2rac-204/21 — recunoasterea executării necorespunzătoare a obligatiilor

2rac-204/21 — recunoasterea executării necorespunzătoare a obligatiilor (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2rac-204/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. L. Bagrin)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, I. Țurcan, V. Cotorobai)

ÎNCHEIERE

22 septembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Societatea cu Răspundere Limitată „Farmina Plus”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea cu

Capital Străin „Farmina” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „Delta Forța”, intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere

Limitată „Farmina” cu privire la încasarea datoriei, și cererea depusă de

intervenientul principal Societatea cu Răspundere Limitată „Farmina Plus”

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Delta-Forța” cu privire la

recunoașterea executării necorespunzătoare a obligațiilor asumate și încasarea

datoriei,

împotriva deciziei din 24 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Delta Forța”, a

fost casată parțial hotărârea din 11 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru în partea admiterii acțiunii intervenientului principal și a fost emisă în această

parte o nouă hotărâre, prin care cererea intervenientului principal Societatea cu

Răspundere Limitată „Farmina Plus” a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La 18 ianuarie 2018 ÎCS „Farmina” SRL a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Delta Forța”, intervenient accesoriu SRL „Farmina Plus”

cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 25 decembrie 2012 a fost

semnat contractul de prestare servicii pază a obiectului farmacie 15/12 între

compania farmaceutică ÎCS „Farmina” SRL în calitate de beneficiar și SRL „Delta

Forța”, în calitate de prestator. În temeiul acestui contract prestatorul s-a obligat să

verifice pregătirea obiectului pentru a fi luat spre pază și în caz de necorespundere

de a elabora recomandări privind înlăturarea neajunsurilor depistate, de a primi

obiectul sub pază și de al păzi 24/24 ore de la pupitrul de pază, cu reacționarea și

1

sosirea la obiect timp de 3-5 min. a grupei operative, iar beneficiarul s-a obligat să

plătească prețul pentru serviciile prestate corespunzător condițiilor contractuale.

A relevat că la 04 februarie 2017, la imobilul de pe adresa xxxxx a avut loc

un furt, iar ulterior a fost pornit dosar penal. În cadrul dosarului penal s-a stabilit că,

prejudiciul adus companiei ÎCS „Farmina” SRL este estimat la suma de 11 898,75

de lei.

A susținut că prin pct.4.1 din contractul nr.25/12 din 25 decembrie 2012

părțile au stabilit că, în cazul prejudicierii beneficiarului ca efect al executării

necorespunzător a contractului de către prestator, după constatarea organului de

urmărire penală, redistribuie beneficiarului prejudiciul cauzat.

A relatat că a înaintat debitorului, SRL „Delta Forța” reclamație pentru

achitarea prejudiciului adus, însă acesta se eschivează de la executarea obligaților

sale.

A solicitat încasarea din contul SRL „Delta Forța” în beneficiul ÎCS

„Farmina” SRL a datoriei în sumă de 11 898,75 de lei, și taxa de stat în sumă de

356,96 de lei.

La 26 septembrie 2018 directorul SRL „Farmina Plus”, Stelimah Natalia a

depus cerere de intervenție principală împotriva SRL „Delta Forța” cu privire la

recunoașterea executării necorespunzătoare a obligațiilor, încasarea datoriei și a

taxei de stat.

În motivarea acțiunii a invocat că, în noaptea 03-04 februarie 2017, din

încăperea farmaciei „Lumea sănătății” (Filiala nr.13) a ÎCS „Farmina” SRL

amplasată în xxxxxx, din safeul metalic, au fost sustrase mijloace bănești în numerar

în sumă de 11898,75 de lei. Inspectoratul de Politie Vulcănești a pornit cauza penală

nr. 2017080021 pe faptul săvârșirii infracțiunii de furt, de către persoane

necunoscute, prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. c) Cod penal. În cadrul dosarului

penal nr. 2017080021, prin ordonanța ofițerului de urmărire penală a Inspectoratului

de Politie Vulcănești, locotenent-colonel Mihailescu A.D., în calitate de victimă a

fost recunoscută Sîrtmaci Svetlana Ivan. Prin ordonanța din 26 mai 2017 al

procurorului din cadrul Procuraturii Vulcănești, Selemet A.M., cauza penală nr.

2017080021 a fost suspendată în baza prevederilor art. 2871 alin.(1) pct. 2 CPP, în

legătură cu neidentificarea persoanei care poate fi pusă sub învinuire.

