3ra-164/20 — anularea ordinelor, restabilirea in functie

3ra-164/20 — anularea ordinelor, restabilirea in functie (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-164/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. C. Roșca)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Mihaila, V. Sîrbu)

DECIZIE

04 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Victor Burduh

Iurie Bejenaru

examinând recursurile depuse de Gheorghe Ciobanu, reprezentat de avocatul Mihai

Lupu, Mihail Ciocanu și de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al

Republicii Moldova,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Gheorghe Ciobanu împotriva Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale cu

privire la contestarea actului administrativ și încasarea cheltuielilor de judecată, și

cererea reconvențională depusă de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției

Sociale împotriva lui Gheorghe Ciobanu cu privire la contestarea actului administrativ,

cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe Ciobanu împotriva

Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale cu privire la contestarea actelor

administrative, restabilirea în funcție, repararea prejudiciului material și moral, precum

și încasarea cheltuielilor de judecată, și

cererea de chemare în judecată depusă de Mihail Ciocanu împotriva Ministerului

Sănătății, Muncii și Protecției Sociale și Gheorghe Ciobanu cu privire la constatarea

nulității contractului individual de muncă,

împotriva deciziei din 25 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care au

fost respinse cererile de apel declarate de Gheorghe Ciobanu, Ministerul Sănătății,

Muncii și Protecției Sociale și Mihail Ciocanu,

c o n s t a t ă:

La data de 30 octombrie 2015 Gheorghe Ciobanu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale cu privire la

anularea ordinului nr. 101-P/1 din 03 august 2015 „Cu privire la aplicarea sancțiunii

disciplinare dlui Gheorghe Ciobanu” sub formă de mustrare aspră, precum și

compensarea cheltuielilor de judecată.

1

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin ordinul nr. 101-P1 din 03

august 2015 al Ministrului Sănătății, i-a fost aplicată sancțiune disciplinară sub formă de

mustrare aspră în perioada când activa în calitate de director al Instituției Medico-

Sanitare Publice „Institutul de Medicină Urgentă”. Drept temei pentru adoptarea acestui

ordin de sancționare a lui Gheorghe Ciobanu a servit raportul de evaluare din 03 iulie

2015, întocmit de grupul de lucru al Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale,

instituit prin dispoziția nr. 360-d 18 iunie 2015.

A menționat reclamantul că, potrivit raportului de evaluare din 03 iulie 2015 a fost

stabilit faptul precum că, în urma evaluării procedurilor de achiziționare a lucrărilor de

renovare a spațiilor necesare pentru instalarea utilajului medical de performanță s-a

stabilit că, procedura de licitație publică prevăzută obligatoriu de Legea achizițiilor

publice nr. 96-XVI din 13 aprilie 2007 nu a fost efectuată, vreun contract de efectuare a

lucrărilor cu antreprenorii de către conducerea IMSP „Institutul de Medicină Urgentă”

nu a fost semnat, contrar normelor imperative ale Regulamentului privind realizarea

achizițiilor publice de servicii de proiectare a lucrărilor, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 352 din 05 mai 2009 și Regulamentului cu privire la achizițiile publice

de lucrări, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 834 din 13 septembrie 2010.

Reclamantul Gheorghe Ciobanu a argumentat că, contrar condițiilor specifice și

informației financiar-economice precare din țară, ce au dictat necesitatea întreprinderii

de către acesta din urmă, care deținea funcția de director al IMSP „Institutul de

Medicină Urgentă”, a unor acțiuni prompte și urgente, întru neadmiterea cauzării de

prejudicii materiale foarte mari instituției, tendențios a fost sancționat disciplinar.

A indicat reclamantul că, prin acțiunile Ministerului Sănătății i-a fost încălcat

dreptul la muncă, garantat de Constituția RM, fiindu-i cauzate prejudicii materiale și

morale.

A solicitat Gheorghe Ciobanu, anularea ordinului nr. 101-P/1 din 03 august 2015

„Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare dlui Gheorghe Ciobanu”, precum și

încasarea din contul Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale a cheltuielilor

de asistență juridică în mărime de 11 000 de lei.

La data de 11 noiembrie 2015, Gheorghe Ciobanu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale cu privire la

anularea ordinului nr. 106-P&2 din 17 august 2015 „Cu privire la concedierea dlui

Gheorghe Ciobanu” și a ordinului nr. 106-P &1 din 17 august 2015 „Cu privire la

aplicarea sancțiunii disciplinare dlui Gheorghe Ciobanu”, restabilirea în funcție,

repararea prejudiciului material și moral, precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, potrivit ordinului nr. 106-P&2 din 17 august

2015 al Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale „Cu privire la concedierea

dlui Gh. Ciobanu” s-a dispus concedierea sa din funcția de director al Instituției

Medico-Sanitare Publice „Institutul de Medicină Urgentă” din data de 17 august 2015,

conform prevederilor art. 86 alin. (1) lit. g) Codul muncii.

Tot la 17 august 2015, înainte de aducerea la cunoștință de către colaboratorii

Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale a ordinului nr. 106-P& 2 din 17 august

2015 „Cu privire la concedierea dlui Gheorghe Ciobanu”, aceștia i-au prezentat spre

cunoștință ordinul Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale nr. 106-P &1 din 17

2

august 2015, conform căruia s-a aplicat sancțiune disciplinară sub formă de mustrare

aspră lui Gheorghe Ciobanu, director al IMSP „Institutul de Medicină Urgentă”.

A menționat reclamantul că, drept temei pentru adoptarea acestui ordin de

sancționare disciplinară de către Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale a fost

invocată - nerespectarea de către Gheorghe Ciobanu a ordinului Ministerului Sănătății,

Muncii și Protecției Sociale nr. 193 din 13 martie 2015 „Cu privire la abrogarea

subpunctelor 2) și 3) ale ordinului nr. 955 din 24 septembrie 2014”.

A considerat reclamantul că ordinele date sunt ilegale și neîntemeiate, fiind

pasibile anulării.

A relevat reclamantul că, de către angajator, Ministerul Sănătății, Muncii și

Protecției Sociale au fost flagrant încălcate cerințele exprese ale Constituției RM, cât și

ale legislației în vigoare la adoptarea ordinului nr. 106-P &1 din 17 august 2015 al

Ministerului Sănătății privind aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de mustrare

aspră dlui Gheorghe Ciobanu, director al Instituției Medico-Sanitare Publice „Institutul

de Medicină Urgentă”.

