2r-88/21 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2r-88/21

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – L. Lavric

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – I. Secrieru, V. Mihaila, Iu. Cotruță

D E C I Z I E

14 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând cererea de recurs declarată de Haceaturean Alexandru,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de S.C. „Stroy-Service

Construct” SRL împotriva lui Haceaturean Alexandru cu privire la încasarea

datoriei,

împotriva încheierii din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost restituită cererea de apel depusă de Haceaturean Alexandru împotriva hotărârii

din 09 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru în temeiul art. 369 alin. (1)

lit. b) din Codul de procedură civilă,

c o n s t a t ă:

La 13 februarie 2020, S.C. „Stroy-Service Construct” SRL a depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Haceaturean Alexandru cu privire la încasarea

datoriei.

Prin hotărârea din 09 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost admisă integral și s-a încasat din contul lui Haceaturean Alexandru

în beneficiul S.C. „Stroy-Service Construct” SRL datoria formată în baza

contractului nr.3501/2 din 10 septembrie 2019 în sumă de 9 551 lei, penalitatea

calculată pentru perioada 19.10.2019 – 09.02.2020 în mărime de 1088,81 lei,

dobânda de întârziere în sumă de 461,59 lei, calculată pentru perioada 19.10.2019 –

09.02.2020 și cheltuielile de judecată formate din taxa de stat – 334,00 lei,

cheltuielile suportate pentru citare publică – 240,00 lei și cheltuielile de asistență

juridică în mărime de 3000 lei, iar în total suma de 14 435,40 lei (f.d.33).

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 30 octombrie 2020, în afara

termenului legal, Haceaturan Alexandru a declarat apel nemotivat, scris olograf în

limba rusă, împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea cererii de apel

și transmiterea cauzei la rejudecare (f.d.38).

1

Prin încheierea din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost

restituită cererea de apel depusă de Haceaturean Alexandru împotriva hotărârii din

09 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru în temeiul art. 369 alin. (1) lit.

b) din Codul de procedură civilă.

La 16 decembrie 2020, Haceaturean Alexandru a declarat recurs împotriva

încheierii din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

recursului, casarea integrală a încheierii instanței de apel și repunerea în termen a

apelului.

În motivarea recursului, Haceaturean Alexandru a invocat faptul că litigiul a

fost examinat în lipsa lui, iar dispozitivul hotărârii i-a fost expediat de către instanța

de fond după trei luni, fiind recepționat de recurent la 05 octombrie 2020. Astfel,

apelul depus la 30 octombrie 2020, potrivit recurentului, a fost depus în termen, or

termenul urma a fi calculat din ziua imediat următoare a zilei în care a fost

recepționată copia hotărârii.

Studiind materialele dosarului, în raport cu temeiurile invocate în cererea de

recurs și prevederile legale, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Haceaturean

Alexandru este neîntemeiat și necesită a fi respins din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

În conformitate cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia

instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea

instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un

ansamblu de acte.

Potrivit materialelor cauzei, încheierea din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel

Chișinău a fost expediată participanților la proces la 26 noiembrie 2020 (f.d. 45, 46),

însă la materialele cauzei nu există înscrisuri care să probeze momentul recepționării

acesteia de către recurent. Astfel, dat fiind faptul că cererea de recurs a fost

înregistrată la 16 decembrie 2020 (f.d. 48-49),Colegiul constată că recursul a fost

declarat în termen.

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

În conformitate cu art. 428 din Codul de procedură civilă, decizia instanței de

recurs, emisă după examinarea recursului împotriva încheierii, rămâne irevocabilă

din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data emiterii.

Copia deciziei se remite părților în termen de 5 zile de la data emiterii.

În speță, se constată că prin încheierea din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, a fost restituită cererea de apel depusă de Haceaturean Alexandru

împotriva hotărârii din 09 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru în

temeiul art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă.

Recurentul susține că instanța de apel a calculat greșit termenul de declarare a

apelului, indicând asupra momentului recepționării hotărârii primei instanțe,

considerându-l drept moment din care urmează a fi calculat termenul de atac.

Totodată, recurentul a indicat că în perioada 01 septembrie 2019 – 30 iulie 2020 nu

2

a locuit pe adresa unde își are viza de reședință și la care a fost citat de către instanță,

deoarece în locuința respectivă s-au petrecut lucrări de reparație.

Colegiul nu poate reține aceste argumente ale recurentului Haceaturean

Alexandru, deoarece Curtea de Apel Chișinău a respectat cu strictețe normele de

procedură în sensul descris.

Astfel potrivit prevederilor art. 3651 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în

decurs de 10 zile de la repartizarea cererii de apel, completul de judecată care a

primit cererea de apel spre examinare verifică dacă aceasta întrunește exigențele

prevăzute de lege, fără înștiințarea participanților la proces. Dacă cererea de apel nu

întrunește exigențele prevăzute de lege, completul de judecată aplică prevederile art.

368 și 369. În caz contrar, printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs, completul de

judecată acceptă cererea de apel spre examinare și dispune intentarea procedurii de

apel.

Reieșind din norma citată, instanța a examinat posibilitatea intentării procedurii

de apel în strictă conformitate cu prevederile normelor procesuale și, călăuzindu-se

de prevederile art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, a dispus

restituirea cererii de apel.

