3ra-38/21 — contestarea actelor administrative, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenta fortată de la lucru si repararea prejudiciului moral

3ra-38/21 — contestarea actelor administrative, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenta fortată de la lucru si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-38/21

ÎNCHEIERE

31 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

examinând cererea depusă de către Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției

Sociale cu privire la sesizarea Plenului Curții Supreme de Justiție în vederea emiterii

unui aviz consultativ,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de către Gheorghe Ciobanu împotriva Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției

Sociale cu privire la contestarea actelor administrative, restabilire la lucru, încasarea

salariului pentru absența forțată de la lucru și repararea prejudiciului moral, la

cererea reconvențională depusă de către Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției

Sociale împotriva lui Gheorghe Ciobanu cu privire la constatarea nulității

contractului individual de muncă și contestarea actului administrativ și la cererea de

chemare în judecată depusă de către Mihail Ciocanu împotriva Ministerului

Sănătății, Muncii și Protecției Sociale și lui Gheorghe Ciobanu cu privire la

constatarea nulității contractului individual de muncă,

constată:

La 30 octombrie 2015 Gheorghe Ciobanu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Sănătății cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin ordinul pârâtului nr. 101-

P §1 din 03 august 2015 i-a fost aplicată sancțiune disciplinară sub formă de mustrare

aspră în perioada cînd activa în funcția de director al Instituției Medico-Sanitare

Publice Institutul de Medicină Urgentă. Drept temei pentru emiterea acestui ordin a

servit raportul de evaluare din 03 iulie 2015, întocmit de grupul de lucru al

Ministerului Sănătății instituit prin dispoziția nr. 360-d din 18 iunie 2015.

A menționat că, conform raportului de evaluare din 03 iulie 2015, întocmit de

către grupul de lucru al Ministerului Sănătății, în urma evaluării procedurilor de

achiziționare a lucrărilor de renovare a spațiilor necesare pentru instalarea utilajului

medical de performanță s-a stabilit că, procedura de licitație publică prevăzută

obligatoriu de Legea achizițiilor publice nr. 96-XVI din 13 aprilie 2007 nu a fost

efectuată, vreun contract de efectuare a lucrărilor cu antreprenorii de către

conducerea IMSP Institutul de Medicină Urgentă nu a fost semnat, contrar normelor

imperative ale Regulamentului privind realizarea achizițiilor publice de servicii de

proiectare a lucrărilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 352 din 05 mai

1

2009 și Regulamentului cu privire la achizițiile publice de lucrări, aprobat prin

Hotărârea Guvernului RM nr. 834 din 13 septembrie 2010.

A susținut că, aceste concluzii ale grupului de lucru al Ministerului Sănătății

nu corespund realității, ci poartă un caracter tendențios, cu scopul de a fi sancționat

din orice motiv.

A afirmat că, contrar condițiilor specifice și situației financiar-economice

precare din țară, ce au dictat necesitatea întreprinderii de către el, care deținea funcția

de director al IMSP Institutul de Medicină Urgentă, a unor acțiuni prompte și

urgente, întru neadmiterea cauzării de prejudicii materiale foarte mari instituției,

tendențios a fost sancționat disciplinar.

A relatat că, prin acțiunile Ministerului Sănătății i-a fost încălcat dreptul la

muncă, garantat de Constituția RM, fiindu-i cauzate prejudicii materiale și morale.

A solicitat anularea ordinului Ministerului Sănătății nr. 101-P §1 din 03 august

2015 „Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare dlui Gheorghe Ciobanu” și

încasarea din contul Ministerului Sănătății a cheltuielilor de judecată.

La 11 noiembrie 2015 Gheorghe Ciobanu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Sănătății cu privire la contestarea actelor

administrative, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absența forțată de la

lucru și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, conform ordinului Ministerului

Sănătății nr. 106-P §2 din 17 august 2015 „Cu privire la concedierea dlui Gheorghe

Ciobanu”, a fost concediat din funcția de director al Instituției Medico-Sanitare

Publice Institutul de Medicină Urgentă din 17 august 2015, în baza art. 86 alin. (1)

lit. g) din Codul muncii.

