3ra-208/21 — contestarea actelor administrative, obligarea recalcalcularii vechimii in munca
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actelor administrative, obligarea recalcalcularii vechimii in munca
- Temei legal
- Temeiurile inadmisibilitatii recursului
3ra-208/21 — contestarea actelor administrative, obligarea recalcalcularii vechimii in munca (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr.3ra-208/2021
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (V. Ciumac)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M. Guzun, A. Bostan, Gr. Dașchevici)
Î N C H E I E R E
14 aprilie 2021 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
judecătorii Galina Stratulat
Victor Burduh
examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale,
în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată înaintată de
Manza Victor, Teleșcu Ion, Sandu Vitalie împotriva Ministerului Afacerilor Interne al
Republicii Moldova, Inspectoratului General al Poliției și Casei Naționale de Asigurări
Sociale cu privire la contestarea actelor administrative și obligarea recalculării vechimii
în muncă,
împotriva deciziei din 18 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă :
La 18 martie 2019, Manza Victor, Teleșcu Ion, Sandu Vitalie, reprezentați de
avocatul Pîcălău Dorian, au depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului
Afacerilor Interne, Inspectoratului General al Poliției și Casei Naționale de Asigurări
Sociale cu privire la contestarea actelor administrative și obligarea recalculării vechimii
în muncă.
În motivarea acțiunii Manza Victor, Teleșcu Ion, Sandu Vitalie au indicat că, au fost
angajați ai organelor Ministerului Afacerilor Interne cu dreptul de a primi pensia pe linia
MAI, iar în perioada de timp 2004 - 2008, au fost angajați ai Izolatorului de detenției
provizorie al MAI.
Au menționat că până la reforma MAI, din anul 2013, angajatorul nemijlocit era
Ministerul Afacerilor Interne, iar după reforma au devenit angajați ai Inspectoratului
General al Poliției.
Au indicat că activând în funcția nominalizată, anume de paza și escortarea
persoanelor deținute, arestate penal, contravențional, precum și cele condamnate, în
cumul, precum și corelativ cu instituții cu cele de tip penitenciar, nu se iau în considerare
actele normative ce apără drepturile lor în cadrul activității în organele afacerilor interne,
fapt care influențează la eliberarea din serviciul MAI, la recalcularea eficientă a vechimii
în muncă și asupra cuantumului pensiei achitate.
1
Prin urmare, nu s-au luat și nu se iau în considerare dispozițiile Hotărârii Guvernului
nr. 78 din 21 februarie 1994 și art. 33 alin. (2) din Legea cu privire la sistemul penitenciar
nr. 1036 din 17 decembrie 1996, în vigoare până la 21 martie 2008.
Au indicat că la data de 02 octombrie 2018, s-au adresat cu cerere prealabilă către
Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției, Casa Națională de
Asigurări Sociale, prin care au solicitat să le comunice care este vechimea totală de
muncă în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, inclusiv subdiviziunile acesteia, să le
fie recalculată vechimea în muncă cu avantaje, să li se elibereze copiile materialelor din
dosarul de pensionare, a calculelor vechimii în muncă, la fel au solicitat să li se comunice
care este perioada de muncă în cadrul subdiviziunilor izolatorului de detenție provizorie
din subordinea MAI, la care nu a primit nici un răspuns din partea Ministerului Afacerilor
Interne, Inspectoratului General al Poliției și Casei Naționale de Asigurări Sociale.
Având în vedere prevederile pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului cu privire la
modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor
militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne,
colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și funcționarilor publici cu statut special
din cadrul sistemului administrației penitenciare nr. 78 din 21 februarie 1994, au remarcat
că colaboratorii care efectuează serviciului de pază, escortare și deținere a persoanelor
reținute și arestate în izolatoarele de urmărire penală (izolatoare de detenție provizorie),
în prezent au dreptul la calcularea vechimii în muncă cu avantaje, calculându-se 2 luni
vechime în muncă pentru o lună de serviciu.
Astfel, au reiterat că Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției
și Casa Națională de Asigurări Sociale, urmau să efectueze recalcularea vechimii în
muncă, cu includerea a avantajelor, două luni vechime pentru o lună în serviciu, pentru
perioada activării lor în cadrul Izolatorului de detenție provizorie.
