3ra-366/21 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-366/21 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: Gr. Cazacu) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc) ÎNCHEIERE 31 martie 2021 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas judecătorii Victor Burduh Nina Vascan examinând admisibilitatea recursului depus de Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de către Elif Demirci împotriva Direcției azil și integritate a Biroului Migrație și Azil, intervenient accesoriu Serviciul de Informații și Securitate, cu privire la contestarea actului administrativ și obligarea acordării statutului de refugiat, împotriva deciziei din 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chişinău, prin care s-a admis cererea de apel depusă de Elif Demirci, reprezentată de către avocatul Oleg Palii, s-a casat integral hotărârea din 23 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîşcani şi a fost emisă o nouă decizie prin care a fost admisă acţiunea depusă de către Elif Demirci împotriva Direcţiei azil şi integrare a Biroului Migraţie şi Azil, persoană terţă Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova privind anularea deciziei nr. 55/18/DAI din 05 iulie 2018, precum şi obligarea acordării statutului de refugiat, s-a anulat decizia nr. 55/18/DAI din 05 iulie 2018 a Direcţiei azil şi integrare a Biroului Migraţie şi Azil,

s-a obligat Direcţia de azil şi integrare a Biroului Migraţie şi Azil să-i acorde lui Elif Demirci statutul de refugiat, c o n s t a t ă: La 14 august 2018, Elif Demirci, reprezentată de către avocatul Oleg Palii, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Direcției azil și integritate a Biroului Migrație și Azil, intervenient accesoriu Serviciul de Informații și Securitate, cu privire la contestarea actului administrativ și obligarea acordării statutului de refugiat.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin decizia contestată i-a fost respinsă cererea de azil, aceasta fiindu-i comunicată la 27 iulie 2018, în contradictoriu 1 cu care consideră că întrunește condițiile pentru a beneficia de statutul de refugiat, iar la baza deciziei contestate pârâtul Direcţia azil şi integrare a Biroului Migraţie şi Azil a pus o normă ce contravine prevederilor art. 1 alin. f) al Convenţiei privind statutul refugiaţilor şi art. 8 alin. (1) al Constituţiei Republicii Moldova, invocând aplicabilitatea în acest context a dispoziţiilor art. 7 al Constituţiei Republicii Moldova.

Prin încheierea protocolară din 07 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru în proces a fost atras în calitate de intervenient accesoriu, Serviciul de Informații și Securitate (f.d.49 vol. I). Prin încheierea protocolară din 04 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru cauza a fost transmisă în competența judecătorului specializat în materie de contencios administrativ (f.d.82 vol. I) Prin hotărârea din 22 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cererea de chemare în judecată depusă de către Elif Demirci împotriva Direcției azil și integritate a Biroului Migrație și Azil, intervenient accesoriu Serviciul de Informații și Securitate cu privire la contestarea actului administrativ și obligarea acordării statutului de refugiat a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin încheierea din 23 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a fost corectată eroarea mecanică admisă în dispozitivul hotărârii din 22 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în care a fost indicat eronat data de 22 octombrie 2019, corect fiind data de 23 octombrie 2019, precum și caracterul public al ședinței de judecată, corect fiind ședință închisă. La 14 noiembrie 2019 Elif Demirci, reprezentat de către avocatul Oleg Palii, a depus apel, iar la 16 ianuarie 2020 a depus motivarea apelului împotriva hotărârii din 23 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând casarea integrală a hotărârii contestate și emiterea unei hotărâri noi cu privire la admiterea acțiunii.

Prin decizia din 25 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Chişinău s-a admis cererea de apel depusă de Elif Demirci, reprezentată de către avocatul Oleg Palii, s-a casat integral hotărârea din 23 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîşcani şi a fost emisă o nouă decizie prin care a fost admisă acţiunea depusă de către Elif Demirci împotriva Direcţiei azil şi integrare a Biroului Migraţie şi Azil, persoană terţă Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova privind anularea deciziei nr. 55/18/DAI din 05 iulie 2018, precum şi obligarea acordării statutului de refugiat, s-a anulat decizia nr. 55/18/DAI din 05 iulie 2018 a Direcţiei azil şi integrare a Biroului Migraţie şi Azil, s-a obligat Direcţia de azil şi integrare a Biroului Migraţie şi Azil să- i acorde lui Elif Demirci statutul de refugiat.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel prin prisma normelor de drept material ce reglementează raportul juridic litigios, în raport cu circumstanțele cauzei, a reținut ca fiind nefondată concluzia instanței de fond referitoare la perioada în care apelanta a pretins acordarea statutului de refugiat după intrarea în ţară, deoarece acest fapt nu este determinabil la justificarea excluderii de la recunoaşterea statutului de refugiat. Subsecvent, cumulul probelor acumulate la dosar sunt insuficiente pentru instanţă în vederea constatării certe, în vederea excluderii oricăror arbitrarii în raport cu apelanta, ce ar fi cel puţin convingătoare şi serioase pentru a determina că apelanta prezintă pericol pentru ordinea publică sau pentru securitatea Republicii Moldova.

