2rac-85/21 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rac-85/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. E. Badan-Melnic)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Pruteanu, I.Țurcan, A. Panov)

ÎNCHEIERE

07 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Fructul Pasiunii”, contrasemnat de avocatul Andrei Botnari,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiunii „Transcomunicații” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Fructul

Pasiunii” cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 22 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 08 mai 2018, SA „Transcomunicații” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui SRL „Fructul Pasiunii” solicitând încasarea sumei de 127998,78 de lei

cu titlul de datorie, a sumei de 46544,33 de lei cu titlu de penalitate, suma de 8592,52

de lei cu titlu de dobândă de întârziere, încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, în data de 20 septembrie 2016

a încheiat cu SRL „Fructul Pasiunii” contractul de locațiune nr.112-112010, obiect

al cărui îl constituie transmiterea în posesie și folosință a bunului numit „Hala”, cu

suprafața de 476,7 mp, nivelul I și 107,6 mp, nivelul II, precum „Depozitul” cu

suprafața de 176,00 mp. Dovada transmiterii bunurilor îl constituie actul de predare-

primire, semnat de ambele părți în data de 25 octombrie 2016.

Totodată, a menționat că în baza pct.3.2.2. al contractului de locațiune,

locatarul își asumă obligația să achite chiria pentru locațiune în cuantumul și modul

prevăzut de contract, însă pârâtul ignorând prevederile contractuale, cât și

prevederile legale, a acumulat o datorie față în cuantum de 183135,63 de lei, fapt

confirmat prin actul de verificare între părți.

Reclamantul a susținut că, prin pretențiile remise pârâtului a solicitat

executarea benevolă extrajudiciare a plăților restante cu avertizarea despre o

eventuală intentare a unei proceduri civile în instanța de judecată cu privire la

recuperarea silită a sumelor revendicate, însă pârâtul nu a reacționat.

Drept urmare a neexecutării obligației contractuale de achitare a prețului

chiriei, în conformitate cu pct. 7.2. din contract, reclamantul a pretins încasarea

penalității în mărime de 46544,33 de lei.

În virtutea art.619 Cod civil, pentru întârzierea obligațiile pecuniare,

reclamantul a solicitat încasarea dobânzii de întârziere în mărime de 8592,52 de lei,

1

conform calculului anexat la prezenta acțiune.

La 05 februarie 2019, în cadrul ședinței de judecată, avocatul SA

„Transcomunicații”, Nina Garștea, a depus cerere de micșorare a cuantumului

pretențiilor și anume în partea diminuării datoriei de bază, solicitând încasarea sumei

de 89295,50 de lei cu titlu de datorie, în rest cerințele din acțiune au rămas

neschimbate.

La 23 mai 2019, în cadrul ședinței de judecată, avocatul SA

„Transcomunicații”, Nina Garștea, a depus cerere de micșorare a cuantumului

pretențiilor, solicitând încasarea sumei de 45544,33 de lei cu titlu de penalitate, suma

de 8592,52 de lei cu titlu de dobândă de întârziere, încasarea cheltuielilor de judecată

în mărime de 5494,08 lei cu titlu de taxă de stat și suma de 4000 de lei pentru

asistență juridică.

Prin hotărârea din 02 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de SA „Transcomunicații”

și s-a încasat de la SRL „Fructul Pasiunii” în beneficiul SA „Transcomunicații”

penalitatea rezultată din contractul de locațiune nr. 112-11/2010 din 20 septembrie

2016 în mărime de 3064,48 de lei, dobânda de întârziere în mărime de 516,48 de lei,

suma de 3947,39 de lei pentru compensare cheltuielilor de plată a taxei de stat și

suma de 2000 de lei pentru cheltuielile de asistență juridică; în rest pretențiile au fost

respinse ca fiind neîntemeiate.

Prin decizia din 22 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de SA „Transcomunicații” și s-a casat hotărârea din 02 septembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu adoptarea unei noi hotărâri prin care s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de SA „Transcomunicații” și s-

a încasat de la SRL „Fructul Pasiunii” în beneficiul SA „Transcomunicații”

penalitatea rezultată din contractul de locațiune nr. 112-11/2010 din 20 septembrie

2016 în mărime de 23272,00 lei, suma de 5494,00 lei cu titlu de taxă de stat, achitată

la depunerea cererii de chemare în judecată, suma de 1137,00 lei cu titlu de taxă de

stat, achitată la depunerea cererii de apel și suma de 4000,00 lei pentru cheltuieli de

asistență juridică; în rest, cererea de chemare în judecată în partea încasării dobânzii

de întârziere, penalității în partea sumei exagerate, a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a relevat că, instanța de fond just a reținut

că deși reclamanta/apelantă și-a onorat obligațiile contractuale, pârâta/intimată SRL

„Fructul Pasiunii” nu a achitat prețul chiriei și a serviciilor comunale în termenul și

modul prevăzut de contract, acumulând la data sesizării instanței de judecată o

datorie totală față de SA „Transcomunicații” în mărime totală de 127998,78 de lei.

În mod distinct, instanța de apel a reținut că pe parcursul examinării cauzei în

instanța de fond, pârâta/intimată SRL „Fructul Pasiunii” a achitat datoria integral,

prezentând în acest sens facturile fiscale.