Astfel, a susținut că în ordinul de sancționare se menționează că, prin ordinul

Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale nr.193 din 13 martie 2015 s-a dispus

abrogarea subpunctelor 2) și 3) ale ordinului nr. 955 din 24 septembrie 2014 „Cu privire

la modificarea ordinului nr. 646 din 21 septembrie 2010”. În sarcina conducătorilor

instituțiilor medico-sanitare publice republicane a fost dispusă obligația de a asigura

elaborarea modificărilor necesare la Regulamentul de organizare și funcționare a

instituției, precum și prezentarea spre aprobare și înregistrare de stat a modificărilor

respective în modul stabilit.

Concomitent, în termen de 30 de zile, de la data adoptării ordinului Ministerului

Sănătății, Muncii și Protecției Sociale nr. 193 din 13 martie 2015 „Cu privire la

abrogarea subpunctelor 2) și 3) ale ordinului nr. 955 din 24 septembrie 2014”, Gheorghe

Ciobanu, directorul IMSP „Institutul de Medicină Urgentă” a avut obligația de a asigura

elaborarea modificărilor necesare la Regulamentul IMSP „Institutul de Medicină

Urgentă”, prezentarea acestora spre aprobare Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției

Sociale și înregistrarea de stat a modificărilor date.

Însă, se indică că, contrar obligației impuse prin pct. 2 al Ordinului Ministerului

Sănătății, Muncii și Protecției Sociale nr. 195 din 13 martie 2015 „Cu privire la

abrogarea subpunctelor 2) și 3) al Ordinului nr. 955 din 24 septembrie 2014”, Gheorghe

Ciobanu nu a asigurat elaborarea modificărilor stabilite la Regulamentul IMSP

„Institutul de Medicină Urgentă”, prezentarea acestora spre aprobare Ministerului

Sănătății, Muncii și Protecției Sociale și înregistrarea modificărilor date în Registrul de

stat al persoanelor juridice.

În concluzie este indicat că, directorul IMSP „Institutul de Medicină Urgentă”,

Gheorghe Ciobanu, a manifestat o atitudine neglijentă față de obligațiile sale de serviciu

în calitate de conducător al instituției menționate.

A menționat reclamantul că, prin acțiunile Ministerului Sănătății, Muncii și

Protecției Sociale i-a fost flagrant încălcat dreptul la muncă garantat de Constituția RM,

fiindu-i cauzate prejudicii materiale și morale, exprimate prin umilirea în fața întregului

corp de medici din țară. De asemenea, a indicat că, i-a fost știrbită și imaginea

3

profesională, precum și renumele în cadrul contingentului medical, cât și cel

profesional.

Prin urmare, Gheorghe Ciobanu a solicitat anularea ordinului nr. 106-P &2 din 17

august 2015 „Cu privire la concedierea dlui Gheorghe Ciobanu” și a ordinului nr. 106-P

&1 din 17 august 2015 „Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare dlui Gheorghe

Ciobanu”, restabilirea în funcție, încasarea din contul Ministerului Sănătății, Muncii și

Protecției Sociale în beneficiul său cu titlul de prejudiciu material, manifestat prin

salariul pentru absență forțată de la locul de muncă, în sumă de 46500 de lei, repararea

prejudiciului moral în mărime de 100000 de lei, precum și încasarea cheltuielilor de

judecată.

La data de 24 noiembrie 2015, Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al

RM a depus cerere reconvențională împotriva lui Gheorghe Ciobanu cu privire la

constatarea nulității contractului individual de muncă nr. 01 din 15 ianuarie 2015.

Reclamantul în motivarea acțiunii reconvenționale a indicat că, la data de 15

ianuarie 2015, între Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al RM și Gheorghe

Ciobanu a fost încheiat contractul individual de muncă nr. 01 pe perioadă determinată,

privind ocuparea de către ultimul a funcției de director al Instituției Medico-Sanitare

Publice Institutul de Medicină Urgentă.

Iar, potrivit pct. 3 al contractului, termenul acestuia a fost stabilit pînă la data de 15

ianuarie 2020. Astfel, la expirarea termenului contractului individual de muncă nr. 01,

Gheorghe Ciobanu va avea împlinită vârsta de 68 ani.

A susținut reclamantul că, la aceeași dată, în baza contractului individual de muncă

nr. 01 dintre Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale și Gheorghe Ciobanu,

precum și în baza procesului-verbal al ședinței comisiei de concurs pentru ocuparea

funcției de director al Instituției Medico- Sanitare Publice „Institutul de Medicină

Urgentă” din 14 ianuarie 2015, a fost emis ordinul Ministerului Sănătății, Muncii și

Protecției Sociale nr. 05p 1 „Cu privire la numirea în funcție a lui Gheorghe Ciobanu”.

Prin ordinul menționat a fost numit Gheorghe Ciobanu, învingător al concursului, în

funcția de director al IMSP „Institutul de Medicină Urgentă”, începând cu 15 ianuarie

2015.

A menționat reclamantul că, în cazul atingerii vârstei de 65 de ani de către

conducătorul unității de stat, inclusiv al unei instituții de stat, contractul individual de

muncă încheiat cu persoana respectivă încetează indiferent de voința părților.

Prin urmare, a considerat că, nu poate fi încheiat cu o persoană care urmează să

împlinească vârsta de 65 de ani un contract individual de muncă pentru ocuparea

funcției de conducător al unei instituții de stat cu un termen, care să depășească data la

care persoana va împlini 65 de ani.

A relevat reclamantul în acest sens că, contractul individual de muncă pe durată

determinată nr. 01 din 15 ianuarie 2015, a fost încheiat cu Gheorghe Ciobanu pentru un

termen care urmează să expire la data de 15 ianuarie 2020, în momentul când Gheorghe

Ciobanu va avea deja împlinită vârsta de 68 ani, ceea ce vine în contradicție cu

prevederile art. 82 lit. i) Codul muncii.

4

Astfel, Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale a considerat contractul

individual de muncă nr. 01 din 15 ianuarie 2015, încheiat între Ministerul Sănătății,

Muncii și Protecției Sociale și Gheorghe Ciobanu drept lovit de nulitate.

A solicitat Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale constatarea nulității

contractului individual de muncă nr. 01 din 15 ianuarie 2015, încheiat între Ministerul

Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al RM și Gheorghe Ciobanu.