Au solicitat să fie recunoscut ca ilegal refuzul Ministerului Afacerilor Interne,
Inspectoratului General al Poliției și Casei Naționale de Asigurări Sociale, manifestat
prin lipsa răspunsului la cererea de recalculare a vechimii în muncă cu avantaje a lui
Manza Victor, Teleșcu Ion și Sandu Vitalie, obligarea Ministerului Afacerilor Interne,
Inspectoratului General al Poliției și Casei Naționale de Asigurări Sociale să efectueze
recalcularea vechimii în muncă a reclamanților Manza Victor, Teleșcu Ion, Sandu
Vitalie, cu includerea în ea a avantajelor de două luni vechime pentru o lună în serviciu,
pe perioada activității acestora în cadrul Izolatorului de detenție provizorie.
Prin hotărârea din 17 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a fost
admisă acțiunea.
S-a recunoscut ca ilegal refuzul Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratului
General al Poliției și Casei Naționale de Asigurări Sociale, manifestat prin lipsa
răspunsului la cererea de recalculare a vechimii în muncă a lui Manza Victor, Teleșcu
Ion și Sandu Vitalie.
S-a obligat Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției și Casa
Națională de Asigurări Sociale să recalculeze vechimea în muncă a reclamanților Manza
Victor, Teleșcu Ion și Sandu Vitalie, cu includerea în ea a avantajelor de două luni
vechime în muncă pentru o lună în serviciu pentru perioada de activitate a reclamanților
Manza Victor, Teleșcu Ion și Sandu Vitalie în Izolatorul de detenție provizorie (f.d.118
- 123, vol. I).
2
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că atât Ministerul Afacerilor Interne,
precum și Inspectoratul General de Poliție și Casa Națională de Asigurări nu au efectuat
recalcularea vechimii în muncă cu avantaje pretinsă în cererea prealabilă.
Corespunzător, Casa Națională de Asigurări Sociale nu a oferit răspuns la cererea
prealabilă înaintată la data de 22 august 2018 și nu a efectuat recalcularea vechimii în
muncă lui Manza Victor Pavel, Sandu Vitalie Grigore și Teleșcu Ion Mihail, ceea ce
lezează dreptul reclamanților garantat conform art. 10 alin. (3) din Legea privind pensiile
de asigurări sociale de stat nr. 156 - XIV din 14 octombrie 1998, potrivit căruia dreptul
la pensie este imprescriptibil.
Prin prisma pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului cu privire la modul de calculare
a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor,
persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne,
colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și funcționarilor publici cu statut special
din cadrul sistemului administrației penitenciare nr. 78 din 21 februarie 1994 și art. 33
alin. (2) din Legea cu privire la sistemul penitenciar nr. 1036 din 17 decembrie 1996,
instanța de fond a stabilit că Manza Victor Pavel, Sandu Vitalie Grigore și Teleșcu Ion
Mihail fac parte din categoria de colaboratorii care au efectuat serviciul de pază, escortare
și deținere a persoanelor reținute și arestate în izolatoarele de urmărire penală (izolatoare
de detenție provizorie), drept urmare, aceștia au dreptul la calcularea vechimii în muncă
cu avantaje, calculându-se 2 luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu.
Instanța de fond a concluzionat în privința temeiniciei pretenției privind obligarea
Casei Naționale de Asigurări Sociale, Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratului
General de Poliție să recalculeze vechimea în muncă a reclamanților Manza Victor,
Teleșcu Ion și Sandu Vitalie, cu includerea în ea a avantajelor de două luni vechime în
muncă pentru o lună în serviciu pentru perioada activității lor în izolatorul de detenție
provizorie.
La 18 iunie 2019, Inspectoratul General al Poliției a declarat apel împotriva hotărârii
din 17 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (f.d.108, vol. I).
La 03 iulie 2019, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat apel împotriva
hotărârii din 17 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (f.d.110-111, vol. I).
La 06 august 2019, Ministerul Afacerilor Interne a declarat apel împotriva hotărârii
din 17 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (f.d.112-113, vol. I).
Prin încheierea din 02 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost repusă în
termen cererea de apel depusă de Ministerul Afacerilor Interne împotriva hotărârii din 17
iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (f.d.151 - 152, vol. I).
