3ra-366/21 — contestarea actului administrativ

3ra-366/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-366/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: Gr. Cazacu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

31 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Serviciul de Informații și

Securitate al Republicii Moldova,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Elif Demirci împotriva Direcției azil și integritate a Biroului Migrație și Azil,

intervenient accesoriu Serviciul de Informații și Securitate, cu privire la contestarea

actului administrativ și obligarea acordării statutului de refugiat,

împotriva deciziei din 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis cererea de apel depusă de Elif Demirci, reprezentată de către avocatul Oleg Palii,

s-a casat integral hotărârea din 23 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani și a fost emisă o nouă decizie prin care a fost admisă acțiunea depusă de către

Elif Demirci împotriva Direcției azil și integrare a Biroului Migrație și Azil, persoană

terță Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova privind anularea

deciziei nr. 55/18/DAI din 05 iulie 2018, precum și obligarea acordării statutului de

refugiat, s-a anulat decizia nr. 55/18/DAI din 05 iulie 2018 a Direcției azil și integrare

a Biroului Migrație și Azil, s-a obligat Direcția de azil și integrare a Biroului Migrație

și Azil să-i acorde lui Elif Demirci statutul de refugiat,

c o n s t a t ă:

La 14 august 2018, Elif Demirci, reprezentată de către avocatul Oleg Palii, a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Direcției azil și integritate a Biroului Migrație

și Azil, intervenient accesoriu Serviciul de Informații și Securitate, cu privire la

contestarea actului administrativ și obligarea acordării statutului de refugiat.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin decizia contestată i-a fost

respinsă cererea de azil, aceasta fiindu-i comunicată la 27 iulie 2018, în contradictoriu

1

cu care consideră că întrunește condițiile pentru a beneficia de statutul de refugiat, iar

la baza deciziei contestate pârâtul Direcția azil și integrare a Biroului Migrație și

Azil a pus o normă ce contravine prevederilor art. 1 alin. f) al Convenției privind

statutul refugiaților și art. 8 alin. (1) al Constituției Republicii Moldova, invocând

aplicabilitatea în acest context a dispozițiilor art. 7 al Constituției Republicii Moldova.

Prin încheierea protocolară din 07 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru în proces a fost atras în calitate de intervenient accesoriu, Serviciul de Informații

și Securitate (f.d.49 vol. I).

Prin încheierea protocolară din 04 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru cauza a fost transmisă în competența judecătorului specializat în materie de

contencios administrativ (f.d.82 vol. I)

Prin hotărârea din 22 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

cererea de chemare în judecată depusă de către Elif Demirci împotriva Direcției azil și

integritate a Biroului Migrație și Azil, intervenient accesoriu Serviciul de Informații și

Securitate cu privire la contestarea actului administrativ și obligarea acordării statutului

de refugiat a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin încheierea din 23 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a

fost corectată eroarea mecanică admisă în dispozitivul hotărârii din 22 octombrie 2019

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în care a fost indicat eronat data de 22

octombrie 2019, corect fiind data de 23 octombrie 2019, precum și caracterul public al

ședinței de judecată, corect fiind ședință închisă.

La 14 noiembrie 2019 Elif Demirci, reprezentat de către avocatul Oleg Palii, a

depus apel, iar la 16 ianuarie 2020 a depus motivarea apelului împotriva hotărârii din

23 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând casarea integrală

a hotărârii contestate și emiterea unei hotărâri noi cu privire la admiterea acțiunii.

Prin decizia din 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a admis cererea

de apel depusă de Elif Demirci, reprezentată de către avocatul Oleg Palii, s-a casat

integral hotărârea din 23 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și a

fost emisă o nouă decizie prin care a fost admisă acțiunea depusă de către Elif Demirci

împotriva Direcției azil și integrare a Biroului Migrație și Azil, persoană terță Serviciul

de Informații și Securitate al Republicii Moldova privind anularea deciziei nr.

55/18/DAI din 05 iulie 2018, precum și obligarea acordării statutului de refugiat, s-a

anulat decizia nr. 55/18/DAI din 05 iulie 2018 a Direcției azil și integrare a Biroului

Migrație și Azil, s-a obligat Direcția de azil și integrare a Biroului Migrație și Azil să-

i acorde lui Elif Demirci statutul de refugiat.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel prin prisma normelor de drept

material ce reglementează raportul juridic litigios, în raport cu circumstanțele cauzei,

a reținut ca fiind nefondată concluzia instanței de fond referitoare la perioada în care

apelanta a pretins acordarea statutului de refugiat după intrarea în țară, deoarece acest

fapt nu este determinabil la justificarea excluderii de la recunoașterea statutului de

refugiat. Subsecvent, cumulul probelor acumulate la dosar sunt insuficiente pentru

instanță în vederea constatării certe, în vederea excluderii oricăror arbitrarii în raport

cu apelanta, ce ar fi cel puțin convingătoare și serioase pentru a determina că apelanta

prezintă pericol pentru ordinea publică sau pentru securitatea Republicii Moldova.