La momentul furtului din 03-04 februarie 2017, farmacia „Lumea sănătății”

(Filiala nr. 13) a ÎCS „Farmina” SRL, amplasată în xxxxxx, activa în baza

autorizației privind amplasarea obiectului de comerț nr. 74 din 25 august 2015,

eliberată de Primăria or. Vulcănești în beneficiul Î.C.S „Farmina” S.R.L. Respectiv,

în încăperile farmaciei „Lumea sănătății” se aflau bunurile/mijloacele bănești ale

ÎCS „Farmina” SRL care și au fost sustrase. Însă, la acel moment deja exista un

acord privind cedarea de către ICS „Farmina” către partenerul său SRL „Farmina

Plus”, a locului autorizat pentru desfășurarea activității legate de circulația

substanțelor stupefiante și psihotrope, amplasat în incinta farmaciei „Lumea

sănătății” amplasată în xxxxxx. Respectivul fapt confirmat prin clauza de la pct.1.1

din acordul din 01 noiembrie 2015 privind rezilierea contractului de locațiune din

27 noiembrie 2012, încheiat între ÎCS „Farmina” și Lidia Onofrei. La fel, vânzătorul

în farmacia menționată era salariatul SRL „Farmina Plus”, Sîrtmaci Svetlana,

angajată în baza contractului individual de muncă nr.12 din 06 iunie 2016, având

2

calitatea de persoană responsabilă de activitate cu substanțe stupefiante, psihotrope

și precursori.

A susținut că la data sustragerii mijloacelor bănești ale ÎCS „Farmina” SRL

din 03- 04 februarie 2017, încăperile farmaciei „Lumea sănătății” amplasată în or.

xxxxxx, erau închiriate de către SRL „Farmina Plus” în baza contractului de

locațiune (fără număr) din 01 noiembrie 2015, încheiat cu proprietarul acestora -

Onofrei Lidia. Paza lor era asigurată de către pârâtul SRL „Delta Forța” în baza

contractului privind paza obiectului nr. 03/01 din 01 martie 2016.

Prin pct. 2.1.5 din contract și pct. 2.2 din Regulamentul privind paza tehnică

a obiectului (anexa nr. 1 la contract) încheiate între SRL „Farmina Plus” și SRL

„Delta Forța” a stabilit pentru ultima obligația de a asigura sosirea grupului operativ

la obiectul păzit în timp de 5 minute de la recepționarea semnalului de alarmă, dar

și de a lua măsuri pentru prevenirea acțiunilor infracționale asupra valorilor

materiale ale clientului.

A mai susținut că potrivit tabelului cu date tehnice ale sistemului de pază

(Gyrza Event Report), în noaptea 03-04 februarie 2017 din încăperea farmaciei

„Lumea sănătății” pârâtului i-au parvenit 10 semnale de alarmă, însă ultimul nu și-a

îndeplinit corespunzător obligațiile asumate în baza contractului privind paza

obiectului nr. 03/01 din 01 martie 2016 și nu a prevenit furtul mijloacelor bănești ale

ÎCS „Farmina” SRL sau reținerea persoanelor implicate. Astfel, pârâtul SRL „Delta

Forța” urmează a fi tras la răspundere contractuală în baza clauzei de la pct. 4.1 din

contractul privind paza obiectului nr. 03/01 din 01 martie 2016.

A solicitat intervenientul principal recunoașterea executării

necorespunzătoare de către SRL „Delta Forța” a obligațiilor asumate fată de SRL

„Farmina Plus” în baza contractului privind paza obiectului nr. 03/01 din 01 martie

2016; încasarea de la SRL „Delta Forța” în beneficiul SRL „Farmina Plus” a

prejudiciului cauzat, care urmează a fi recuperat către ÎCS „Farmina” SRL în sumă

de 11898,75 de lei, precum și a taxei de stat în sumă de 356,96 de lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 11 februarie 2019,

acțiunea depusă de intervenientul principal SRL „Farmina Plus” a fost admisă, iar

acțiunea formulată de ÎCS „Farmina” SRL a fost respinsă.

La 28 februarie 2019 SRL „Delta Forța” a declarat apel împotriva hotărârii

primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea parțială a hotărârii cu emiterea

unei noi hotărârii de respingerea acțiunii intervenientului principal SRL „Farmina

Plus” ca neîntemeiată.

Prin decizia din 24 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost admis

apelul declarat de SRL „Delta Forța” și a fost casată hotărârea primei instanțe în

partea admiterii acțiunii intervenientului principal SRL „Farmina Plus” și în această

parte a fost emisă o nouă hotărâre de respingere a acțiunii.

