2ra-292/20 — anularea ordinului cu privire la demisie, restabilire la lucru si încasarea salariului pentru absenta fortată de la lucru

Dosarul nr. 2ra-292/20

Prima instanță: Judecătoria Anenii Noi, sediul central (jud. R. Popescu-Balta)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, I. Secrieru, I. Muruianu)

ÎNCHEIERE

26 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Întreprinderea de Stat Întreprinderea pentru silvicultură „Tighina”, reprezentată de

către avocatul Oleg Bondarenco,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Aureliu

Bezede împotriva Întreprinderii de Stat Întreprinderea pentru silvicultură „Tighina”,

intervenient accesoriu Fiodor Cebotarenco cu privire la anularea ordinului cu privire

la demisie, restabilire la lucru și încasarea salariului pentru absența forțată de la

lucru,

împotriva deciziei din 19 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de către Întreprinderea de Stat Întreprinderea pentru

silvicultură „Tighina”, reprezentată de către avocatul Oleg Bondarenco și a fost

menținută hotărârea din 20 noiembrie 2018 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul central,

constată:

La data de 19 iunie 2017 Aureliu Bezede a depus la Judecătoria Căușeni,

sediul Ștefan Vodă cerere de chemare în judecată împotriva ÎS Întreprinderea pentru

silvicultură „Tighina”, intervenient accesoriu Fiodor Cebotarenco cu privire la

anularea ordinului cu privire la demisie, restabilire la lucru și încasarea salariului

pentru absența forțată de la lucru.

În motivarea acțiunii a indicat că, începând cu data de 25 ianuarie 2011 a fost

angajat la ÎS Întreprinderea pentru silvicultură „Tighina”, mun. Bender în funcția de

maistru la pepiniera Ocolului silvic Căușeni pe un termen determinat, pe perioada

aflării în concediu pentru întreținerea copilului Olgăi Muntean, iar începând cu data

03 mai 2016 a fost transferat în baza ordinului nr. 138-SP al directorului ÎS

Întreprinderea pentru silvicultură „Tighina”, mun. Bender în funcția de șef al

Ocolului silvic Olănești pe un termen determinat de 5 ani, cu un termen de probă de

06 luni, funcție în care a activat până la data de 06 iunie 2017.

A menționat că, a fost impus sub presiune psihologică de administrație și alți

colaboratori din subordinea acestuia să depună și să semneze o cerere de demisie

începând cu data de 06 iunie 2017.

1

A susținut că, deși în aceeași zi și-a retras cererea de demisie prin cererea

nr.1340 din 06 iunie 2017, la data de 07 iunie 2017 i-a fost adus la cunoștință verbal

despre emiterea ordinului nr. 166-SP din 06 iunie 2017 cu privire la demisia sa în

temeiul cererii sale depuse cu nr. 127 din 06 iunie 2017, conform art. 85 alin. (1) din

Codul muncii, însă nu i-a fost eliberată o copie a ordinului nominalizat.

A afirmat că, începând cu data de 09 iunie 2017 a fost desfăcut contractul

individual de muncă nr. 03/2011 din 24 ianuarie 2011, încheiat cu el în funcția de

șef al Ocolului silvic Olănești, dată în care i-a fost eliberat și o copie a ordinului cu

privire la demise și a fost instituită o comisie de predare a bunurilor materiale, cu

întocmirea actului de predare a acestora.

A declarat că, nu este de acord cu acțiunile administrației ÎS Întreprinderea

pentru silvicultură „Tighina”, mun. Bender și ordinul nr. 166-SP din 06 iunie 2017

cu privire la demisie, emis de către aceasta, fiind unul ilegal,

A invocat că, cererea de demisie și cea de retragere a acesteia a fost depusă la

data de 06 iunie 2017, acestea urmând să fie puse în aplicare în ziua imediat

următoare, însă în pofida acestuia fapt, prin așa numitul ordin de demisie nr.166-SP

din 06 iunie 2017 a fost dispusă demisia sa începând cu data de 09 iunie 2017.

A solicitat anularea ordinului pârâtului nr.166-SP din 06 iunie 2017 cu privire

la demisia sa din funcția de șef al Ocolului silvic Olănești al ÎS Întreprinderea pentru

silvicultură „Tighina”, mun. Bender, restabilirea sa în funcția deținută anterior și

încasarea plăților salariale pentru absența forțată de la lucru, începând cu data de 09

iunie 2017 până la data pronunțării hotărârii și a cheltuielilor de asistență juridică în

sumă de 18000 de lei.

Prin încheierea din 18 august 2017 a Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă

prezenta cauză a fost strămutată spre judecare la Judecătoria Anenii Noi.

Pe parcursul judecării cauzei Aureliu Bezede a depus cereri de concretizare a

pretențiilor, solicitând, în final, încasarea de la pârât a salariului pentru absența

forțată de la lucru în perioada 09 iunie 2017-30 octombrie 2018 în sumă de 91200

de lei și a sumei de 18000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral.