La data de 22 ianuarie 2016, Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al

Republicii Moldova a depus cerere reconvențională împotriva lui Gheorghe Ciobanu cu

privire la anularea ordinului nr. 05P1 din 15 ianuarie 2015 „Cu privire la numirea în

funcție a dlui Gheorghe Ciobanu”.

În motivarea acțiunii reconvenționale a indicat că, la 15 ianuarie 2015, între

Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale și Gheorghe Ciobanu a fost încheiat

contractul individual de muncă nr. 01 pe o perioadă determinată, privind ocuparea de

către Gheorghe Ciobanu a funcției de director al Instituției Medico-Sanitare Publice

„Institutul de Medicină Urgentă”, în baza procesului-verbal al ședinței comisiei de

concurs pentru ocuparea funcției de director al Instituției Medico-Sanitare Publice

„Institutul de Medicină Urgentă” din 14 ianuarie 2015, precum și în baza ordinului

Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale nr. 05p 1 „Cu privire la numirea în

funcție a dlui Gheorghe Ciobanu”.

Prin ordinul menționat, Gheorghe Ciobanu a fost numit învingător al concursului,

în funcția de director al IMSP „Institutul de Medicină Urgentă”, începând cu data de 15

ianuarie 2015.

A menționat reclamantul că, potrivit pct. 3 al contractului, termenul contractului a

fost stabilit până la data de 15 ianuarie 2020, iar, la expirarea termenului contractului

individual de muncă nr. 01, Gheorghe Ciobanu va împlini vârsta de 68 de ani.

Alt motiv de anulare a ordinului de numire în funcție a dlui Gheorghe Ciobanu este

că, ordinul Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale nr. 05 p 1 din 15 ianuarie

2015, prin care a fost încetat contractul individual de muncă nr. 25 din 23 decembrie

2014, în temeiul art. 82 lit. f) al Codului muncii, cu dl Liviu Vovc, nu a fost adus la

cunoștință sub semnătură acestuia din urmă, fapt ce vine în contradicție cu prevederile

imperative ale art. 81 alin. (3) Codul muncii, ordinul dat fiind lovit de nulitate.

Astfel, Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale a solicitat anularea

ordinului nr. 05 p 1 din 15 ianuarie 2015 „Cu privire la numirea în funcție a dlui

Gheorghe Ciobanu”.

La data de 25 aprilie 2016 intervenientul principal Mihail Ciocanu a depus cerere

de chemare în judecată împotriva Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale și

Gheorghe Ciobanu cu privire la constatarea nulității contractului individual de muncă

nr.01 din 15 ianuarie 2015.

În motivarea acțiunii, intervenientul principal Mihail Ciocanu a indicat că, la 15

ianuarie 2015, între Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale și Gheorghe

Ciobanu a fost încheiat contractul individual de muncă nr. 01 pe perioadă determinată,

privind ocuparea de către Gheorghe Ciobanu a funcției de director al Instituției Medico-

Sanitare Publice „Institutul de Medicină Urgentă”.

5

Potrivit punctului 3, termenul contractului a fost stabilit până la data de 15 ianuarie

Ciobanu va avea împlinită vârsta de 68 ani, dat fiind faptul că data nașterii lui Gheorghe

Ciobanu este 29 august 1951.

La aceeași dată de 15 ianuarie 2015, în baza contractului individual de muncă nr.

01 încheiat între Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale și dl Gheorghe

Ciobanu și procesului-verbal al ședinței comisiei de concurs pentru ocuparea funcției de

director al Instituției Medico-Sanitare Publice „Institutul de Medicină Urgentă” din 14

ianuarie 2015 a fost emis ordinul Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale nr.

05 p 1 „Cu privire la numirea în funcție a dlui Gheorghe Ciobanu”. Prin ordinul

menționat a fost numit Gheorghe Ciobanu, învingător al concursului, în funcția de

director al IMSP „Institutul de Medicină Urgentă” începând cu data de 15 ianuarie

2015.

A menționat intervenientul principal Mihail Ciocanu că, art. 82 lit. i) Codul muncii

prevede că, în caz de atingere a vârstei de 65 de ani de către conducătorul unității de

stat, inclusiv al unei instituții de stat, contractul individual de muncă încheiat cu

persoana respectivă încetează indiferent de voința părților.

Prin urmare, nu poate fi încheiat cu o persoana care urmează să împlinească vârsta

de 65 de ani, un contract individual de muncă pentru ocuparea funcției de conducător al

unei instituții de stat cu un termen care să depășească data la care persoana va împlini

65 de ani.

Astfel, intervenientul principal Mihail Ciocanu a considerat că, contractul

individual de muncă nr. 01 din 15 ianuarie 2015, încheiat între Ministerul Sănătății,

Muncii și Protecției Sociale și Gheorghe Ciobanu este lovit de nulitate, fiind incidente

prevederile art. 82 lit. i) Codul muncii și care, în conformitate art. 84 alin. (1) Codul

muncii atrage nulitatea contractului individual de muncă menționat.

Prin încheierea din 27 aprilie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău au fost

conexate într-un singur proces, cauzele de contencios administrativ, la cererea de

chemare în judecată depusă de către Gheorghe Ciobanu împotriva Ministerului

Sănătății, Muncii și Protecției Sociale cu privire la anularea ordinului de sancționare

disciplinară nr. 101-P/1 din 03 august 2015 și cererea reconvențională depusă de

Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale împotriva lui Gheorghe Ciobanu cu

privire la anularea ordinului Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale nr. 05 p

1 din 15 ianuarie 2015 cu cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în

judecată depusă de Gheorghe Ciobanu împotriva Ministerului Sănătății, Muncii și

Protecției Sociale cu privire la anularea ordinelor Ministerului Sănătății, Muncii și

Protecției Sociale nr. 106-P &2 și nr. 106-P &1 din 17 august 2015, restabilirea în

funcție, repararea prejudiciului material și moral și cererea de chemare în judecată

depusă de Mihail Ciocanu împotriva Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale

și Gheorghe Ciobanu cu privire la anularea contractului individual de muncă, într-un

singur proces.

Prin hotărârea din 06 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunile inițiale depuse de Gheorghe Ciobanu, acțiunile reconvenționale depuse de

6

Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, precum și acțiunea depusă de

intervenientul principal Mihail Ciocanu au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Invocând ilegalitatea hotărârii instanței de fond, la 17 decembrie 2018, Gheorghe

Ciobanu a declarat apel împotriva hotărârii primei instanței, solicitând admiterea

apelului, casarea parțială a hotărârii instanței de fond în partea respingerii acțiunii

inițiale cu emiterea în această parte a unei decizii noi de admitere a acțiunii inițiale

depusă de Gheorghe Ciobanu cu privire la anularea ordinului de aplicare a sancțiunii

disciplinare și restabilirea în funcție.