A menționat că, tot la 17 august 2015, înainte de aducerea la cunoștință a

ordinului nr. 106-P § 2 din 17 august 2015 „Cu privire la concedierea dlui Gheorghe

Ciobanu”, colaboratorii Ministerului Sănătății i-au prezentat spre cunoștință ordinul

Ministerul Sănătății nr. 106-P §1 din 17 august 2015, conform căruia i-a fost aplicată

sancțiunea disciplinară sub formă de mustrare aspră.

A susținut că, drept temei pentru emiterea acestui ordin de sancționare

disciplinară a fost invocat nerespectarea de către el a ordinului Ministerului Sănătății

nr. 193 din 13 martie 2015 „Cu privire la abrogarea subpunctelor 2) și 3) ale pct. 1

din ordinul nr. 955 din 24 septembrie 2014”.

A considerat că, ordinele enunțate sunt ilegale și neîntemeiate, fiind pasibile

anulării.

A afirmat că, ordinul pârâtului nr. 106-P §2 din 17 august 2015 a fost emis

ilegal, cu încălcarea flagrantă a legislației muncii și a Constituției RM.

A relevat că, de către angajator au fost flagrant încălcate prevederile

Constituției RM, cît și ale legislației în vigoare și la adoptarea ordinului nr. 106-P

Ciobanu”.

A notat că, în ordinul pârâtului nr. 106-P §1 din 17 august 2015 a fost

menționat că, prin ordinul Ministerul Sănătății nr. 193 din 13 martie 2015 s-a dispus

abrogarea subpunctelor 2) și 3) ale ordinului nr. 955 din 24 septembrie 2014 „Cu

privire la modificarea ordinului nr. 646 din 21 septembrie 2010”. În sarcina

2

conducătorilor instituțiilor medico-sanitare publice republicane a fost dispusă

obligația de a asigura elaborarea modificărilor necesare la Regulamentul de

organizare și funcționare a instituției, precum și prezentarea spre aprobare și

înregistrare de stat a modificărilor respective în modul stabilit.

Concomitent, în termen de 30 de zile, de la data adoptării ordinului

Ministerului Sănătății nr. 193 din 13 martie 2015 „Cu privire la abrogarea

subpunctelor 2) și 3) ale pct. 1 din ordinul nr. 955 din 24 septembrie 2014”,

Gheorghe Ciobanu, directorul IMSP Institutul de Medicină Urgentă a avut obligația

de a asigura elaborarea modificărilor necesare la Regulamentul IMSP Institutul de

Medicină Urgentă, prezentarea acestora spre aprobare Ministerului Sănătății și

înregistrarea de stat a modificărilor date, însă, contrar obligației impuse, nu a

asigurat elaborarea modificărilor stabilite la Regulamentul IMSP Institutul de

Medicină Urgentă, prezentarea acestora spre aprobare Ministerului Sănătății și

înregistrarea modificărilor date în Registrul de stat al persoanelor juridice.

A relatat că, în concluzie a fost indicat că, directorul IMSP Institutul de

Medicină Urgentă, Gheorghe Ciobanu a manifestat o atitudine neglijentă față de

obligațiile sale de serviciu în calitate de conducător al instituției menționate.

A menționat că, la 08 aprilie 2015 a fost reținut pentru 72 ore, conform

încheierii din 10 aprilie 2015 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, în privința sa

a fost aplicată măsura preventivă – arestul preventiv pe un termen de 30 zile, iar

ulterior, această măsură preventivă a fost prelungită până la 05 iunie 2015.

A invocat că, totodată, prin ordinul Ministerului Sănătății nr. 49P §5 din 22

aprilie 2015 a fost suspendat contractul individual de muncă nr. 01 din 15 ianuarie

2015 încheiat cu el, pe perioada efectuării acțiunilor procesuale în cadrul procesului

penal nr. 2014970558, iar prin ordinul Ministerului Sănătății nr. 81-P §2 din 25 iunie

2015 a fost anulat ordinul menționat.

A susținut că, în cazul în care pârâtul ar fi examinat obiectiv și sub toate

aspectele circumstanțele cauzei, dar nu tendențios, cu scopul de a-l sancționa sub

orice motiv, indiferent care ar fi acesta, ar fi stabilit cu certitudine că, el a fost în

imposibilitate de a executa ordinul nr. 193 din 13 martie 2015 din motivele obiective

evidente expuse.