Din aceste considerente, la 23.05.2019, SA „Transcomunicații” a solicitat

achitarea de către SRL „Fructul Pasiunii”, a penalității în sumă de 45544,33 de lei și

a dobânzii de întârziere în mărime de 8594,52 de lei, conform calculului prezentat,

precum și compensarea cheltuielilor de judecată suportate.

Referitor la cerința restituirii penalităților în sumă de 45544,33 de lei, instanța

considerat că urmează a fi admisă parțial din următoarele considerente.

Citând prevederile art.624 Cod Civil al RM (în redacția de până la 01.03.2019),

2

art.625 Cod Civil al RM (în redacția de până la 01.03.2019), instanța de apel la acest

compartiment, a constatat că instanța de fond corect a concluzionat că urmează a fi

încasată de la SRL „Fructul Pasiunii”, în beneficiul SA „Transcomunicații”,

penalitatea rezultată din contractul de locațiune nr. 112-11/2010 din 20 septembrie

2016, însă eronat a calculat-o doar din suma chiriei, fără a ține cont de faptul că,

intimatul abuziv nu a achitat serviciile comunale.

Instanța de apel a considerat că instanța urma să extindă interpretarea normelor

de drept material, în contextul clauzei penale solicitate în acțiunea civilă, care

constituie un prejudiciu material, format în urma achitării de către apelant, a

serviciilor comunale, consumate de intimat, deși, contractul prevede obligația

viceversa a intimatului.

Totodată, a relevat că punctul 7.2 din contract, stipulează că pentru fiecare zi

de întârziere a achitării chiriei pentru bunurile închiriate, locatarul va achita

locatorului o penalitate în mărime de 0,2 % din suma datorată. Reclamantul/apelant

a solicitat o sumă de 45544,33 de lei, instanța de apel a considerat această sumă

exagerată, ce urmează a fi micșorată, astfel această cerință urmează a fi admisă

parțial și încasat de la pârât clauza penală în sumă de 23272,00 de lei, deoarece suma

stabilită de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, este exagerată, astfel instanța de apel

va micșora penalitatea la 0,1 %, în rest se va respinge.

Conform art. 1077 alin. (1) pct. 6) Cod civil (în redacție din 01.03.2019), sunt

considerate abuzive clauzele care nu au fost negociate individual și au ca obiect sau

efect: 6) solicitarea de la consumatorul care nu și-a executat obligația fără justificare

a unei penalități disproporționate în raport cu prejudiciul cauzat prin neexecutarea

obligațiilor contractuale. Astfel, reclamantul/apelant SA „Transcomunicații” este în

drept să solicite ori penalitatea, ori dobânda de întârziere. La caz, instanța a dispus

spre încasare penalitatea în mărime de 23272,00 lei, astfel dobânda de întârziere

urmează a fi respinsă.

La 12 ianuarie 2021, prin intermediul poștei (Vol.II, f.d.11), SRL „Fructul

Pasiunii”, contrasemnată de avocatul Andrei Botnari, a depus cerere de recurs

împotriva deciziei din 22 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

primirea spre examinare a cererii de recurs, admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe, compensarea cheltuielilor

de judecată de către intimat.

În motivarea recursului s-a invocat că decizia instanței de apel este emisă cu

aplicarea eronată a normelor de drept material, ceea ce în mod nejustificat a dus la

casarea hotărârii primei instanțe.

Totodată, a menționat că, ținând cont de faptul că atât prima instanță, cât și

instanța de apel, au stabilit corect că plata serviciilor comunale nu face parte din

cuantumul chiriei, penalitatea urma a fi calculată exclusiv din suma totală a datoriei

la plata chiriei, pe când reclamantul a pretins penalitatea inclusiv ca efect al depășirii

termenului de achitare a serviciilor comunale, iar instanța de apel a reținut acest

calcul ca fiind corect.

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimatului conform

scrisorii de însoțire datate cu 09 februarie 2021 (Vol.II, f.d.14) și a fost recepționată

la 12 februarie 2021, conform avizului de recepție (Vol.II, f.d.16).

La 12 martie 2021, prin intermediul poștei electronice (Vol.II, f.d. 21), SA

„Transcomunicații”, reprezentată de avocatul Nina Garștea, a depus referință la

3

cererea de recurs, exprimând poziția în favoarea respingerii recursului ca inadmisibil

și neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 22 septembrie 2020, iar cererea de

recurs a fost depusă la 12 ianuarie 2021, prin intermediul poștei (Vol.II, f.d.11).

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale participanților la

proces la 13 noiembrie 2020 prin intermediul poștei electronice (Vol.I, f.d.238-239).

Astfel, recursul este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de SRL „Fructul Pasiunii”,

contrasemnat de avocatul Andrei Botnari, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Fructul Pasiunii”,

contrasemnat de avocatul Andrei Botnari, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

4

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de SRL „Fructul Pasiunii”, contrasemnat de

avocatul Andrei Botnari.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Fructul Pasiunii”, contrasemnat de avocatul Andrei Botnari, împotriva

deciziei din 22 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

5