Invocând ilegalitatea hotărârii primei instanțe, la data de 28 decembrie 2018,

Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale a declarat apel împotriva hotărârii

primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea parțială a hotărârii primei instanțe

cu emiterea unei decizii noi, prin care acțiunile reconvenționale depuse de Ministerul

Sănătății, Muncii și Protecției Sociale să fie admise integral.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la data de 28 decembrie 2018,

intervenientul principal Mihail Ciocanu a declarat apel împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea parțială a hotărârii instanței de fond, cu

emiterea unei decizii noi, prin care acțiunea sa și acțiunea reconvențională depusă de

Ministerul Sănătății să fie admise integral.

Prin decizia din 25 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău au fost respinse

cererile de apel depuse de Gheorghe Ciobanu, Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției

Sociale și Mihail Ciocanu.

La data de 25 noiembrie 2019 Gheorghe Ciobanu, reprezentat de avocatul Mihai

Lupu, a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel în partea respingerii acțiunii sale cu

pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii inițiale.

În motivarea recursului a indicat că, la examinarea apelului declarat de Ciobanu

Gheorghe privind legalitatea ordinului nr. 101-P-1 din 03 august 2015 „Cu privire la

aplicarea sancțiunii disciplinare dlui Gheorghe Ciobanu, a ordinului nr. 106-P 1 din 17

august 2015 „Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare dlui Gheorghe Ciobanu” și a

ordinului nr. 106-P-2 din 17 august 2015 „Cu privire la concedierea dlui Gheorghe

Ciobanu”, instanța de apel a admis încălcarea esențială și aplicarea eronată a normelor

de drept material incidente sancționării disciplinare și concedierii salariatului, în cumul

cu aprecierea arbitrară a probelor.

La data de 02 decembrie 2019 Mihail Ciocanu a depus cerere de recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei

instanței de apel și parțial a hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi decizii cu

privire la respingerea acțiunii depuse de Gheorghe Ciobanu, admiterea acțiunii

reconvenționale depuse de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, precum și

admiterea acțiunii depuse de intervenientul principal Mihail Ciocanu.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel și hotărârea primei

instanțe sunt ilegale și pasibile de a fi casate, deoarece la emiterea acestora instanțele

judecătorești ierarhic inferioare nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au aplicat

o lege care nu trebuia să fie aplicată, iar decizia instanței de apel a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale.

7

La data de 02 decembrie 2019 Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale a

depus cerere de recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea tuturor actelor judecătorești emise de instanțe de apel cu trimiterea

cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de apel,

deoarece la emiterea deciziei nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o

lege care nu trebuie să fie aplicată, decizia instanței de apel a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale.

A considerat că contractul individual de muncă nr. 01 din 15 ianuarie 2015 încheiat

între Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale și Gheorghe Ciobanu este lovit de

nulitate dat fiind faptul că termenul de expirare stabilit în pct. 3 al Contractului este data

de 15 ianuarie 2020 în momentul când Gheorghe Ciobanu va avea împlinită vârsta de 68

ani, ceea ce contravine prevederilor art. 82 lit. i) Codul muncii și care în conformitate cu

art. 84 alin. (1) Codul muncii atrage nulitatea contractului individual de muncă nr. 01

din 15 ianuarie 2015 încheiat între Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale și

Gheorghe Ciobanu. A susținut că la moment reclamantul din acțiunea inițială are deja

împlinită vârsta de 67 ani, rezultă că restabilirea acestuia în funcția de director al

Instituției Medico-Sanitare Publice Institutul de Medicină Urgentă este contrară art. 82

lit. i) Codul muncii.

A mai susținut că, instanțele judecătorești au examinat cauza cu încălcarea

prevederilor art. 371 alin. (1) Codul de procedură civilă, deoarece cererea de chemare în

judecată conține mai multe pretenții conexe, unele dintre ele fiind de competența unei

instanțe specializate, iar altele de competența instanțe de drept comun.

Prin notificarea Curții Supreme de Justiție din 11 decembrie 2019 au fost expediate

în adresa intimaților copia recursurilor și i-a informat despre posibilitatea depunerii

referinței (f.d. 180, vol. VI).

La 16 decembrie 2019 Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al RM și la

17 decembrie 2019 Gheorghe Ciobanu au recepționat copia recursului (f.d.182, 183,

vol. VI). Însă, intimații nu și-au valorificat dreptul de a depune referință.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție reține că prezentul litigiu a fost soluționat în baza Legii contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din data de 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

Conform art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în vigoare la

01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a prezentului cod se

abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

Conform art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor prezentului

cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul administrativ se

va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod.

Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de apel,

8

de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești. Din sensul normei de

drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor

reglementări procedurale.

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate

cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor

anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu articolul 193 alin.(3) din Codul administrativ, Curtea Supremă

de Justiție soluționează recursurile împotriva încheierilor și admisibilitatea cererilor de

recurs în complete de 3 judecători, iar cererile de recurs – în complete de 5 judecători.

Prin prisma art.194 alin. (2) din Codul administrativ, în procedura de examinare a

cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din oficiu în privința

existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului material.

Articolul 247 din Codul administrativ consemnează că, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar,

Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

Astfel, conform art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: casează

integral decizia instanței de apel și restituie cauza instanței de apel dacă, în baza limitor

stabilite de lege ale examinării recursului, nu poate adopta o soluție finală în acest caz.

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite recursurile depuse de

Gheorghe Ciobanu, reprezentat de avocatul Mihai Lupu, Mihail Ciocanu și de

Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale de a casa integral decizia instanței de

apel cu restituirea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Chișinău, din motivele ce

succed.

Pe parcursul examinării cauzei s-a stabilit că, la 30 octombrie 2015, reclamantul

Gheorghe Ciobanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului

Sănătății, Muncii și Protecției Sociale cu privire la anularea ordinului nr. 101-P 1 din 03

august 2015 „Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare dlui Gheorghe Ciobanu” sub

formă de mustrare aspră, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

La 11 noiembrie 2015, reclamantul Ciobanu Gheorghe a depus cerere de chemare

în judecată împotriva Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale cu privire la

anularea ordinului nr. 106-P& 2 din 17 august 2015 „Cu privire la concedierea dlui

Gheorghe Ciobanu” și a ordinului nr. 106-P &1 din 17 august 2015 „Cu privire la

aplicarea sancțiunii disciplinare dlui Gheorghe Ciobanu”, restabilirea în funcție,

repararea prejudiciului material și moral, precum și compensarea cheltuielilor de

judecată.