A afirmat că, prin acțiunile Ministerului Sănătății i-a fost flagrant încălcat

dreptul la muncă garantat de Constituția RM, fiindu-i cauzate prejudicii materiale și

morale, exprimate prin umilirea în fața întregului corp de medici din țară.

De asemenea, a indicat că, i-a fost știrbită și imaginea profesională, precum și

renumele în cadrul contingentului medical, cît și cel profesional.

A solicitat anularea ordinului pârâtului nr. 106-P §2 din 17 august 2015 „Cu

privire la concedierea dlui Gheorghe Ciobanu” și a ordinului pârâtului nr. 106-P §1

din 17 august 2015 „Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare dlui Gheorghe

Ciobanu”, restabilirea sa în funcția deținută anterior și încasarea din contul

Ministerului Sănătății a salariul pentru absența forțată de la lucru în perioada 17

august 2015 – 11 noiembrie 2015 în sumă de 46500 de lei, a sumei de 100000 de lei,

cu titlu de prejudiciu moral și a cheltuielilor de judecată.

La 24 noiembrie 2015 Ministerul Sănătății a depus cerere reconvențională

împotriva lui Gheorghe Ciobanu cu privire la constatarea nulității contractului

3

individual de muncă nr. 01 din 15 ianuarie 2015.

În motivarea acțiunii reconvenționale a indicat că, la 15 ianuarie 2015, între

Ministerul Sănătății și Gheorghe Ciobanu a fost încheiat contractul individual de

muncă nr. 01 pe perioadă determinată, privind ocuparea de către ultimul a funcției

de director al Instituției Medico-Sanitare Publice Institutul de Medicină Urgentă, iar

conform pct. 3 din contract, termenul acestuia a fost stabilit pînă la 15 ianuarie 2020.

Astfel, la expirarea termenului contractului individual de muncă nr. 01, Gheorghe

Ciobanu va avea împlinită vârsta de 68 ani.

A susținut că, la aceeași dată, în baza contractului individual de muncă nr. 01

și în baza procesului-verbal al ședinței comisiei de concurs pentru ocuparea funcției

de director al Instituției Medico-Sanitare Publice Institutul de Medicină Urgentă din

14 ianuarie 2015, a fost emis ordinul Ministerului Sănătății nr. 05 p §1 „Cu privire

la numirea în funcție a dlui Gheorghe Ciobanu”, prin care ultimul a fost numit

învingător al concursului, în funcția de director al IMSP Institutul de Medicină

Urgentă, începând cu 15 ianuarie 2015.

A menționat că, conform art. 82 lit. i) din Codul muncii, în cazul atingerii

vârstei de 65 de ani de către conducătorul unității de stat, inclusiv al unei instituții

de stat, contractul individual de muncă încheiat cu persoana respectivă încetează

indiferent de voința părților.

Prin urmare, a considerat că, nu poate fi încheiat cu o persoană care urmează

să împlinească vârsta de 65 de ani un contract individual de muncă pentru ocuparea

funcției de conducător al unei instituții de stat cu un termen, care să depășească data

la care persoana va împlini 65 de ani.

A relevat că, contractul individual de muncă pe durată determinată nr. 01 din

15 ianuarie 2015 a fost încheiat cu Gheorghe Ciobanu pentru un termen care

urmează să expire la 15 ianuarie 2020, în momentul cînd Gheorghe Ciobanu va avea

deja împlinită vîrsta de 68 ani, ceea ce vine în contradicție cu prevederile art. 82 lit.i)

din Codul muncii.

Astfel, a considerat contractul individual de muncă nr. 01 din 15 ianuarie

2015, încheiat între Ministerul Sănătății și Gheorghe Ciobanu drept lovit de nulitate.

A solicitat constatarea nulității contractului individual de muncă nr. 01 din 15

ianuarie 2015, încheiat între Ministerul Sănătății și Gheorghe Ciobanu.

