2ra-649/21 — repararea prejudiciului

Dosarul nr. 2ra-649/21

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) jud: L. Bagrin

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: A. Bostan, V. Negru, G. Dașchevici

ÎNCHEIERE

14 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Iurii Gareev și Olga

Bazelciuc,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Iurii

Gareev și Olga Bazelciuc împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Farmina

Plus” cu privire la repararea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 19 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 5 noiembrie 2018, Gareev Iurii și Bazelciuc Olga au depus cerere de

chemare în judecată, concretizată prin cererea din 14 iunie 2019, împotriva SRL

„Farmina Plus”, prin care au solicitat obligarea companiei să elibereze încăperea

prin semnarea procesului-verbal de predare-primire timp de 7 zile calendaristice;

repararea prejudiciului material în mărime de 6 793,34 de lei, compensarea

cheltuielilor de judecată suportate în legătură cu acordarea asistenței juridice.

Conform cererii de chemare în judecată, motivele acțiunii se rezumă la

următoarele circumstanțe de fapt.

Contractul de locațiune nr. 05-18L din 2 mai 2018 încheiat între reclamanți și

compania pârâtă a fost reziliat anticipat la 1 septembrie 2018. Reprezentanții SRL

„Farmina Plus” au ignorat prescripția, precum și cererea de soluționare prealabilă a

litigiului privind eliberarea încăperii.

Executarea necorespunzătoare a regulilor de utilizare și exploatare a

instalațiilor de alimentare cu apă a dus la creșterea zilnică a consumului de apă, iar

paguba materială a locatorului pentru cinci luni a constituit 6 083,92 de lei.

Prin cererea de concretizare din 14 iunie 2019, reclamanții au menționat că în

perioada examinării litigiului, compania pârâtă, în baza unui acord bilateral

suplimentar din 10 mai 2019 a eliberat și returnat imobilul în proprietatea

coreclamanților la 31 mai 2019.

1

Prin hotărârea din 27 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru,

cererea de chemare în judecată depusă de Iurii Gareev și Olga Bazelciuc împotriva

SRL „Farmina Plus” cu privire la repararea prejudiciului material și compensarea

cheltuielilor de judecată, s-a respins ca fiind nefondată.

La 6 decembrie 2019, reprezentantul SRL „Farmina Plus”, avocatul Daniela

Moraru a depus cerere cu privire la emiterea hotărârii suplimentare, prin care a

solicitat încasarea cheltuielilor aferente judecării cauzei suportate de participanții la

proces, și anume cheltuielile de asistență juridică.

Prin hotărârea suplimentară din 19 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediu Centru, cererea depusă de avocatul Daniela Moraru în interesele SRL

„Farmina Plus” cu privire la emiterea unei hotărâri suplimentare, s-a admis parțial și

s-a încasat, în mod solidar, de la Iurii Gareev și Olga Bazeliciuc în beneficiul SRL

„Farmina Plus” suma de 3 500 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

În rest, cerința cu privire la încasarea diferenței sumei de 6 500 lei pretinse cu

titlu de cheltuieli de asistență juridică, s-a respins ca nefondată.

La 12 martie 2020, avocatul Moraru Daniela, acționând în interesele SRL

„Farmina Plus” a contestat cu apel hotărârea suplimentară din 19 februarie 2020, în

partea respingerii cererii cu privire la compensarea cheltuielilor de asistență juridică.

La fel, invocând ilegalitatea hotărârii suplimentare, la 20 martie 2020, Iurii

Gareev și Olga Bazelciuc au declarat apel împotriva hotărârii suplimentare din 19

februarie 2020.

Prin încheierea din 6 august 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a restituit cererea

de apel depusă de către a Iurii Gareev și Olga Bazelciuc împotriva hotărârii

suplimentare din 19 februarie 2020 a Judecătoriei mun. Chișinău, sediul Centru, pe

motiv că, apelanții nu au îndeplinit în termen indicațiile instanței de apel de

prezentare a cererii de apel motivată și tradusă în modul stabilit de lege, în limba de

stat, cuprinse în încheierea Curții de Apel Chișinău din 18 iunie 2020.

Prin decizia din 4 noiembrie 2020 a Curții Supreme de Justiție, s-a respins

recursul declarat de Iurii Gareev și Olga Bazelciuc și s-a menținut încheierea din 6

august 2020 a Curții de Apel Chișinău.

La 8 decembrie 2020, Iurii Gareev și Olga Bazelciuc au depus apel incident

împotriva hotărârii suplimentare din 19 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru.

Prin decizia din 19 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de SRL „Farmina Plus” și apelul incident declarat de Iurii Gareev și Olga

Bazelciuc și s-a menținut hotărârea suplimentară din 19 februarie 2020 a

Judecătoriei Chișinău sediu Centru.

În motivarea deciziei emise, instanța de apel a reținut că, conform facturii

nr.1213712 din 12 noiembrie 2019, în sumă de 10 000 lei, se confirmă că SRL

„Farmina Plus”, a suportat cheltuieli pentru asistență juridică acordată de avocat în

pricina civilă dată în suma de 10 000 lei (f.d. 132).

La 11 martie 2021, Iurii Gareev și Olga Bazelciuc au declarat recurs împotriva

deciziei 19 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei contestate și restituirea cauzei la rejudecare în instanțe de apel.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia recurată, calificând-o

ca fiind neîntemeiată și pasibilă de casare.

2

A menționat că la soluționarea cererii de emitere a unei hotărâri suplimentare,

avocatul Daniela Moraru a făcut referire la o copie a facturii nr. 1213712 din 12

noiembrie, 2019. Totuși, în conformitate cu art. 5 alin. (6), art. 3 alin. (1) din Legea

nr. 287 privind contabilitatea și evidența financiară, în vigoare la 1 ianuarie 2019, o

factură emisă clientului constituie documentul principal care oferă dreptul clientului

SRL „Farmina Plus” să plătească serviciile către avocat, prin intermediul unui

transfer bănesc, în contul curent specificat în factură.

La soluționarea problemei despăgubirilor pentru cheltuielile de judecată, în

calitate de dovadă a sumei transferate reprezentantul SRL „Farmina Plus” urma să

prezinte instanței de judecată un ordin de plată bancar. Astfel, avocatul Daniela

Moraru nu a furnizat documente justificative privind achitarea remunerației de la

clientul SRL „Farmina Plus”.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Colegiul reține că decizia integrală a instanței de apel a fost expediată

recurenților, prin intermediul poștei, la 19 februarie 2021, însă dovada legală de

recepționarea lipsește.

Din aceste considerente, Colegiul consideră că recursul depus la 11 martie

2021, este declarat în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimatei cererea de recurs, informând-

o despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței la recurs.

Însă până la data examinării admisibilității cererii de recurs, SRL „Farmina

Plus” nu a depus referință, prin care să-și exprime poziția.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

3

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în

cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141,

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de Iurii

Gareev și Olga Bazelciuc nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

4

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Iurii Gareev și Olga Bazelciuc.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

5