2ra-603/21 — repararea prejudiciului material

2ra-603/21 — repararea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-603/21

Prima instanță - (Judecătoria Anenii Noi, sediul Bender) jud: A. Bogdan

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: A. Panov, V Cotorobai, L. Pruteanu

ÎNCHEIERE

7 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea de Stat

Întreprinderea pentru silvicultură „Tighina”,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de

Întreprinderea de Stat Întreprinderea pentru silvicultură „Tighina” împotriva lui Ion

Cebotarenco cu privire la repararea prejudiciului material și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 27 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 9 ianuarie 2019, ÎS „Tighina” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Ion Cebotarenco, prin care a solicitat încasarea sumei de 71 884,26 de

lei cu titlu de prejudiciu material și a taxei de stat achitate.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, pârâtul a fost salariat al întreprinderii

reclamante, ultima funcție deținută de către el fiind funcția de inginer silvic șef al ÎS

„Tighina”, din care a fost eliberat prin ordinul nr.87-SP din 26.02.2018.

În cadrul activității de muncă a pârâtului în cadrul ÎS „Tighina” s-a stabilit

responsabilitatea acestuia în cauzarea prejudiciului material întreprinderii în

proporții mari, în sumă de 71 884,26 de lei.

Prin ordinul ÎS „Tighina” nr.267 din 21.12.2017 „Cu privire la verificarea

datelor difuzate în mass media” a fost intentată o anchetă de serviciu. În cadrul

verificării informației s-a adeverit faptul că pârâtul se folosea de automobilul de

serviciul al ÎS „Tighina” în scop personal.

Automobilul menționat era utilizat de pârât pentru a se deplasa de la serviciu la

domiciliu său în mun. Chișinău tur-retur. Mai mult decât atât, automobilul era

utilizat de pârât și în alte scopuri personale, inclusiv în zilele de sărbătoare și de

odihnă, în zilele de concediu, în zilele când pârâtul se afla în concediu medical.

În urma controlului efectuat referitor la exploatarea automobilului ÎS „Tighina”

sa constatat că în perioada 22.12.2016 (din momentul procurării automobilului) până

1

la data de 11.09.2017, automobilul dat s-a aflat numai în gestiunea pârâtului, în

virtutea funcției deținute de către acesta.

Conform datelor din registrul ținut de angajații de pază ai ÎS „Tighina”, în

perioada 22.12.2016 – 11.09.2017 automobilul a fost parcat pe timp de noapte pe

teritoriul întreprinderii și predat sub pază paznicilor conform ordinului ÎS „Tighina”

nr. 188 din 30 septembrie 2015, doar pentru următoarele perioade de timp:

31.12.2016 – 03.012017; 07.01.2017; 14.01.2017 – 16.01.2017; 28.01.2017 –

30.01.2017; 11.02.2017 – 17.02.2017; 19.02.2017 – 20.02.2017; 04.03.2017;

06.03.2017 – 08.03.2017; 16.04.2014; 29.06.2017 – 30.06.2017; 01.07.2017 –

06.07.2017; 11.09.2017.

S-a invocat că, în perioadele de timp sau dăți nereflectate mai sus automobilul

nu a fost parcat pe timp de noapte pe teritoriul întreprinderii, fiind utilizat de către

pârât în mod arbitrar și în interese personale.

Faptul utilizării automobilul de către pârât în zilele de odihnă și/sau sărbătoare

se confirmă suplimentar prin răspunsurile emise de Inspectoratul de Poliție Bender

nr.9/6103 din 30.11.2017 și nr.9/6104 din 30.11.2017, precum și prin răspunsul

nr.19006 din 19.12.2017 al Direcției de Poliție Chișinău din care rezultă că, la data

de 25.03.2017 (sâmbătă) ora 13:14 în mun. Chișinău, str. Ion Creangă, 60, pârâtului,

care conducea automobilul ÎS „Tighina” i-a fost întocmit proces-verbal cu privire la

contravenție prevăzută de art.240 alin. (1) Cod contravențional; iar la data de

09.05.2017 (zi de sărbătoare nelucrătoare), ora 15:20 în mun. Chișinău, str. Mihai

Sadoveanu, 9, automobilul întreprinderii a fost implicat într-un accident rutier

produs din vina conducătorului auto a automobilului Mercedes-Benz. La

documentarea cazului contravențional în calitate de posesorul automobilului ÎS

„Tighina” a participat pârâtul Ion Cebotarenco.