În susținerea soluției date, instanța de apel a aplicat prevederile art. 970 alin.

(1), (2), 572, 1398, 1399 din Codul civil, în redacția legii până la 01 martie 2019 și

a conchis că în condițiile în care ÎCS „Farmina” SRL nu ia cesionat SRL „Farmina

Plus” creanțele de încasarea datoriei pe faptul furtului a mijloacelor bănești în

mărime de 11898,75 de lei, iar ÎCS „Farmina” SRL nu a contestat hotărârea instanței

de fond privind respingerea acțiunii cu privire la încasarea de la SRL „Delta Forța”

a prejudiciului din speță, prin urmare hotărârea a devenit irevocabilă, iar instanța de

3

apel este legată de prevederile art.373 CPC, Colegiul raportând dispozițiile normelor

citate la circumstanțele cauzei, evaluând soluția primei instanțe prin prisma

raționalismului pretențiilor înaintate în raport cu circumstanțele de fapt și de

incorectă nejustificată cu aplicarea eronată a normelor de drept material.

În această ordine de idei, în condițiile în care s-a constatat cu certitudine

netemeinicia cerinței SRL „Farmina Plus”, subsecvent, Colegiul instanței de apel a

respins acțiunea intervenientului principal SRL „Farmina Plus”.

Or, potrivit Hotărârii Curții Constituționale nr.3 din 20.01.2015, §41

importanța principiului legalității presupune ca legea să fie respectată, această

exigență există nu doar pentru indivizi, dar în egală măsură și pentru autoritățile

publice și private, în măsura în care legalitatea vizează actele agenților publici,

exigența este ca aceștia să acționeze în limitele atribuțiilor care le-au fost conferite

de lege, motiv din care, instanța de judecată nu constituie o excepție de la regulă.

Colegiul instanței de apel a reținut că sacrificarea principiului preeminenței

dreptului în sensul impunerii unei alte conduite decât cea prescrisă de către legislator

va avea inter alia drept efect defavorizarea procesuală a intimatului, deoarece

asemenea acțiuni nu pot fi admise de către instanța de judecată decât în condițiile

expres stabilite de lege, în caz contrar, acțiunile arbitrare ale instanțe sunt

incompatibile testului de imparțialitate obiectivă perceput de un observator informat

și dezinteresat. Or, imparțialitatea este esențială pentru îndeplinirea adecvată a

funcției judiciare, ea privește nu doar hotărârea însăși, ci și întreg procesul, prin care

se ajunge la aceasta (valoarea 2, principiile de la Bangalore privind conduita

judiciară).

În această ordine de idei, instanța de apel a reținut că prima instanța

nejustificat a admis acțiunea intervenientului principal SRL „Farmina Plus” or, la

caz s-a constatat netemeinicia pretențiilor formulate de SRL „Farmina Plus”.

Reieșind din cele expuse mai sus, în condițiile în care instanța de fond eronat a

aplicat normele de drept material, iar instanța de apel a constatat netemeinicia

acțiunii, argumentele contrare ale apelantei fiind fondate, Colegiul Civil al instanței

de apel a ajuns la concluzia de a admite apelul declarat, a casa hotărârea primei

instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de respinge a acțiunii SRL „Farmina Plus”.

La 07 iulie 2021 SRL „Farmina Plus” a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii intervenientului principal.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece la emiterea acesteia nu a dat apreciere asupra explicațiilor depuse de

reprezentantul SRL „Farmina Plus”, cât și asupra înscrisurilor anexate la dosar.

A susținut că instanța de apel a emis decizia contrar normele legale fapt ce a

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

La 19 iulie 2021, în adresa SRL „Delta Forța” a fost expediată copia cererii

de recurs depusă de SRL „Farmina Plus” cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele

dosarului (f. d. 186).

La 29 iulie 2021 SRL „Delta Forța” a depus referință, prin care a solicitat ca

recursul declarat de SRL „Farmina Plus” să fie considerat inadmisibil.

4

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 12 decembrie 2019 (f. d. 173). Însă, la actele cauzei lipsesc probe

prin care să se confirme recepționarea acesteia de către recurent.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 07 iulie 2021, adică în termenul prevăzut de lege.

Examinând temeiurile recursului declarat de SRL „Farmina Plus”, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Farmina Plus” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

5

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de SRL „Farmina Plus” urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Farmina Plus” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

6