La 22 ianuarie 2016 Ministerul Sănătății a depus cerere reconvențională

împotriva lui Gheorghe Ciobanu cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reconvenționale a indicat că, la 15 ianuarie 2015, între

Ministerul Sănătății și Gheorghe Ciobanu a fost încheiat contractul individual de

muncă nr. 01 pe o perioadă determinată, privind ocuparea de către ultimul a funcției

de director al Instituției Medico-Sanitare Publice Institutul de Medicină Urgentă.

A menționat că, în baza contractului individual de muncă enunțat și a

procesului-verbal al ședinței comisiei de concurs pentru ocuparea funcției de

director al Instituției Medico-Sanitare Publice Institutul de Medicină Urgentă din 14

ianuarie 2015, a fost emis ordinul Ministerului Sănătății nr. 05 p §1 „Cu privire la

numirea în funcție a dlui Gheorghe Ciobanu”.

A susținut că, prin ordinul menționat, Gheorghe Ciobanu a fost numit

învingător al concursului, în funcția de director al IMSP Institutul de Medicină

4

Urgentă, începând cu 15 ianuarie 2015.

A afirmat că, conform pct. 3 din contractul individual de muncă enunțat,

termenul contractului a fost stabilit până la 15 ianuarie 2020, iar la expirarea

termenului contractului individual de muncă, Gheorghe Ciobanu va împlini vârsta

de 68 de ani.

A relevat că, ordinul Ministerului Sănătății nr. 05 p §1 din 15 ianuarie 2015,

prin care a fost încetat contractul individual de muncă nr. 25 din 23 decembrie 2014,

în temeiul art. 82 lit. f) din Codul muncii, cu Liviu Vovc, director general interimar

al Institutului de Medicină Urgentă, nu a fost adus la cunoștință sub semnătură

acestuia din urmă, fapt ce vine în contradicție cu prevederile imperative ale art. 81

alin. (3) din Codul muncii, ordinul dat fiind lovit de nulitate.

A solicitat anularea ordinului Ministerului Sănătății nr. 05 p §1 din 15 ianuarie

2015 „Cu privire la numirea în funcție a dlui Gheorghe Ciobanu”.

La 25 aprilie 2016 intervenientul principal Mihail Ciocanu a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Ministerului Sănătății și lu Gheorghe Ciobanu cu

privire la constatarea nulității contractului individual de muncă nr. 01 din 15 ianuarie

2015.

În motivarea acțiunii intervenientul principal a indicat că, la 15 ianuarie 2015,

între Ministerul Sănătăți și Gheorghe Ciobanu a fost încheiat contractul individual

de muncă nr. 01 pe perioadă determinată, privind ocuparea de către Gheorghe

Ciobanu a funcției de director al Instituției Medico-Sanitare Publice Institutul de

Medicină Urgentă, iar conform pct. 3 din contract, termenul contractului a fost

stabilit pînă la 15 ianuarie 2020. Astfel, la expirarea termenului contractului

individual de muncă nr. 01, Gheorghe Ciobanu va avea împlinită vârsta de 68 ani,

dat fiind faptul că, data nașterii acestuia este 29 august 1951.

A menționat că, la aceeași dată, în baza contractului individual de muncă nr.01

încheiat între Ministerul Sănătății și Gheorghe Ciobanu și a procesului-verbal al

ședinței comisiei de concurs pentru ocuparea funcției de director al Instituției

Medico-Sanitare Publice Institutul de Medicină Urgentă din 14 ianuarie 2015 a fost

emis ordinul Ministerului Sănătății nr. 05 p §1 „Cu privire la numirea în funcție a

dlui Gheorghe Ciobanu”. Prin ordinul enunțat a fost numit Gheorghe Ciobanu,

învingător al concursului, în funcția de director al IMSP Institutul de Medicină

Urgentă, începând cu 15 ianuarie 2015.

A susținut că, conform art. 82 lit. i) din Codul muncii, în caz de atingere a

vârstei de 65 de ani de către conducătorul unității de stat, inclusiv al unei instituții

de stat, contractul individual de muncă încheiat cu persoana respectivă încetează

indiferent de voința părților.

Prin urmare, a afirmat că, nu poate fi încheiat cu o persoană, care urmează să

împlinească vârsta de 65 de ani, un contract individual de muncă pentru ocuparea

funcției de conducător al unei instituții de stat cu un termen care să depășească data

la care persoana va împlini 65 de ani.

