2ra-385/21 — încasarea prejudiciului material și moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea prejudiciului material şi moral
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-385/21 — încasarea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 2ra-385/2021
prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (jud: I. Gorlenco)
instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud: R. Petrov, N. Bondarenco, S. Pilipenco)
Î N C H E I E R E
7 aprilie 2021 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Dumitru Mardari
Galina Stratulat
examinând admisibilitatea recursului declarat de Primăria municipiului Cahul,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ella Simco
împotriva Primăriei municipiului Cahul, Consiliul Municipal Cahul, Ministerul
Justiției, intervenienți accesorii Ministerul de Finanțe, Olga Furtună, Vladimir
Munteanu cu privire la încasarea prejudiciului material, moral, și cheltuielile de
judecată,
împotriva deciziei din 30 septembrie 2020 a Curții de Apel Cahul,
c o n s t a t ă :
La 11 octombrie 2019, Ella Simco a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Primăriei mun. Cahul cu privire la încasarea prejudiciului material,
moral și cheltuielilor de judecată.
În susținerea acțiunii a indicat că la 9 august 2018 de către agentul constatator
Olga Furtună, reprezentant a Primăriei mun. Cahul, a fost întocmit un proces-
verbal cu privire la contravenție prin care a fost recunoscută în calitate de
contravenientă în comiterea contravenției prevăzute de art. 179 Cod
contravențional.
La 5 septembrie 2018 procesul-verbal cu privire la contravenție a fost
contestat la Judecătoria Cahul, sediul Central, iar conform hotărârii din 17
octombrie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central a fost admisă contestația
depusă, a fost anulat procesul-verbal cu privire la contravenție din 9 august 2018 și
decizia de sancționare în baza acestuia și a fost încetat procesul contravențional.
Hotărârea din 17 octombrie 2019 nu a fost contestată de nici una din părți,
respectiv la 4 noiembrie 2018 a devenit definitivă.
Reclamanta a menționat că la depunerea contestației a fost consultată de
avocat, care ulterior i-a acordat asistență juridică la întocmirea contestației
împotriva procesului- verbal cu privire la contravenție.
A mai specificat că, ulterior, la 28 ianuarie 2019 agentul constatator Vladimir
Munteanu, reprezentant a Primăriei mun. Cahul, a întocmit un alt proces-verbal cu
privire la contravenție prin care a fost recunoscută în calitate de contravenientă în
1
baza art. 179 Cod contravențional, tot pe același fapte și temeiuri, la plângerea
aceleiași persoane.
Nefiind de acord cu procesul-verbal cu privire la contravenție din 28 ianuarie
2019 a depus contestație la Judecătoria Cahul, sediul Central, la examinarea cauzei
din nou a suportat cheltuieli de asistență juridică.
Prin hotărârea din 15 martie 2019 a Judecătoriei Cahul, sediul Central a fost
încetat procesul contravențional, pe motivul intervenirii termenului de prescripție
de tragere la răspundere contravențională, fiindu-i respinsă contestația împotriva
procesului-verbal cu privire la contravenție.
În dezacord cu aceasta, la 27 martie 2019, a depus recurs la Curtea de Apel
Cahul, prin care a solicitat casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi
hotărâri de admiterea contestației depuse și încetarea procesului contravențional în
temeiul art. 441 lit. d) Cod contravențional, din motiv că pentru același fapt și
privitor la aceiași persoană există o hotărâre definitivă.
Prin decizia din 25 iunie 2019 a Curții de Apel Cahul s-a admis contestația
depusă de Ella Simco și s-a dispus încetarea procesului contravențional în temeiul
art. 441 lit. d) Cod contravențional.
Reclamanta a menționat că a fost nevoită să conteste procesele-verbale cu
privire la contravenție și să apeleze la serviciile unui avocat pentru ca să fie asistată
la examinarea cauzei contravenționale în cadrul căreia s-a contestat procesul-verbal
contravențional, iar ca urmare a suportat cheltuieli de asistență juridică în mărime
de 500 de lei, pentru întocmirea contestației pe prima cauză, 2500 de lei, pentru a
doua cauză achitată avocatului care a reprezentat-o în instanța de judecată.