În aceste circumstanţe, instanţa de apel menţionează că urmează să ofere apelantei 2 protecţia prevăzută de lege şi să asigure realizarea drepturilor oferite de cadrul legal pertinent acesteia, constatare ce denotă necesitatea admiterii în speţă a acţiunii înaintate. Instanţa de apel a constatat că prima instanţă nu a supus unei analize minuţioase şi nu a verificat circumstanţele menționate, care, însă, necesitau a fi examinate, prin prisma cadrului legal aplicabil la caz, întru clarificarea tuturor aspectelor importante pentru soluţionarea cazului dat. Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei instanţei de apel, la data de 09 decembrie 2020, Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova a contestat-o prin intermediul poştei electronice, cu recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi emiterea unei noi decizii.

Ulterior, la data de 24 februarie 2021 Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova a depus prin intermediul poştei electronice motivarea recursului În motivarea recursului, Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând-o neîntemeiată şi ilegală prin faptul că au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept material, precum şi nu au fost constatate şi elucidate pe deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei. Recurentul a declarat că intimata Elif Demirci, nu a solicitat azil la momentul când a trecut frontiera cu paşaportul fals, ci doar atunci când a fost depistată şi reţinută.

Referitor la sintagma „în virtutea unei temeri bine întemeiate", actualmente, nu există o interpretare judecătorească a acestor cuvinte, fapt ce îngreunează soluţionarea corectă a cauzelor, care au ca obiect azilul. Prin această afirmaţie, în înţelegerea Serviciului de Informaţii şi Securitate, o astfel de temere bine întemeiată atrage după sine prezentarea de către solicitantul statutului de refugiat, existenţa unei frici din punct de vedere subiectiv, iar obiectiv prezentarea datelor probatorii care justifică frica de a fi persecutat. Or, simplele afirmaţii precum că există o temere, nu poate fi evaluată obiectiv şi nu este suficientă pentru a stabili credibilitatea solicitantului de azil.

Recurentul a menţionat că la caz, intimata Elif Demirci nu a prezentat nici o probă care să justifice temerea bine întemeiată că a fost persecutată în ţara de origine, ori eforturi în acest sens trebuie să depună solicitantul pentru a-şi susţine cererea şi dovedi credibilitatea, declaraţiile nefiind suficiente. Declaraţiile făcute de către intimată se referă la faptul că în ţara de origine a fost supusă reţinerilor, arestărilor, condamnărilor, însă neprezentând nici un act în acest sens. Mai mult ca atât, recurentul a indicat că nu poate fi răsturnat dubiul, că intimata are necesitate de azil, sau ea se eschivează de la răspundere penală în ţara de origine.

Având în vedere cele expuse, recurentul conchide că instanţa de apel a aplicat şi interpret eronat art. 17 din Legea nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova, care prevede că statutul de refugiat se recunoaşte, la solicitarea, străinului care, în virtutea unei temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe motive de rasă, religie, naţionalitate, apartenenţă la un anumit grup social sau opinie politică, se află în afara ţării a cărei cetăţenie o deţine şi care nu poate sau, datorită acestei temeri, nu doreşte să se pună sub protecţia acestei ţări; sau care nedeţinînd nici o cetăţenie şi găsindu-se în afara ţării în care îşi avea domiciliul legal şi obişnuit, ca urmare a unor astfel de evenimente, nu poate sau datorită respectivei temeri, nu doreşte să se 3 reîntoarcă în ţara de origine.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs. Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curţii Supreme de Justiţie în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanţei de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanţa de apel. Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 25 noiembrie 2020, dispozitivul acesteia fiind notificat Serviciului de Informații şi Securitate al Republicii Moldova, prin intermediul poştei electronice, la data de 28 noiembrie 2020, fapt ce se confirmă prin extrasul din poşta electronică activă liliana.matei@justice.md, anexat la materialele cauzei (f.d.

146 vol.II). Iar, decizia motivată din 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost notificată Serviciului de Informații şi Securitate al Republicii Moldova la 03 februarie 2021, prin intermediul oficiului poştal, fapt ce se confirmă prin avizul de recepţie anexat la materialele cauzei (f.d. 153, vol. II). Astfel, Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova s-a conformat prevederilor art. 245 Cod administrativ și a depus în termen recursul la 09 decembrie 2020 și motivarea recursului la 24 februarie 2021. La 15 februarie 2021 şi 01 martie 2021, în adresa intimatei Elif Demirci şi avocatului Oleg Palii a fost expediată copia recursului depus de Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, cu înştiinţarea despre posibilitatea depunerii referinţei (f.d.

156, 165, vol. II). Intimata Elif Demirci, reprezentată de către avocatul Oleg Palii nu şi-a valorificat dreptul procedural respectiv şi nu a depus referinţă la recursul depus de Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova. Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție, referințe nu au parvenit. Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul 4 neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept. Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate. De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental. În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut.

Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem.

(Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A). În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ 5 al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Recursul depus de Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova se declară inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Maria Ghervas judecătorii Victor Burduh Nina Vascan 6