Pornindu-se de la faptul că pârâtul locuia în mun. Chișinău, sectorul Ciocana,

str. Mihai Sadoveanu, 11/1, ap.30 în cadrul anchetei de serviciu s-a efectuat

următorul calcul: din data de 22.12.2016 (momentul procurării automobilului) și

până la data de 11.09.2017 (momentul plecării pârâtului în concediu) au fost 180

zile lucrătoare, dintre care pârâtul a fost prezent la serviciu 166 zile. Întrucât pârâtul

utiliza automobilul de serviciu sus-indicat pentru deplasarea personală de la

domiciliul faptic (mun. Chișinău) la serviciu (mun. Bender), rezultă că timp de 166

zile acesta a circulat pe itinerarul sus-menționat tur-retur. Ținând cont de faptul că

distanța tur-retur de la mun. Chișinău până la mun. Bender este de cca 120 km,

rezultă că pârâtul a exploatat automobilul de serviciu utilizând combustibilul achitat

de ÎS „Tighina” pentru deplasare personală de la domiciliu până la serviciu și înapoi,

parcurgând în total distanța de 19 920 de km.

Din informația colectată se adeverește faptul că pârâtul folosea automobilul de

serviciu în interes personal inclusiv și în zilele de odihnă și de sărbătoare, când se

afla în concediul medical și chiar când se afla în concediu, în zile libere, din calculul

efectuat fiind stabilite 72 zile de odihnă.

La 15.09.2017 automobilul ÎS „Tighina” avea parcurs 22 152 de km, prin

urmare 5 232 de km au fost parcurse de către pârât în perioada acestor 72 zile de

odihnă, în interes personal.

2

Potrivit datelor contabile, automobilul întreprinderii pentru perioada

22.12.2016-31.12.2016 a fost alimentat din contul ÎS „Tighina” cu 196,26 litre de

motorină, iar pentru perioada 01.01.2017-11.09.2017, cu 2 029 litre de motorină.

În urma utilizării pentru perioada 22.11.2016-11.09.2017 de către pârât în

interesele personale a automobilului, alimentat cu combustibil din contul

întreprinderii, ÎS „Tighina” i-a fost cauzat prejudiciu material în suma totală de

71 884,26 de lei, după cum urmează: suma de 1 950,53 lei – costul a 196,26 litre de

motorină achitat de întreprindere pentru alimentarea automobilului Dacia Duster în

perioada 22.12.2016 – 31.12.2016; suma de 30 018,30 lei – costul a 2 029 litre de

motorină achitat de întreprindere pentru alimentarea automobilului în perioada

22.12.2016 – 11.09.2017; suma de 3 261,00 lei – costul integral al deservirii tehnice

a automobilului la survenirea parcursului de 15 000 km, achitată de întreprindere

conform facturii seria/nr. AAB 0705151 din 24.05.2017 eliberată de SA „DAAC

Hermes”; suma de 3 113,95 lei- costul parțial al deservirii tehnice a automobilului

la survenirea parcursului de 30 000 km, achitată de întreprindere conform facturii

seria/nr. AAB 5751513 din 22.11.2017 eliberată de SA „DAAC Hermes”; suma de

33 540,48 lei -uzura automobilului în perioada 22.12.2016 – 11.09.2017, potrivit

datelor ÎS „Tighina”.

Prin somația nr. 629 din 23.08.2018 expediată în adresa pârâtului conform vizei

de reședință și somația nr.630 din 23.08.2018 expediată la domiciliul pârâtului,

întreprinderea reclamantă a solicitat achitarea benevolă a prejudiciului cauzat în

suma de 71 884, 26 de lei până la data de 07.09.2018, însă somațiile date au fost

ignorate de către pârât.

Prin încheierea din 10 octombrie 2019 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul

Bender, a fost respinsă cererea înaintată de avocatul Eugeniu Glușcenco în interesele

pârâtului Ion Cebotarenco, cu privire la excepția de tardivitate, în cadrul acțiunii

înaintată de ÎS „Tighina” împotriva lui Ion Cebotarenco, cu privire la repararea

prejudiciului material și compensarea cheltuielilor de judecată, cu continuarea

examinării cauzei.