Prin decizia din 18 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost casată hotărârea
din 17 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în partea admiterii pretenției
cu privire la recunoașterea ca ilegal refuzul Ministerului Afacerilor Interne al RM și
Inspectoratului General de Poliție, manifestat prin lipsa răspunsului la cererea de
recalculare a vechimii în muncă a lui Manza Victor, Teleșcu Ion și Sandu Vitalie și
obligarea Inspectoratului General de Poliție și Ministerului Afacerilor Interne să
recalculeze vechimea în muncă lui Victor Manza, Ion Teleșcu și Vitalie Sandu, cu
includerea avantajelor de două luni vechime în muncă pentru o lună în serviciu pentru
perioada activității lui Manza Victor, Teleșcu Ion și Sandu Vitalie în izolatorul de
detenție provizorie, și în această parte a fost emisă o decizie nouă cu privire la respingerea
3
pretențiilor, ca neîntemeiate. În rest, hotărârea din 17 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Rîșcani a fost menținută (f.d.170 - 193, vol. I).
La 16 ianuarie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs împotriva
deciziei din 18 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău (f.d.202 - 206, vol. I).
La 21 martie 2020, Manza Victor, Teleșcu Ion, Sandu Vitalie, reprezentați de
avocatul Pîcălău Dorian au depus recurs împotriva deciziei din 18 decembrie 2019 a
Curții de Apel Chișinău (f.d.208 - 211, vol. I).
Prin decizia din 05 august 2020 a Curții Supreme de Justiție a fost admise recursurile
depuse de Casa Națională de Asigurări Sociale și Manza Victor, Teleșcu Ion, Sandu
Vitalie, reprezentați de avocatul Pîcălău Dorian, casată integral decizia din 18 decembrie
2019 a Curții de Apel Chișinău, restituind cauza spre rejudecare la Curtea de Apel
Chișinău, în alt complet de judecată (f.d.245 - 253, vol. I).
Prin decizia din 18 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost casată integral
hotărârea din 17 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și emisă o hotărâre
nouă, prin care a fost admisă parțial acțiunea.
S-a recunoscut ca ilegal refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale, manifestat
prin lipsa răspunsului la cererea de recalculare a vechimii în muncă a lui Manza Victor,
Teleșcu Ion și Sandu Vitalie.
S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze vechimea în muncă
a reclamanților Manza Victor, conform certificatului eliberat de IP Bender nr. 2/1955 din
25.04.2018, Teleșcu Ion, conform certificatului eliberat de IP Bender nr. 2/1956 din
25.04.2018, și Sandu Vitalie, conform certificatului eliberat de IP Bender nr. 2/1971 din
25.04.2018, cu includerea avantajelor de două luni vechime în muncă pentru o lună în
serviciu, pentru perioada activității reclamanților în izolatorul de detenție provizorie.
În rest, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d.15, 16-
29, vol. II).
Rejudecând cauza în ordine de apel, instanța de apel a conchis că prima instanța just
a ajuns la concluzia că pretențiile lui Manza Victor, Sandu Vitalie și Teleșcu Ion față de
Casa Națională de Asigurări Sociale, sunt întemeiate și urmează a fi admise având în
vedere că Sandu Vitalie, Manza Victor și Teleșcu Ion sunt subiecții ce pot beneficia de
înlesnirile prevăzute în pct. 8 din Hotărârea Guvernului cu privire la modul de calculare
a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor,
persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne,
colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și funcționarilor publici cu statut special
din cadrul sistemului administrației penitenciare nr. 78 din 21 februarie 1994, deoarece
au activat în cadrul subdiviziunilor de pază, escortare și deținere a persoanelor reținute
și arestate în izolatoare de detenție provizorie al Comisariatului de Poliție mun. Bender.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că inițial Ministerul Afacerilor
Interne eronat a stabilit pensia pentru vechimea în muncă, care conform certificatelor
eliberate de Inspectoratul de Poliție Bender nr. 2/1955 din 25.04.2018, nr. 2/1956 din
25.04.2018 și nr. 2/1971 din 25.04.2018, vechimea în muncă a reclamanților ținând cont
de înlesnirile prevăzute de lege, diferă considerabil de vechimea în muncă stabilită prin
încheierile emise de Ministerul Afacerilor Interne la data pensionării reclamanților având
în vedere că, Ministerul Afacerilor Interne urma să calculeze și să stabilească
reclamanților pensia ținând cont de vechimea în muncă cu înlesniri de două luni vechime
în muncă pentru o lună de serviciu pentru perioadele de activitate: Sandu Vitalie, pentru
4
perioada 01.07.1999 - 06.03.2008 (certificat nr. 2/1971 din 25.04.2018), Manza Victor,
pentru perioada de activitate 08.07.2003 - 01.11.2012 (certificat nr. 2/1955 din
25.04.2018), Teleșcu Ion, pentru perioada de activitate 05.11.2004 - 19.11.2012
(certificat nr. 2/1956 din 25.04.2018).