Prin hotărârea din 20 noiembrie 2018 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul central

acțiunea depusă de către Aureliu Bezede a fost admisă parțial, a fost anulat ordinul

ÎS Întreprinderea pentru silvicultură „Tighina” nr. 166-SP din 06 iunie 2017 cu

privire la demisia lui Aureliu Bezede, a fost restabilit Aureliu Bezede în funcția de

șef al Ocolului silvic Olănești al ÎS Întreprinderea pentru silvicultură „Tighina”,

mun. Bender și au fost încasate de la ÎS Întreprinderea pentru silvicultură „Tighina”,

mun. Bender în beneficiul lui Aureliu Bezede salariul pentru absența forțată de la

lucru în perioada 09 iunie 2017-30 octombrie 2018 în sumă de 91200 de lei, suma

de 5700 de lei, cu titlu de prejudiciu moral și cheltuielile de asistență juridică în sumă

de 2000 de lei. În rest acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia din 19 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de către ÎS Întreprinderea pentru silvicultură „Tighina”, reprezentată

de către avocatul Oleg Bondarenco și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

Instanța de apel a calificat ca fiind ilegal ordinul ÎS Întreprinderea pentru

silvicultură „Tighina” nr. 166-SP din 06 iunie 2017 cu privire la demisia lui Aureliu

Bezede în temeiul art. 85 alin. (1) din Codul muncii, în condițiile în care a fost emis

cu încălcarea procedurii legale, ceea ce generează nulitatea acestuia, or, intimatul-

2

reclamant, Aureliu Bezede, în temeiul art. 85 alin (1) din Codul muncii, are dreptul

la demisie și în corespundere cu dispozițiile art. 85 alin. (4) din Codul Muncii are

dreptul la retragerea cererii de demisie, drepturi, care, în speță, au fost neglijate de

angajator.

Totodată, instanța de apel a reținut că, deși cererea de demisie nr. 1327 și cea

de retragere a acesteia cu nr. 1340 au fost depuse de către Aureliu Bezede la data de

06 iunie 2017, inclusiv și cererea de transfer cu nr. 1328 depusă de către Fiodor

Cebotarenco, acestea urmând să fie puse în aplicare în ziua imediat următoare, la

data de 07 iunie 2017, însă angajatorul a emis ordin de angajare prin transfer a unei

alte persoane în această funcție la data de 06 iunie 2017, în condițiile în care funcția

încă nu era vacantă, aceasta devenind vacantă abia la data de 09 iunie 2017.

Prin urmare, instanța de apel a relevat că, în speță, în lipsa oricăror situații

urgente, expres prevăzute la art. 85 alin. (2) din Codul muncii, angajatorul, fără nici

o justificare pertinentă, a privat salariatul de posibilitatea legală de a renunța la

demisie și a dispus încetarea imediată a raporturilor de muncă cu intimatul-

reclamant, concomitent, angajând, prin transfer, în funcția menționată un subaltern

al acestuia.

Instanța de apel a considerat că, situația de concediere a intimatului și de

angajare prin transfer a unei alte persoane pare a fi una creată artificial, care susține

și confirmă declarațiile intimatului-reclamant privind persecutarea lui din partea

administrației. Respectiv, în condițiile în care ordinul de demisie a lui Aureliu

Bezede, a cărui anulare se solicită, este contrar legislației muncii, acesta legal a fost

anulat, cu restabilirea intimatului concediat ilegal în funcția deținută în baza art. 89

alin. (1) din Codul muncii.

Făcând trimitere la art. 9 alin. (l) lit. n), 10 alin. (2) lit. p), 90 alin. (l), (2) lit.a)

și c) și alin (3), 329 alin. (l) și (2) și 330 alin. (l) lit. b) din Codul muncii, instanța

de apel a considerat că, este justificată legal și soluția primei instanțe referitor la

repararea prejudiciului material și moral.

La data de 24 decembrie 2019 ÎS Întreprinderea pentru silvicultură „Tighina”

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea integrală a deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea

unei noi hotărâri cu privire la respingerea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe sunt neîntemeiate, deoarece circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei, pe care instanțele le-au considerat constatate, nu au fost

dovedite cu probe veridice și suficiente, concluziile instanțelor, expuse în hotărâri,

sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei și a fost interpretată eronat legea.

A menționat că, instanțele judecătorești nu au ținut cont de faptul că, pe

parcursul examinării cauzei nu a fost prezentată nici o probă, care ar confirma

alegațiile intimatului precum că, cererea de demisie a fost rezultatul presiunii

exercitate asupra sa.

A susținut că, instanțele judecătorești au pus la baza hotărârilor emise

afirmațiile declarative ale intimatului privind pretinsa retragere a cererii sale de

demisie, în pofida faptului că, în materialele dosarului nu se regăsesc astfel de probe.

A afirmat că, instanțele judecătorești au interpretat eronat prevederile

legislației muncii, care reglementează raportul juridic litigios și, anume, prevederile

3

art. 85 alin. (1), (31) și (4) din Codul muncii.

Prin referința depusă la data de 19 februarie 2020 Aureliu Bezede, reprezentat

de către avocatul Aurelia Parpalac, a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat

decizia contestată în adresa părților la data de 21 octombrie 2019, iar la data de 25

octombrie 2019 ÎS Întreprinderea pentru silvicultură „Tighina” a recepționat-o

(f.d.9, 10, vol. II).

Astfel, recursul declarat la data de 24 decembrie 2019 este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

4

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către ÎS Întreprinderea pentru

silvicultură „Tighina” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are caracter

nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul

declarat de către ÎS Întreprinderea pentru silvicultură „Tighina”, asemenea aspecte

nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către ÎS Întreprinderea pentru silvicultură „Tighina”

ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Întreprinderea de Stat Întreprinderea pentru

silvicultură „Tighina” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

5