Suplimentar, în conformitate cu prevederile art. 116 alin. (1), (3) și (4) din Codul

de procedură civilă, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de

îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La

cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea

îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost

îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective

etc). Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a

exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat

din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică

depășirea termenului de procedură.

Este de menționat faptul că instanța de recurs verifică legalitatea și temeinicia

încheierii supuse recursului la momentul adoptării acesteia. În așa mod, materialele

cauzei atestă faptul că, la data pronunțării încheierii contestate, la materialele cauzei

nu erau anexate probe incontestabile care să certifice faptul imposibilității

apelantului de a contesta hotărârea în termen. Respectiv, Colegiul susține poziția

instanței de apel cu privire la faptul că apelantul nu a solicitat repunerea în termen,

motivele omiterii termenului de depunere a cererii de apel nu au fost probate, iar

data recepționării hotărârii primei instanțe nefiind un temei pentru repunerea în

termen.

În acest context, Colegiul atrage atenția asupra faptului că Haceaturean

Alexandru a indicat în cererea de recurs că a recepționat la 05 octombrie 2020 copia

dispozitivului hotărârii primei instanțe, însă nu a anexat niciun înscris care să

probeze acest fapt. Potrivit materialelor cauzei, toată corespondența expediată

recurentului de către prima instanță a fost restituită acesteia din cauza nereclamării.

Astfel, instanța l-a citat pe Haceaturean Alexandru prin intermediul unui aviz

publicitar (f.d. 30), îndeplinindu-și astfel obligația procedurală. Copia hotărârii din

09 iulie 2020 i-a fost expediată recurentului la 13 iulie 2020 (f.d. 35). La 19

octombrie 2020, Haceaturean Alexandru a depus o cerere către prima instanță, prin

care a solicitat sa ia cunoștință de materialele prezentei cauze (f.d. 37), exercitându-

3

și acest drept la 19 octombrie 2020 și înregistrând apelul la 30 octombrie 2020 (f.d

38).

Examinând conținutul cererii de apel, Colegiul constată că aceasta este

nemotivată și nu conține nciun argument cu referire la omiterea termenului de

contestare a hotărârii și nici cerința de repunere în termen a apelului.

Potrivit prevederilor art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii,

dacă legea nu prevede altfel.

Mai mult, dispozițiile art. 362 alin. (3) din Codul de procedură civilă constituie

o garanție a dreptului de apărare, legiuitorul urmărind că persoanele, care din motive

întemeiate au omis termenul de apel, pot fi repuse de către instanța de apel, în baza

cererii. Totodată, repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea

și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile,

calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care

justifică depășirea termenului de procedură.

Potrivit cererii de recurs, Haceaturean Alexandru susține că a depus cererea de

apel imediat ce a recepționat copia hotărârii, dar nu a indicat care au fost

impedimentele de a o contesta în termenul specificat în art. 362 alin. (1) din Codul

de procedură civilă. Or, momentul din care urmează a fi calculat acest termen este

clar delimitat de către legiuitor, acesta fiind determinat de momentul pronunțării

hotărârii, și nu de momentul recepționării copiei acesteia de către participantul la

proces. Mai mult, verificând legalitatea încheierii instanței de apel la momentul

prănunțării acesteia, Colegiul conchide că față de instanța de apel nu a fost formulată

o cerere cu privire la repunerea apelului în termen.

Este de menționat că, legislația procedurală de rând cu stabilirea anumitor

drepturi procedurale participanților la proces, instituie și obligația părților de a se

folosi cu bună-credință de drepturile lor procedurale, în scopul contracarării oricăror

abuzuri de drepturi, la caz, crearea unei concluzii false de prelungire a termenului

de depunere a apelului. Respectiv, reînnoirea acestui termen pe motive, care nu au

putere de convingere, poate fi contrară principiului securității raporturilor juridice.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă,

sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept

procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de

neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în

caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a

actelor de procedură va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de

către judecător sau de participantul care are interes să o invoce. Sancțiunile

procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale

participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în

funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în

decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în

obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în

restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri

prevăzute de lege.

Articolul 6 par. (1) al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, garantează fiecăruia dreptul de a se adresa unui tribunal

pentru ca ultimul să se pronunțe asupra drepturilor și obligațiilor sale civile. În acest

4

sens, este de menționat că limitarea accesului la o curte sau la un tribunal nu se

conciliază cu art. 6 par. (1) al Convenției decât în cazul în care acestea urmăresc un

scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și

scopul vizat.

Din această perspectivă, instanța de recurs concluzionează că, recursul declarat

de Haceaturean Alexandru împotriva încheierii din 24 noiembrie 2020 a Curții de

Apel Chișinău, este neîntemeiat, iar actul de discreție al instanței de apel urmează a

fi menținut de către instanța de recurs.

Luând în considerație cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a), art. 428 din Codul

de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Haceaturean Alexandru.

Se menține încheierea din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de S.C. „Stroy-Service

Construct” SRL împotriva lui Haceaturean Alexandru cu privire la încasarea

datoriei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Dumitru Mardari

5