În aceste circumstanțe, instanța de apel menționează că urmează să ofere apelantei

2

protecția prevăzută de lege și să asigure realizarea drepturilor oferite de cadrul legal

pertinent acesteia, constatare ce denotă necesitatea admiterii în speță a acțiunii

înaintate.

Instanța de apel a constatat că prima instanță nu a supus unei analize minuțioase

și nu a verificat circumstanțele menționate, care, însă, necesitau a fi examinate, prin

prisma cadrului legal aplicabil la caz, întru clarificarea tuturor aspectelor importante

pentru soluționarea cazului dat.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei instanței de apel, la data de

09 decembrie 2020, Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova a

contestat-o prin intermediul poștei electronice, cu recurs, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei noi decizii.

Ulterior, la data de 24 februarie 2021 Serviciul de Informații și Securitate al

Republicii Moldova a depus prin intermediul poștei electronice motivarea recursului

În motivarea recursului, Serviciul de Informații și Securitate al Republicii

Moldova a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o neîntemeiată

și ilegală prin faptul că au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept material,

precum și nu au fost constatate și elucidate pe deplin toate circumstanțele importante

pentru soluționarea cauzei.

Recurentul a declarat că intimata Elif Demirci, nu a solicitat azil la momentul

când a trecut frontiera cu pașaportul fals, ci doar atunci când a fost depistată și reținută.

Referitor la sintagma „în virtutea unei temeri bine întemeiate", actualmente, nu

există o interpretare judecătorească a acestor cuvinte, fapt ce îngreunează soluționarea

corectă a cauzelor, care au ca obiect azilul. Prin această afirmație, în înțelegerea

Serviciului de Informații și Securitate, o astfel de temere bine întemeiată atrage după

sine prezentarea de către solicitantul statutului de refugiat, existența unei frici din punct

de vedere subiectiv, iar obiectiv prezentarea datelor probatorii care justifică frica de a

fi persecutat. Or, simplele afirmații precum că există o temere, nu poate fi evaluată

obiectiv și nu este suficientă pentru a stabili credibilitatea solicitantului de azil.

Recurentul a menționat că la caz, intimata Elif Demirci nu a prezentat nici o probă

care să justifice temerea bine întemeiată că a fost persecutată în țara de origine, ori

eforturi în acest sens trebuie să depună solicitantul pentru a-și susține cererea și dovedi

credibilitatea, declarațiile nefiind suficiente. Declarațiile făcute de către intimată se

referă la faptul că în țara de origine a fost supusă reținerilor, arestărilor, condamnărilor,

însă neprezentând nici un act în acest sens.

Mai mult ca atât, recurentul a indicat că nu poate fi răsturnat dubiul, că intimata

are necesitate de azil, sau ea se eschivează de la răspundere penală în țara de origine.

Având în vedere cele expuse, recurentul conchide că instanța de apel a aplicat și

interpret eronat art. 17 din Legea nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în

Republica Moldova, care prevede că statutul de refugiat se recunoaște, la solicitarea,

străinului care, în virtutea unei temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe motive de

rasă, religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau opinie politică, se

află în afara țării a cărei cetățenie o deține și care nu poate sau, datorită acestei temeri,

nu dorește să se pună sub protecția acestei țări; sau care nedeținînd nici o cetățenie și

găsindu-se în afara țării în care își avea domiciliul legal și obișnuit, ca urmare a unor

astfel de evenimente, nu poate sau datorită respectivei temeri, nu dorește să se

3

reîntoarcă în țara de origine.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 25 noiembrie 2020,

dispozitivul acesteia fiind notificat Serviciului de Informații și Securitate al Republicii

Moldova, prin intermediul poștei electronice, la data de 28 noiembrie 2020, fapt ce se

confirmă prin extrasul din poșta electronică activă liliana.matei@justice.md, anexat la

materialele cauzei (f.d. 146 vol.II). Iar, decizia motivată din 25 noiembrie 2020 a Curții

de Apel Chișinău, a fost notificată Serviciului de Informații și Securitate al Republicii

Moldova la 03 februarie 2021, prin intermediul oficiului poștal, fapt ce se confirmă

prin avizul de recepție anexat la materialele cauzei (f.d. 153, vol. II).

Astfel, Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova s-a conformat

prevederilor art. 245 Cod administrativ și a depus în termen recursul la 09 decembrie

2020 și motivarea recursului la 24 februarie 2021.

La 15 februarie 2021 și 01 martie 2021, în adresa intimatei Elif Demirci și

avocatului Oleg Palii a fost expediată copia recursului depus de Serviciul de Informații

și Securitate al Republicii Moldova, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii

referinței (f.d. 156, 165, vol. II).

Intimata Elif Demirci, reprezentată de către avocatul Oleg Palii nu și-a valorificat

dreptul procedural respectiv și nu a depus referință la recursul depus de Serviciul de

Informații și Securitate al Republicii Moldova.

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție, referințe nu au parvenit.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Serviciul de Informații și

Securitate al Republicii Moldova, în raport cu materialele cauzei, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil,

din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 Cod

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

4

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel

ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de

drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

5

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

6