A indicat că dubla incriminare în Republica Moldova constituie o încălcare
gravă, or statele care au admis astfel de ilegalități au fost condamnate de CEDO,
iar potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998
privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor
de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, care statuează
expres că în conformitate cu prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul
material și moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma tragerii ilegale la
răspundere penală.
Conform prevederile art. 6 lit. b) din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie
1998 dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea și modul stabilite de prezenta
lege, apare în cazul încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare și practica
Curții Europeane a Drepturilor Omului, în cauza Ozturk vs. Germania, unde s-a
analizat caracterul „penal” al contravenției și a statuat că o eventuală distincție
între contravenții și infracțiuni în legislația internă a statelor semnatare ale
Conventiei, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de
aplicare a art. 6 din CEDO care garantează dreptul unui individ la un proces
echitabil.
Reclamanta a notat că procesul contravențional i-a cauzat suferințe psihice,
care s-au manifestat prin stare de frustrare, stres și revoltă, ca urmare solicită
încasarea prejudicial moral, estimând prejudiciul moral cauzat prin aplicarea
ilegală în privința sa a contravenției la suma de 1500 de lei.
A solicitat încasarea cheltuielilor de judecată pe care le-a suportat în mărime
de 3 000 de lei pe cauza contravențională și suma de 1 500 de lei cu titlu de
prejudiciul moral cauzat.
La 15 ianuarie 2020, reclamanta a depus cerere de chemare în judecată
suplimentară împotriva Primăriei mun. Cahul, Consiliul mun. Cahul, Ministerului
2
Justiției, intervenienți accesorii Ministerul de Finanțe, Olga Furtună, Vladimir
Munteanu cu privire la încasarea prejudiciului material, moral și cheltuielilor de
judecată.
Prin hotărârea din 24 februarie 2020 a Judecătoriei Cahul, sediul Central s-a
admis parțial acțiunea înaintată de Ella Simco; s-a încasat din contul Primăriei
mun. Cahul în beneficiul Ellei Simco suma de 3 000 de lei, cu titlu de cheltuieli
pentru asistență juridică. În rest, acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.
În dezacord cu hotărârea enunțată, la 4 martie 2020, Ministerul Justiției a
declarat apel nemotivat, prin care a solicitat admiterea acestuia cu casarea hotărârii
enunțate și emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii ca fiind
neîntemeiată.
Ne fiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 12 martie 2020 Primăria
mun. Cahul a depus cerere de apel nemotivat, prin care a solicitat admiterea
apelului cu casarea integrală a hotărârii contestate și emiterea unei decizii de
respingere a acțiunii.
Prin încheierea din 25 iunie 2020 a Curții de Apel Cahul a fost restituită
cererea de apel depusă de Ministerul Justiției, împotriva hotărârii din 24 februarie
2020 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, în cauza civilă la cererea de chemare în
judecată depusă de Ella Simco împotriva Primăriei mun. Cahul, Consiliul mun.
Cahul, Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Ministerul de Finanțe, Olga
Furtună și Vladimir Munteanu cu privire la încasarea prejudiciului material, moral
și cheltuielilor de judecată, în legătură cu faptul că apelantul nu a îndeplinit în
termen indicațiile instanței de apel stabilite prin încheierea din 19 mai 2020 a
Curții de Apel Cahul.
Prin decizia din 30 septembrie 2020 a Curții de Apel Cahul s-a respins ca
nefondat apelul declarat de Primăria mun. Cahul. S-a menținut fără modificări
hotărârea din 24 februarie 2020 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, în cauza civilă
la cererea de chemare în judecată depusă de Ella Simco împotriva Primăriei mun.
Cahul, Consiliului mun. Cahul, Ministerului Justiției, intervenienți accesorii
Ministerul de Finanțe, Olga Furtună și Vladimir Munteanu cu privire la încasarea
prejudiciului moral, material și cheltuielilor de judecată.
Pentru a decide astfel, Colegiul a constatat că prima instanță a determinat
corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru
soluționarea cauzei au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentate le-a
fost dată o apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele, fapt ce a dus la
emiterea unei hotărâri legale și întemeiate, adoptate cu respectarea drepturilor și
intereselor legale ale participanților la proces.
