Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

3

acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

de judecată nr. 1545 din 25 februarie 1998.

Reieșind din materialele cauzei, agentul constatator a întocmit procesul-verbal

cu privire la contravenție nr. MAI03 764134(3120/17), conform căruia Natalia

Grubaia a fost recunoscută vinovată în comiterea contravenției prevăzute de art. 89

alin. (1) Cod contravențional, proces care a fost declarant nul prin hotărârea din 30

octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Astfel, prin prisma art. 1405 alin. (1) și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 1545 XIII

din 25 februarie 1998 cu privire la modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanței

judecătorești, Colegiul a concluzionat că pentru ca o persoană să poată solicita

încasarea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organului

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de judecată urmează să fie

întrunite cumulativ atât circumstanțele prevăzute de depozițiile art. 6 din Legea nr.

1545 din 25 februarie 1998 cât și cele prevăzute de dispoziția art. 3 din aceeași

lege, în care sunt indicate exhaustiv cazurile de reparare a prejudiciului material și

moral, normele în cauză fiind indisolubile, prin urmare aplicarea lor separat fiind

inadmisibilă.

Raportând normele enunțate, prin prisma situației din speța dată, instanța de

apel a remarcat că nu se găsește nici o condiție din cele enumerate la art. 3 alin. (1)

din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998.

Or, în situația din speța dată, nu s-a constatat faptul că Natalia Grubaia a fost

supus ilegal arestului contravențional, reținerii contravenționale ilegale, la fel și

nici amendă contravențională nu i-a fost aplicată de către instanța de judecată,

circumstanțe absolut necesare pentru solicitarea despăgubirilor materiale și morale

cauzate prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor de judecată, fiind indubitabil faptul că Natalia Grubaia la data de 2 iunie

2017, prin procesul-verbal cu privire la contravenție și decizia agentului

constatator, a fost recunoscut vinovată de comiterea contravenției prevăzute de art.

89 alin.(1) Cod contravențional, acte care ulterior au fost recunoscute nule prin

hotărârea din 30 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Prin prisma art. 13 alin. (1) al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, Colegiul a

specificat că agentul nu a acționat ilicit, or, în cadrul examinării contestației acesta

a solicitat declararea nulă a procesului-verbal și a declarat că la întocmirea

procesului-verbal o altă persoană a prezentat actele pe numele Nataliei Grubaia,

fapt constatat ulterior și că în privința acelei persoane a fost întocmit proces-verbal

cu privire la contravenție.

Prin urmare, motivul invocat de Natalia Grubaia în cererea de chemare în

judecată precum că prin întocmirea procesului-verbal cu privire la contravenție și

aplicarea amenzii contravenționale de către agentul constatator, i-au fost cauzate

stări de nervozitate care în consecință au adus la suferințe psihice, deprimări, fapt

ce în opinia sa ar impune compensări de prejudicii, nu justifică valorificarea

pretențiilor sale în temeiul Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998.

Așadar, Colegiul a găsit neîntemeiat argumentul instanței de fond prin care a

fost admisă parțial cererea depusă de Grubaia Natalia.

Totodată, instanța de apel a învederat că prin prisma prevederilor legale, care

reglementează răspunderea civilă delictuală (care la rândul său prevede

răspunderea delicventului atât pentru prejudiciul material cauzat, cât și cel moral)

persoana păgubită, care invocă suportarea unui prejudiciu moral urmare a

4

acțiunilor ilegale ale unei alte persoane, urmează a invoca care valori

nepatrimoniale i-au fost afectate și care este legătură dintre suferințele psihice sau

fizice și fapta ilegală a delicventului, cu prezentarea probelor corespunzătoare în

acest sens.

La 12 ianuarie 2021 și la 22 ianuarie 2021, prin intermediul oficiului poștal,

Natalia Grubaia, reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu, a declarat recurs,

prin care a solicitat casarea integrală a deciziei instanței de apel cu pronunțarea

unei noi hotărâri de admitere a acțiunii în sensul declarat.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel la examinarea cauzei nu

a constat just și a dat o apreciere incorectă situației de fapt, mai mult nu a examinat

cauza sub toate aspectele și nu a stabilit cu certitudine raportul juridic litigios,

circumstanțele de fapt caracteristice raportului juridic.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora

le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a

demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de

judecată a normelor legale aplicabile speței.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la 12 noiembrie 2020 și a

expediat-o participanților la proces la 14 ianuarie 2021 (f.d. 245, Vol. I), astfel,

recursul declarat la 12 ianuarie 2021 și 22 ianuarie 2021, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 3 martie 2021

instanța de recurs a comunicat intimaților recursul, informând despre necesitatea

depunerii referinței (f.d. 24, Vol. II).

La 12 martie 2021, prin intermediul oficiului poștal, IP Buiucani a depus

referință, prin care a solicitat respingerea recursului cu menținerea deciziei

instanței de apel.

Examinând temeiurile recursului declarat de Natalia Grubaia, reprezentată de

avocatul Ghenadie Odobescu, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul ca

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

5

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Natalia Grubaia, reprezentată

de avocatul Ghenadie Odobescu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Natalia Grubaia, reprezentată de avocatul Ghenadie

Odobescu, ca fiind inadmisibil.

6

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Natalia Grubaia, reprezentată de

avocatul Ghenadie Odobescu, împotriva deciziei din 12 noiembrie 2020 a Curții de

Apel Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

7