La 22 ianuarie 2016, Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al Republicii

Moldova a depus acțiune reconvențională împotriva lui Gheorghe Ciobanu cu privire la

anularea ordinului nr. 05 p 1 din 15 ianuarie 2015 „Cu privire la numirea în funcție a

dlui Gheorghe Ciobanu”.

9

La 24 noiembrie 2015, pârâtul-reclamant Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției

Sociale al RM a mai depus o cerere reconvențională împotriva lui Gheorghe Ciobanu cu

privire la constatarea nulității contractului individual de muncă nr. 01 din 15 ianuarie

2015.

La 25 aprilie 2016 intervenientul principal Mihail Ciocanu a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale și

Gheorghe Ciobanu cu privire la constatarea nulității contractului individual de muncă

nr.01 din 15 ianuarie 2015.

Prin încheierea din 27 aprilie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, au fost

conexate într-un singur proces, cauza de contencios administrativ la cererea de chemare

în judecată depusă de Gheorghe Ciobanu împotriva Ministerului Sănătății, Muncii și

Protecției Sociale cu privire la anularea ordinului de sancționare disciplinară nr. 101-P/1

din 03 august 2015 și acțiunea reconvențională depusă de Ministerul Sănătății, Muncii și

Protecției Sociale împotriva lui Gheorghe Ciobanu cu privire la anularea ordinului

Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale nr. 05 p 1 din 15 ianuarie 2015, cu

cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Gheorghe Ciobanu împotriva Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale cu

privire la anularea ordinelor Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale nr. 106-

P&2 și nr. 106-P&1 din 17 august 2015, precum și restabilirea în funcție, repararea

prejudiciului material și moral și acțiunea depusă de Mihail Ciocanu împotriva lui

Gheorghe Ciobanu cu privire la anularea contractului individual de muncă, într-un

singur proces.

Prima instanță și instanța de apel fiind învestite cu judecarea prezentei cauze, au

ajuns la concluzia netemeiniciei acțiunilor depuse respingîndu-le ca fiind neîntemeiate.

În susținerea concluziilor sale, instanțele de judecată ierarhic inferioare au stabilit

că ordinul nr. 101-P&1 din 03 august 2015 emis de Ministerul Sănătății, Muncii și

Protecției Sociale prin care s-a dispus aplicarea sancțiunii disciplinare, sub formă de

mustrare aspră lui Ciobanu Gheorghe, ordinul nr. 106 P&1 din 17 august 2015, prin care

a dispus aplicarea sancțiunii disciplinare, sub formă de mustrare aspră lui Gheorghe

Ciobanu, director al Instituției Medico-Sanitare Publice „Institutul de Medicină

Urgentă”, precum și ordinul nr. 106 P&2 din 17 august 2015 al Ministerului Sănătății,

Muncii și Protecției Sociale cu privire la concedierea lui Gheorghe Ciobanu sunt emise

de organul competent și conform legislației în vigoare, motiv din care au respins

acțiunea depusă de Gheorghe Ciobanu.

În ceea ce privește acțiunea reconvențională depusă de Ministerul Sănătății, Muncii

și Protecției Sociale și acțiunea depusă de Mihail Ciocanu cu privire la anularea

ordinului nr. 05 P&1 din 15 ianuarie 2015 „Cu privire la numirea în funcție a lui

Gheorghe Ciobanu” și constatarea nulității contractului individual de muncă nr. 01 din

15 ianuarie 2015, instanțele de judecată inferioare le-a respins ca neîntemeiate, motivând

că și aceste acte sunt valabil emise și încheiate cu respectarea tuturor condițiilor de

valabilitate, or nulitatea în cazul de față operează în cazul în care la încheierea unui act

juridic nu au fost respectate normele imperative ale legii. Însă, la caz, desfacerea unui

contract individual de muncă, în circumstanțele ce nu depind de voința părților,

10

presupune existența unui contract încheiat cu respectarea normelor legale și care a

produs efecte juridice prin executarea acestuia.

Instanța de recurs conchide, însă, că soluția instanței de apel rezultă din

nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine

lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele, mai mult că concluziile

instanței de apel sunt bazate pe o apreciere arbitrară a materialului probator, fapt ce vine

în contradicție cu normele de drept procedural.

Pentru început, instanța de recurs consideră necesar de a reitera că legislația

procedural-civilă consacră principiul general după care orice hotărâre judecătorească

trebuie să fie motivată și să reprezinte premisa pentru soluția din dispozitiv. Această

dispoziție este dictată atât în interesul unei bune administrări a justiției și încrederii ce

trebuie să inspire justițiabililor, cât și pentru a se da instanțelor superioare posibilitatea

de a controla judecata primelor instanțe.

Pentru satisfacerea acestui principiu, judecătorii fondului sunt datori să arate

motivele de fapt și de drept care au format convingerea lor, să enunțe cele constatate și

dovezile care au determinat-o.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție, analizând materialele anexate la dosar, în raport cu legislația în vigoare ce

guvernează raportul juridic litigios, constată că soluțiile instanțelor judecătorești

inferioare sunt pripite, cu aprecierea greșită a dovezilor administrate în cadrul

dezbaterilor judiciare.

În conformitate cu art. 195 Codul administrativ, procedura acțiunii în contenciosul

administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică

corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171.

În conformitate cu art. 373 alin. (1), (2) și (3) Cod de procedură civilă, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea

și temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și

aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanțe, precum și cele

care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază

probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții

la proces. Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate

în apel.

În acest sens, legiuitorul a investit apelul cu efect devolutiv, care presupune două

limite raționale: tantum devolutum quantum apellatum, adică instanța de apel rejudecă în

fapt și în drept, ceea ce apelantul a înțeles să atace din hotărârea primei instanțe, fiind o

consecință a principiului disponibilității care guvernează procesul civil și tantum

devolutum quantum iudicatum, unde instanța de apel, efectuează o nouă examinare în

fond, dar și exercită controlul judiciar complet, în fapt și în drept, asupra ceea ce a

hotărât prima instanță și din acest motiv instanța de apel, nu poate fi pusă în situația de a

soluționa cereri care nu au fost formulate în fața primei instanțe, adică cereri absolut noi

prin care să se invoce pretenții noi.