Prin hotărârea din 23 decembrie 2019 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul

Bender, cererea de chemare în judecată înaintată de ÎS „Tighina” împotriva lui Ion

Cebotarenco cu privire la repararea prejudiciului material și compensarea

cheltuielilor de judecată, s-a respins ca neîntemeiată.

S-a încasat de la ÎS „Tighina” în beneficiul lui Ion Cebotarenco, suma de 5000

lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică. În rest, cererea înaintată din partea

pârâtului privind încasarea cheltuielilor de asistență juridică, s-a respins ca

neîntemeiată.

La 16 ianuarie 2020, ÎS „Tighina” a contestat cu apel hotărârea primei instanțe.

Prin decizia din 27 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de ÎS „Tighina” și s-a menținut hotărârea din 23 decembrie 2019 a

Judecătoriei Anenii Noi, sediul Bender.

În motivarea soluției emise, instanța de apel a conchis că, din materialul

probator anexat la dosar, nu s-a dovedit faptul că pârâtul Ion Cebotarenco, fiind în

funcția de inginer silvic șef, a folosit autovehiculul de serviciul al întreprinderii în

interes personal, cauzând ÎS „Tighina” anume prejudiciul de 71 884,26 lei.

3

La 26 februarie 2021, ÎS „Tighina” a declarat recurs împotriva deciziei din 27

octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei și hotărârii și emiterea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia recurată, calificând-o

ca fiind neîntemeiată și pasibilă de casare în temeiul prevederilor art. 432 alin. (4)

din Codul de procedură civilă, concluziile instanței, expuse în decizie, sânt în

contradicție cu circumstanțele cauzei si se datorează aprecierii arbitrare a

probatoriului administrat, precum și în temeiul prevederilor art. 432 alin. (2) lit. a),

c) din Codul de procedură civilă, instanța a încălcat legea materială prin neaplicarea

legii care trebuia să fie aplicată și/sau prin interpretarea eronată a legii.

La concret, a susținut că la soluționarea cauzei, instanțele nu au ținut cont de

faptul că pe baza probatoriului administrat la dosar rezultă atât faptul utilizării de

către intimat a automobilului de serviciu în scopuri personale, cât și mărimea

prejudiciului material cauzat prin utilizarea automobilului.

Instanțele ierarhic inferioare de judecată au trecut cu vedere totalitatea probelor

prezentate de ÎS „Tighina” care confirmă pretențiile din acțiune, și, totodată, au

considerat ca fiind dovedite mai multe circumstanțe ale cazului care se bazează doar

pe afirmațiile declarative ale lui Ion Cebotarenco.

Totodată, instanțele au omis să aplice la caz prevederile art. 333 alin. (1) și (3)

din Codul muncii și prevederile art. 14 alin. (1) și (2), art. 1398 alin. (1), art. 1416

din Codul civil (în redacția de până la 1 martie 2019) și să se expună motivat din ce

cauza aceste prevederi legale nu sunt aplicabile cazului.

La fel, consideră că instanțele de judecată au interpretat eronat prevederile art.

342 și 344 din Codul muncii, care reglementează repararea prejudiciului material în

cadrul raporturilor de muncă.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Colegiul reține că decizia integrală a instanței de apel a fost expediată

întreprinderii recurente, prin intermediul poștei, la 17 decembrie 2020, însă dovada

legală de recepționarea lipsește. Totodată, în cererea de recurs s-a menționat că

aceasta a fost recepționată de reprezentantul ÎS „Tighina” la 29 decembrie 2020.

Din aceste considerente, Colegiul consideră că recursul depus la 26 februarie

2021, este declarat în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimatului cererea de recurs,

informând-ui despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței la recurs.

4

Însă până la data examinării admisibilității cererii de recurs, Ion Cebotarenco

nu a depus referință, prin care să-și exprime poziția.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în

cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

5

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141,

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de ÎS

„Tighina” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Întreprinderea de Stat Întreprinderea

pentru silvicultură „Tighina”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

6