Respectiv, s-a constatat că eroarea autorității cu atribuții de stabilire și calculare a
pensiei la momentul respectiv, a generat situația achitării începând cu data pensionării
reclamanților Sandu Vitalie, Manza Victor și Teleșcu Ion a unei pensii mai mici. Astfel,
s-a constatat ilegalitatea refuzului Casei Naționale de Asigurări Sociale, luând în
considerație că Casa Națională de Asigurări Sociale urma să efectueze recalcularea
pensiei acordate reclamanților Sandu Vitalie, Manza Victor și Teleșcu Ion, ținând cont
de vechimea în muncă calculată cu înlesniri în baza certificatelor eliberate de IP Bender
la 24.05.2018, cu nr. 2/1655, 2/1956 și 2/1971.
Deoarece pretenția privind obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a
efectua recalcularea vechimii în muncă în vederea recalculării pensiei reclamanților,
reprezintă o pretenție subsecventă pretenției privind ilegalitatea refuzului Casei
Naționale de Asigurări Sociale, instanța de apel a conchis în privința temeiniciei acestei
pretenții fiind dispusă recalcularea vechimii în muncă în vederea recalculării pensiei
după cum urmează: lui Manza Victor, conform certificatului eliberat de IP Bender nr.
2/1955 din 25.04.2018, Teleșcu Ion, conform certificatului eliberat de IP Bender nr.
2/1956 din 25.04.2018, și Sandu Vitalie, conform certificatului eliberat de IP Bender nr.
2/1971 din 25.04.2018, cu includerea avantajelor de două luni vechime în muncă pentru
o lună în serviciu, pentru perioada activității reclamanților în izolatorul de detenție
provizorie.
Cu referire la pretențiile formulate împotriva Inspectoratului General de Poliție și
Ministerul Afacerilor Interne, instanța de apel le-a respins ca fiind neîntemeiate deoarece
nu s-a constatat existența vreunui temei legal pentru a formula pretenții față de Ministerul
Afacerilor Interne și Inspectoratul General de Poliție, astfel greșit au fost admise de către
instanța de fond.
La 18 decembrie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs
nemotivat (f.d.32 – 33, vol. II), ulterior la 29 ianuarie 2021, a depus recurs motivat
împotriva deciziei din 18 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea
integrală a deciziei instanței de apel, cu emiterea unei decizii noi, de respingere a acțiunii
integral (f.d.43 – 49, vol. II).
În motivarea recursului, Casa Națională de Asigurări Sociale, și-a manifestat
dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o neîntemeiată și pasibilă de casare
pe motiv că circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei nu au fost constatate și
elucidate pe deplin, fiind aplicate eronat normele de drept material și procedural.
A invocat că instanțele ierarhic inferioare eronat au interpretat prevederile pct. 8 lit.
d) din Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 cu privire la modul de calculare
a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor,
persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne,
colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și sistemului penitenciar, cât și
prevederile art. 49 alin. (3) din Legea nr. 1544-XII din 23 iunie 1993 asigurării cu pensii
a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor
interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri.
5
Recurentul consideră eronată constatarea instanțe de judecată precum că intimații
au dreptul la calcularea vechimii în muncă cu avantaje, calculându-se două luni vechime
în muncă pentru o lună de serviciu.