11

Reieșind din principiile dreptului procesual civil, Colegiul notează că, acțiunea

civilă este ansamblul mijloacelor procesuale consacrate și garantate, pentru apărarea prin

intermediul instanței de judecată în ordinea stabilită de lege a dreptului subiectiv

prezumat încălcat sau prezumat contestat. Acțiunea civilă constă din trei elemente

interdependente: obiectul, temeiul și părțile acțiunii.

La rândul său, obiectul acțiunii civile îl formează pretențiile reclamantului față de

pârât, adresate instanței de judecată în scopul apărării propriilor drepturi și care reies din

raportul material-litigios și în privința cărora instanța de judecată urmează să se expună

prin hotărâre.

Prin urmare, instanței de judecată îi revine o deosebită atenție de a determina

raportul material-litigios dintre părți întru constatarea corectă a specificului obiectului

acțiunii civile și temeiului acesteia. Or, reieșind din acestea, instanța de judecată

urmează să stabilească obiectul probațiunii pe cauza dedusă judecății, circumstanță care

presupune în sine conturarea faptelor juridice prin care se justifică pretențiile și

obiecțiile părților și fără de care este imposibilă soluționarea justă a litigiului.

În continuare, instanța de recurs menționează că contrar obligației instanței de

judecată de a determina toate circumstanțele care au importanță pentru soluționarea

cauzei, prima instanță și instanța de apel au omis cu desăvârșire să dea apreciere

alegaților reclamantului privind ilegalitatea ordinelor emise de Ministerul Sănătății,

Muncii și Protecției Sociale fiind lipsit de posibilitatea de a munci.

La acest capitol, Colegiul stabilește că, instanțele ierarhic inferioare au omis să

răspundă la aceste solicitări invocate într-un mod clar de Gheorghe Ciobanu, deși în

conformitate cu art. 373 alin. (5) Cod de procedură civilă, ultima era obligată să depună

diligență maximă în acest sens. Cu atât mai mult că, art. 239 Cod de procedură civilă,

prevede că hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își

întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanța și pe

probele cercetate în ședința de judecată.

Din actele cauzei s-a constat că prin ordinul nr. 101-P& 1 din 03 august 2015 a

Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale „Cu privire la aplicarea sancțiunii

disciplinare dlui Gh. Ciobanu”, lui Gheorghe Ciobanu i-a fost aplicată sancțiunea

disciplinară sub formă de mustrare aspră, pe motiv că „sursele financiare centralizate

pentru efectuarea lucrărilor de reparație capitală a încăperilor respective ale IMSP

„Institutul de Medicină Urgentă” nu au fost prevăzute de către conducerea instituției”.

Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție constată că, potrivit concluziei instanței de apel, care a menținut

hotărârea primei instanțe, faptele imputate reclamantului Gheorghe Ciobanu privind

încălcarea obligațiilor de serviciu de către recurentul/reclamant nu au fost

individualizate în mod detaliat, purtând un caracter general.

Completul specializat al instanței de recurs, consideră că ajungând la această

concluzie instanța de apel nu a dat răspuns la argumentele apelantului și a ignorat faptul

că prin hotărârea contestată Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale a

individualizat încălcările imputate reclamantului, fapt ce se confirmă prin următoarele.

12

Conform art. 201 Codul muncii, disciplina muncii reprezintă obligația tuturor

salariaților de a se subordona unor reguli de comportare stabilite în conformitate cu

prezentul cod, cu alte acte normative, cu convențiile colective, cu contractele colective și

cu cele individuale de muncă, precum și cu actele normative la nivel de unitate, inclusiv

cu regulamentul intern al unității.

Conform art. 206 alin. (1) și (5) din Codul muncii, pentru încălcarea disciplinei de

muncă, angajatorul are dreptul să aplice față de salariat următoarele sancțiuni

disciplinare: a) avertismentul; b) mustrarea; c) mustrarea aspră; d) concedierea (în

temeiurile prevăzute la art. 86 alin. (1) lit. g)-r)). La aplicarea sancțiunii disciplinare,

angajatorul trebuie să țină cont de gravitatea abaterii disciplinare comise și de alte

circumstanțe obiective.

La caz, Colegiul reține că instanța de apel nu a verificat dacă temeiurile de fapt și

de drept invocate în ordinul de sancționare disciplinară a recurentului Gheorghe Ciobanu

se confirmă juridic și faptic.

Astfel, ordinul nr. 101-P&l din 03 august 2015 a Ministerului Sănătății, Muncii și

Protecției Sociale „Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare dlui Ciobanu Gh.”, este

argumentat prin faptul că „sursele financiare centralizate pentru efectuarea lucrărilor de

reparație a încăperilor respective ale IMSP „Institutul de Medicină Urgentă” nu au fost

prevăzute de către conducerea instituției”. Aceste argumente au fost considerate veridice

și de către instanța de apel, care a menținut hotărîrea primei instanțe.

Aceste concluzii, însă se contrazic cu alegațiile apelantului/recurent Gheorghe

Ciobanu, cărora instanța nu le-a dat nici o apreciere și anume că prin Ordinului

Ministerului Sănătății al RM nr.391 din 19 octombrie 2007 „Cu privire la aprobarea

Regulamentului-cadru al instituției medico-sanitare publice de nivel național” pct. 15 (1)

și pct. 16 lit. k) din Regulamentul IMSP „Institutul de Medicină Urgentă”, aprobat prin

Ordinul Ministerului Sănătății nr.332 din 11 aprilie 2014, Fondator al Instituției

Medicale Sanitare Publice „Institutul de Medicină Urgentă” este Ministerul Sănătății și

are următoarele atribuții exclusive: alocarea mijloacelor financiare pentru construcția,

reconstrucția, reparația capitală a edificiilor, procurarea utilajului costisitor și a

transportului sanitar.

În acest context, Colegiul specializat menționează că, instanța de apel nu a dat

apreciere scrisorii privind lipsa finanțării de către Ministerul Sănătății, Muncii și

Protecției Sociale, în calitate de fondator al IMSP „Institutul de Medicină Urgentă”, din

care rezultă că nu au fost alocate resurse financiare din bugetul centralizat pentru

finanțarea lucrărilor de reparație capitală a IMSP „Institutul de Medicină Urgentă” (f.d

41, vol. I).