A considerat că, contractul individual de muncă nr. 01 din 15 ianuarie 2015,

încheiat între Ministerul Sănătății și Gheorghe Ciobanu este lovit de nulitate, fiind

contrar prevederile art. 82 lit. i) din Codul muncii.

5

A solicita constatarea nulității contractului individual de muncă nr. 01 din 15

ianuarie 2015, încheiat între Ministerul Sănătății și Gheorghe Ciobanu.

Prin încheierea din 27 aprilie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău au

fost conexate într-un singur proces cauzele de contencios administrativ, la cererea

de chemare în judecată depusă de către Gheorghe Ciobanu împotriva Ministerului

Sănătății cu privire la contestarea actului administrativ și la cererea reconvențională

depusă de către Ministerul Sănătății împotriva lui Gheorghe Ciobanu cu privire la

contestarea actului administrativ cu cauza de contencios administrativ, la cererea de

chemare în judecată depusă de către Gheorghe Ciobanu împotriva Ministerului

Sănătății cu privire la contestarea actelor administrative, restabilire la lucru,

încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru și repararea prejudiciului moral

și cererea de chemare în judecată depusă de către Mihail Ciocanu împotriva

Ministerului Sănătății și lui Gheorghe Ciobanu cu privire la constatarea nulității

contractului individual de muncă.

Prin hotărârea din 06 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea depusă de către Gheorghe Ciobanu, acțiunea reconvențională depusă de

către Ministerul Sănătății și acțiunea depusă de intervenientul principal Mihail

Ciocanu au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Prin decizia din 25 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău au fost respinse

cererile de apel depuse de către Gheorghe Ciobanu, Ministerul Sănătății, Muncii și

Protecției Sociale și Mihail Ciocanu.

Prin decizia din 04 martie 2020 a Curții Supreme de Justiție au fost admise

recursurile depuse de către Gheorghe Ciobanu, reprezentat de către avocatul Mihai

Lupu, Mihail Ciocanu și Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, a fost

casată integral decizia instanței de apel și a fost restituită cauza spre rejudecare în

instanța de apel.

Prin decizia din 22 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost casată hotărârea

primei instanțe și a fost emisă o nouă hotărâre, prin care a fost admisă parțial acțiunea

depusă de către Gheorghe Ciobanu, au fost anulate ordinele Ministerul Sănătății,

Muncii și Protecției Sociale nr. 101-P §1 din 03 august 2015 „Cu privire la aplicarea

sancțiunii disciplinare dlui Gheorghe Ciobanu”, nr. 106-P §1 din 17 august 2015

„Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare dlui Gheorghe Ciobanu” și nr. 106-P

încasate din contul Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale în beneficiul

lui Gheorghe Ciobanu salariul pentru absența forțată de la lucru în perioada 18

august 2015 – 15 ianuarie 2020 în sumă de 821500 de lei, cu achitarea contribuțiilor

obligatorii de la Serviciul Fiscal de Stat, Casa Națională de Asigurări Sociale și Casa

Națională de Asigurări Medicale, suma de 15550 de lei, cu titlu de prejudiciu moral

și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 11000 de lei, iar pretenția cu privire la

restabilire la lucru a fost declarată inadmisibilă. Acțiunea reconvențională depusă de

către Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale și acțiunea depusă de către

Mihail Ciocanu au fost respinse ca neîntemeiate.

La 23 iulie 2020 Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale a depus

recurs nemotivat, la 08 octombrie 2020 a depus recurs motivat împotriva deciziei și

încheierii instanței de apel, la 17 noiembrie 2020 a depus cerere de recurs

6

suplimentară, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței

de apel și a încheierii instanței de apel din 10 iulie 2020 și trimiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel.

La 01 decembrie 2020 Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale a

depus o cerere, prin care a solicitat sesizarea Plenului Curții Supreme de Justiție în

vederea emiterii unui aviz consultativ, care la 10 martie 2021 și 30 martie 2021 a

fost concretizată.