Recurentul a mai indicat că nu există temei de recalcularea a vechimii în muncă din
izolatorul de detenție provizorie ca perioadă calculată cu avantaje de 2:1 având în vedere
că nu există la moment o lege care să prevadă dreptul colaboratorilor care au activat sau
activează în cadrul Izolatorului de detenție provizorie, Batalionul special de escortă și
pază la calcularea vechimii în muncă cu înlesniri. Prin urmare, vechimea în muncă în
cadrul altor instituții decât cele menționate în pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr.
78 din 21 februarie 1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire
și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și
din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție
și sistemului penitenciar, nu poate fi calculată cu înlesniri de 2:1, respectiv și perioada
de activitate a intimaților în cadrul izolatorului de detenție provizorie nicidecum nu poate
fi atribuită ca vechime în muncă cu înlesniri.
Totodată, a remarcat recurentul că modificările operate în Hotărârea Guvernului nr.
78 din 21 februarie 1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire
și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și
din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție
și sistemului penitenciar, au fost efectuate în conformitate cu prevederile art. 33 din
Legea nr. 1036 - XIII din 17 decembrie 1996 cu privire la sistemul penitenciar abrogată
la data 16 mai 2018, nicidecum în temeiul unui alt act normativ care stabilește astfel de
garanții și pentru colaboratorii MAI sau IGP. Or, temeiul legal de emitere a actelor
normative este expres stabilit în art. 44 din Legea nr. 100 din 22 decembrie 2017 cu
privire la actele normative.
Recurentul a solicitat admiterea recursului depus de Casa Națională de Asigurări
Sociale, casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei decizii noi.
Conform art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel ca
instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.
În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța
de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu
stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de
Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.
Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile
de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,
motivarea recursului se depune la instanța de apel.
Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 18 noiembrie 2020.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
atestă că la materialele cauzei lipsește notificarea dispozitivului deciziei din 18 noiembrie
2020 a Curții de Apel Chișinău participanților la proces.
Din actele cauzei rezultă că la 06 ianuarie 2021, ora 10:34, prin intermediul poștei
electronice, Curtea de Apel Chișinău a expediat părților decizia motivată din 18
noiembrie 2020 (f.d.36, vol. II).
La 06 ianuarie 2021, reprezentantului Casei Naționale de Asigurări Sociale, Glinjin
Vadim a confirmat recepționarea deciziei motivate din 18 noiembrie 2020 a Curții de
6
Apel Chișinău, prin intermediul poștei electronice, la adresa de e-mail
vadim.glinjin@cnas.gov.md, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică,
anexat la materialele dosarului (f.d.36, vol. II).
La 18 decembrie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs
nemotivat (f.d.32 – 33, vol. II), ulterior la 29 ianuarie 2021, a depus recurs motivat
împotriva deciziei din 18 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea
integrală a deciziei instanței de apel, cu emiterea unei decizii noi, de respingere a acțiunii
integral (f.d.43 – 49, vol. II).
La 16 martie 2021, în adresa intimaților Manza Victor, Teleșcu Ion, Sandu Vitalie,
Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Inspectoratul General al Poliției, a
fost expediată copia cererii de recurs, a fost expediată copia cererii de recurs motivată
depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale, cu înștiințarea despre necesitatea
depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele
dosarului (f.d.50, vol. II).
La 02 aprilie 2021, Inspectoratul General al Poliției a depus referință prin care a
comunicat că își menține poziția expusă în referințele depuse anterior în instanțele
ierarhic inferioare (f.d.63, vol. II).
Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea
recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție, alte referințe nu au parvenit.
Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul
specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul
inadmisibil, din următoarele motive.
Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție
examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se
declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul administrativ,
recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului,
în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în
condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil
bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul
neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al
instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de
serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din
examinarea cererii în completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ
dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii
din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și
material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală
examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs
trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai
sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului
7
în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.
(2) din Codul administrativ. În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele
expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme
de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și
funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și
interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,
motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate
și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la
instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit,
pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul
condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o
reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de
apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs
pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței,
pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața
instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor
respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și
de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din
19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,
procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar
chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1
(a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
conchide că cererea de recurs depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale, este
inadmisibilă.
În conformitate cu art. 230, 246 din Codul administrativ, completul specializat
pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și
de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Ala Cobăneanu
judecătorii Galina Stratulat
Victor Burduh
8