Mai mult, instanța de recurs consideră că a rămas fără o apreciere corespunzătoare

Raportul de evaluare din 03 iulie 2015, întocmit de Ministerul Sănătății, Muncii și

Protecției Sociale, la cererea conducerii IMSP „Institutul de Medicină Urgentă”,

Gheorghe Ciobanu, motivul fiind lipsa finanțării centralizate din partea Ministerului

Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.

La fel, nu au apreciat corespunzător instanțele ierarhic inferioare faptul că, în actul

Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale sunt menționate adresările

conducerii IMSP „Institutul de Medicină Urgentă”, pentru finanțare cetralizată, și anume

13

scrisoarea din 03 martie 2015 (nr. adresării 01 -7/595) și repetat la data de 12 iunie 2015

(nr. adresării 01-7/997).

Drept urmare, instanța de apel nu a dat apreciere probelor care au fost cercetate pe

parcursul dezbaterilor judiciare, în special actului de evaluare care confirmă lipsa

finanțării centralizate din partea Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, or

în hotărârile contestate este afirmat că IMSP „Institutul de Medicină Urgentă” nu a făcut

nici o solicitare despre finanțare centralizată.

Instanța de recurs mai menționează că la emiterea hotărîrilor contestate, atât prima

instanță, cât și instanța de apel nu au ținut cont de Regulamentul IMSP „Institutul de

Medicină Urgentă”, aprobat de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale,

înregistrat la Camera Înregistrării de Stat, și anume de pct. 34, care stipulează că în

atribuțiile Directorului general intră „asigurarea executarea actelor legislative și

normative în vigoare, hotărârilor, ordinelor și deciziile Fondatorului și Consiliului de

administrare.”

Completul specializat mai reține că instanța de apel a trecut cu vederea faptul că

anume întru executarea Deciziei Consiliului Administrativ din 01 august 2014,

Gheorghe Ciobanu în funcția sa de director al IMSP „Institutul de Medicină Urgentă” a

efectuat lucrările de proiectare privind reconstrucția cabinetelor de imagistică (RMN,

CT, Angiograful și instalația radiologică digitală).

A rămas fără nici o apreciere de instanța de apel și Hotărârea Consiliului

Administrativ nr.1/4 din 01 august 2014 „Cu privire la mersul lucrărilor de proiectare

privind reconstrucția cabinetelor de imagistică (RMN, CT, Angiograful și instalarea

radiologică digitală)”prin care s-a decis ca „Conducerea IMU va urgenta lucrările de

proiectare, periodic va informa Președintele Consiliului Administrativ (ministrul) și va

precăuta sursele necesare pentru achitarea lucrărilor de proiectare”.

La fel instanța de apel, menținând soluția primei instanțe referitoare la legalitatea

ordinului privind aplicarea sancțiunii disciplinare lui Gheorghe Ciobanu a omis să se

pronunțe pe marginea deciziei Consiliului Administrativ (al cărui președinte este

ministrul) din 28 ianuarie 2015 prin care s-a decis: „De a însărcina Conducerea IMSP

„Institutul de Medicină Urgentă” de a identifica un operator economic cu experiență în

domeniu și posibilități de efectuare a lucrărilor acceptând condițiile de plată impuse de

posibilitățile reale; de organizat achiziționarea lucrărilor de reconstrucție a spațiilor

respective dintr-o singură sursă conform articolului 53 alin. 1b al Legii 96-XVI din

13.04.2007 privind achizițiile publice și prevederile Regulamentului privind realizarea

achizițiilor publice dintr-o singură sursă (HG nr.140 din 10.12.2008); de propus

Fondatorului de a precăuta posibilitatea susținerii financiare a lucrărilor respective de

reconstrucție a spațiilor destinate pentru instalarea utilajului medical (RMN, CT,

Angiograful și instalarea radiologică digitală).

Totodată, conform art. 208 din Codul muncii, pînă la aplicarea sancțiunii

disciplinare, angajatorul este obligat să ceară în scris salariatului o explicație scrisă

privind fapta comisă. Explicația privind fapta comisă poate fi prezentată de către salariat

în termen de 5 zile lucrătoare de la data solicitării. Refuzul de a prezenta explicația

cerută se consemnează într-un proces- verbal semnat de un reprezentant al angajatorului

și un reprezentant al salariaților.

14

În funcție de gravitatea faptei comise de salariat, angajatorul este în drept să

organizeze și o anchetă de serviciu, a cărei durată nu poate depăși o lună. În cadrul

anchetei, salariatul are dreptul să-și explice atitudinea și să prezinte persoanei abilitate

cu efectuarea anchetei toate probele și justificările pe care le consideră necesare.

Iar, art.209 din Codul muncii prevede că, sancțiunea disciplinară se aplică, de

regulă, imediat după constatarea abaterii disciplinare, dar nu mai tîrziu de o lună din ziua

constatării ei, fără a lua în calcul timpul aflării salariatului în concediul anual de odihnă,

în concediul de studii sau în concediul medical.

Din esența normelor de drept menționate, rezultă că instanța de apel, menținînd

concluzia primei instanțe nu a verificat dacă de către angajator a fost respectată

procedura de sancționare disciplinară, de solicitare a explicațiilor salariatului, or din

actele cauzei, conform explicațiilor recurentului Gheorghe Ciobanu reiese că el a fost în

imposibilitate de a-și îndeplini obligațiile sale de muncă, fiind suspendat din funcție în

perioada 04 decembrie 2014 - 14 ianuarie 2015, 08 aprilie 2015 pînă la 25 iunie 2015.

Totodată, prin ordinul nr. 106-P&1 din 17 august 2015 a Ministerului Sănătății,

Muncii și Protecției Sociale „Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare dlui Ciobanu

Gh.”, acestuia i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară sub formă de mustrare aspră, pe

motiv de neîndeplinire a cerințelor ordinului Ministerului Sănătății nr. 193 din 13 martie

2015 „Cu privire la abrogare subpunctelor 2) și 3) ale punctului 1 la ordinul Ministerului

Sănătății nr. 955 din 24 septembrie 2014” care prevedea anularea dreptului directorilor

IMSP de a numi și elibera din funcție vicedirectorii.

Astfel, conform explicațiilor date de Gheorghe Ciobanu reiese că, din Registrul de

intrare a documentației în IMSP „Institutul de Medicină Urgentă”, ordinul Ministerului

Sănătății nr. 193 din 13 martie 2015 a fost primit în instituție, fiind înregistrat sub nr.