În motivarea cererii a indicat că, în practica judecătorească a instanțelor

judecătorești din Republica Moldova s-a format o practică judiciară neuniformă,

cînd litigiile pe care Codul muncii le consideră drept litigii individuale de muncă și

constau din divergențele dintre salariat și angajator privind încheierea contractului

individual de muncă, încetarea și nulitatea, parțială sau totală, a contractului

individual de muncă, plata despăgubirilor în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii

necorespunzătoare a obligațiilor de către una din părțile contractului individual de

muncă, rezultatele concursului, anularea ordinului (dispoziției, deciziei, hotărârii) de

angajare în serviciu, emis conform art. 65 alin. (1) din Codul muncii și alte probleme

ce decurg din raporturile individuale de muncă, în care părți sunt o autoritate publică

și personalul angajat, adică conducătorii de instituții publice în care autoritățile

exercită calitatea de fondator, dar a căror funcții nu au statut public.

În acest sens, a considerat că, Plenul Curții Supreme de Justiție urmează să

clarifice pe care litigii Codul muncii le consideră drept litigii individuale de muncă

și constau din divergențele dintre salariat și angajator privind încheierea contractului

individual de muncă, executarea, modificarea și suspendarea contractului individual

de muncă, încetarea și nulitatea, parțială sau totală, a contractului individual de

muncă, plata despăgubirilor în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii

necorespunzătoare a obligațiilor de către una din părțile contractului individual de

muncă, rezultatele concursului, anularea ordinului (dispoziției, deciziei, hotărârii) de

angajare în serviciu, emis conform art. 65 alin. (1) din Codul muncii, alte probleme

ce decurg din raporturile individuale de muncă, în care părți sunt o autoritate publică

și personalul angajat, adică conducătorii de instituții publice în care autoritățile

exercită calitatea de fondator, dar a căror funcții nu au statut public, nu au statut de

funcționar public, sunt de competența jurisdicțională a instanțelor judecătorești

specializate de contenciosul administrativ sau instanțelor judecătorești de drept

comun civil.

Studiind materialele dosarului, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că, cererea cu privire

sesizarea Plenului Curții Supreme de Justiție în vederea emiterii unui aviz

consultativ este neîntemeiată și urmează a fi respinsă din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 122 alin. (1) - (2) din Codul de procedură civilă, dacă

în procesul judecării cauzei într-o instanță de judecată se atestă dificultăți la aplicarea

corectă a normelor de drept material sau procedural, instanța de judecată solicită

Plenului Curții Supreme de Justiție, din oficiu sau la cererea participanților la proces,

să emită un aviz consultativ cu privire la modul de punere în aplicare a legii. Avizul

consultativ se publică pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.

7

Solicitarea avizului consultativ trebuie să se refere la dificultăți de aplicare

corectă a normei de drept susceptibile de interpretări diferite. Solicitarea avizului

consultativ nu va conține formularea unei simple întrebări cu privire la aplicarea

unui text de lege.

În cazul în care instanța de judecată respinge demersul participanților la proces

privind solicitarea unui aviz consultativ din partea Plenului Curții Supreme de

Justiție, aceasta va emite o încheiere nesusceptibilă de recurs.

Raportând la caz prevederile normei enunțate, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție relevă că, instanța de

judecată solicită Plenului emiterea unui aviz consultativ doar în cazul în care

întâmpină dificultăți la aplicarea legii materiale ori procesuale.

La caz, nu sunt prezente anumite dificultăți la aplicarea Codului muncii în

ceea ce vizează încheierea contractelor individuale de muncă. Legea ce determină

competența la soluționarea litigiilor atât în contencios administrativ, cât și a litigiilor

de drept comun este clară și expresă.

Ca urmare, nu se atestă necesitatea de a sesiza Plenul Curții Supreme de

Justiție în vederea emiterii unui aviz consultativ, prin ce se impune respingerea

cererii depuse de către Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale cu privire

la sesizarea Plenului Curții Supreme de Justiție în vederea emiterii unui aviz

consultativ.

În conformitate cu art. 122 alin. (2) și 270 din Codul de procedură civilă,

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Se respinge cererea depusă de către Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției

Sociale cu privire la sesizarea Plenului Curții Supreme de Justiție în vederea emiterii

unui aviz consultativ.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

8