Concluzia primei instanțe privind admiterea parțială a acțiunii fiind justă,
având la bază cumulul de probe administrate în cadrul dezbaterilor judiciare,
cărora le-a fost dată o apreciere juridică cuvenită, în corespundere cu prevederile
art.130 din Codul de procedură civilă.
Prin prisma art. 1, 3, 6, din Legea nr. 1545-XIII din 25.02.1998 privind modul
de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire
penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, Colegiul a considerat
justificată pretenția privind restituirea cheltuielilor legate de asistența juridică
acordată reclamantei în mărime de 3 000 lei, în cazul în care conform bonului de
plată seria PL nr. 321288, eliberat de CA ,,Palencu Victoria” la data de 8 februarie
2019 s-a achitat suma de 500 de lei, pentru întocmirea contestației și bonului de
plată seria PL nr. 321293, eliberat de CA ,,Palencu Victoria” la data de 16 aprilie
3
2019 s-a achitat suma de 2 500 de lei, pentru acordarea asistenței juridice pe cauza
civilă/ contravențională la Curtea de Apel Cahul.
Prin prisma prevederilor art. 383 alin. (3) Cod contravențional, Colegiul a
considerat că instanța de fond corect a statuat că suma de 3 000 de lei pretinsă de
reclamantă este rezonabilă și constituie cheltuielile care au fost suportate pentru o
cauză contravențională, iar ca urmare aceste cheltuieli de asistență juridică sunt
necesare, reale și rezonabile ca mărime și întemeiat a fost dispus de a fi recuperate.
Colegiul a specificat, în ceea ce privește pretenția Ellei Simco cu privire la
recuperarea prejudiciului moral în mărime de 1500 de lei, că instanța de fond
corect a statuat că reclamanta nu a prezentat probe care să certifice suferințele
fizice și psihice, sau că a avut de suferit pe plan social, profesional și familial și
care i-ar fi afectat viața normală, liniștită și fericită la acel moment.
Argumentele invocate de Simco Ella întru motivarea necesității reparării
prejudiciului moral, poartă un caracter declarativ, formal, fără a avea careva suport
probatoriu, or unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului
moral este criteriul echității, care exprimă că cuantumul despăgubirilor trebuie
stabilit astfel încât acesta să aibă efect compensatoriu, și nu trebuie să constituie
nici sume excesive pentru autorii daunelor, și nici venituri nejustificate pentru
victimele daunelor. Totodată, fiind necesar ca să fie motivate circumstanțele cauzei
care justifică acordarea unei reparații, această motivare însă, să nu fie teoretică și
iluzorie.
La 27 noiembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Primăria mun. Cahul
a declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și hotărârii
primei instanțe cu adoptarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.
În motivarea recursului s-a indicat că instanțele de judecată la examinarea
cauzei au încălcat esențial și au aplicat eronat normele de drept material, ceea ce a
dus la adoptarea unei soluții neîntemeiate.
Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au
fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora
le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a
demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de
judecată a normelor legale aplicabile speței.
În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,
dacă legea nu prevede altfel.
Curtea de Apel Cahul a pronunțat decizia contestată la 30 septembrie 2020 și
a expediat-o participanților la proces la 17 octombrie 2020 (f.d. 164), or, la
materialele cauzei lipsind dovada de recepționare a acesteia de către participanții la
proces.
Astfel, recursul declarat la 27 noiembrie 2020, este în termen.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea
despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data
primirii acesteia.
Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor
invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit
în conformitate cu alin. (2).
4
Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 1 februarie
2021 instanța de recurs a comunicat intimaților recursul, informând despre
necesitatea depunerii referinței (f.d. 174), or, până la examinarea cauzei careva
referințe în adresa instanței de recurs nu au parvenit.
Examinând temeiurile recursului declarat de Primăria mun. Cahul, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție consideră recursul ca inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate
sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Primăria mun. Cahul nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură
civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul
recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei contestate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre
probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara
controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă
că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant
regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,
5
din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor
de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în
jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției
Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că
nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,
întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva
sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes
(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25
februarie 1995, nr.26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
recunoaște recursul declarat de Primăria mun. Cahul, ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Primăria municipiului Cahul,
împotriva deciziei din 30 septembrie 2020 a Curții de Apel Cahul.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Dumitru Mardari
Galina Stratulat
6