383 pe data de 23 martie 2015 și vizat spre executarea, în aceiași zi, vice-directorului

dlui L.Vovc și juristului instituției dnei Iu. Morozan.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră că a rămas fără răspuns și temeiul apelului precum că la data de 08

aprilie 2015, directorul instituției Ciobanu Gheorghe și Vovc Liviu vice-directorul, au

fost suspendați din funcție. Iar, prin ordinul Ministerul Sănătății nr.47§2 din 15 aprilie

2015 și nr.50 P§5 din 23 aprilie 2015 „Cu privire la exercitarea atribuțiilor de funcție”,

interimatul funcției de director al IMSP „Institutul de Medicină Urgentă” a fost

desemnat vice-directorul medical dl B.Leonte, care și-a exercitat atribuțiile în perioada

08 aprilie 2015 până la 25 iunie 2015.

În temeiul celor relatate, completul specializat menționează că instanța de apel

ajungînd la concluzia legalității ordinului nr. 106-P&1 din 17 august 2015 a Ministerului

Sănătății, Muncii și Protecției Sociale și respingerii acțiunii depuse de Gheorghe

Ciobanu nu a verificat faptul că executarea Ordinului Ministerului Sănătății nr.193 din

13 martie 2015 a fost din motivul neîndeplinirii corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu

a directorului IMSP „Institutul de Medicină Urgentă” sau din motivul suspendării

acestuia din funcție.

Mai mult ca atât, examinând circumstanțele de fapt ale pricinii și prevederile legale

incidente concedierii salariatului pe motive disciplinare, instanța de recurs reține că

15

instanța de apel nu a verificat dacă prima instanță a aplicat corect normele de drept

material.

Mai mult, prin ordinul nr. 106-P&2 din 17 august 2015 „Cu privire la concedierea

dlui Gheorghe Ciobanu” acesta din urmă a fost concediat din funcția de director al

IMSP „Institutul de Medicină Urgentă” în temeiul art.86 alin.(l) lit.g) Codul muncii.

La caz, art.86 alin.(l) lit.g) Codul muncii, admite concedierea salariatului numai în

cazul încălcării repetate, pe parcursul unui an, a obligațiilor de muncă. Trebuie să se

înțeleagă că sancțiunea disciplinară aplicată anterior la data încălcării repetate nu a fost

revocată, sancțiunea disciplinară a fost aplicată de organul abilitat cu respectarea

modului de aplicare ș.a. (art.211 Codul muncii).

Astfel, la concedierea salariatului din motivul încălcării repetate a obligațiilor de

muncă, instanța va verifica dacă la aplicarea repetată a sancțiunii disciplinare angajatorul

a ținut cont de gravitatea abaterii disciplinare comise și de alte circumstanțe obiective,

dacă a fost respectat termenul de aplicare a sancțiunii disciplinare, dacă concedierea a

avut loc cu consultarea prealabilă a organului sindical ș.a., adică respectarea dispozițiilor

art.206-211 din Codul muncii.

Astfel, conform art. 87 alin. (1) Codul muncii, concedierea salariaților membri de

sindicat se admite cu consultarea prealabilă a organului (organizatorului) sindical din

unitate.

Ca urmare, completul specializat menționează că din actele contestate cu recurs nu

rezultă faptul că prima instanță și instanța de apel au verificat dacă la aplicarea repetată a

sanțiunii disciplinare lui Ciobanu Gheorghe, angajatorul a ținut cont de gravitatea faptei

imputate, de corectitudinea anchetei de serviciu, de încadrarea corectă a circumstanțelor

de fapt și de dreptul salariatului de a oferi explicații emițând imediat, în aceiași zi

ordinul de concediere.

Din cererea de apel depusă de Gheorghe Ciobanu reiese că el era membru de

sindicat, iar concedierea acestuia urma a fi însoțită în mod obligatoriu de acordul

organului sindical. Or, instanța de apel menținând concluzia primei instanțe nu a

verificat dacă la concedierea lui Gheorghe Ciobanu urma să fie solicitat acordul

organului sindical, dar a constatat că la concedierea acestuia nu este necesar acordul

preliminar al organului sindical, reieșind din Hotărârea Curții Constituționale nr. 34 din

08 decembrie 2017, adoptată ulterior emiterii ordinului contestat.

Toate aceste argumente au fost invocate de către apelantul Gheorghe Ciobanu în

cererea de apel, însă au fost ignorate de instanță.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că, reclamantul Gheorghe Ciobanu nu a fost

auzit de instanțele inferioare într-un mod echitabil, fără a-i respecta garanțiile prevăzute

la art. 6 din Convenție, deși art. 9 alin. (1) CPC stabilește că, instanței judecătorești îi

revine un rol diriguitor în organizarea și desfășurarea procesului, ale cărui limite și al

cărui conținut sunt stabilite de prezentul cod și de alte legi.

Conjunctura descrisă supra profilează faptul că, instanța de apel nu a exercitat un

control judiciar complet, în fapt și în drept, cu respectarea efectului devolutiv al apelului,

asupra ceea ce a hotărât prima instanță, iar drept consecință a interpretat și aplicat în

16

mod eronat normele de drept material și procedural pertinente speței, fapt ce a succedat

adoptarea unei soluții nemotivate.

La caz, completul specializat al instanței de recurs învederează că, jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului, care statuează că întinderea motivării depinde de

diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în instanță, precum și de

prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale și de practicile diferite privind

prezentarea și redactarea sentințelor și hotărârilor în diferite state (Boldea împotriva

României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Van den Hurk împotriva Olandei din 19

aprilie 1994, paragraful 61). Pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea

ar trebui să evidențieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-

au fost prezentate (Boldea împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29;

Helle împotriva Finlandei din 19 februarie 1997, paragraful 60).

La capitolul legalității hotărârilor instanței de judecată, jurisprudența CEDO în

repetate rânduri a statuat necesitatea motivării hotărârilor instanței, unde funcția unei

decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Dreptul de a fi auzit

include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea o obligație

corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite

argumente au fost acceptate sau respinse. CEDO a menționat că, este motivată în mod

corespunzător o decizie care permite părților să facă uz efectiv de dreptul lor de a face

apel (Hirvisaari împotriva Finlande).

Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să

fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres la

toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce în speță lipsește.

În speță, este evident că constatările instanței de apel nu conțin o argumentare clară,

bazată pe suportul probator existent la materialele cauzei, din care să rezulte procesul

deliberării și adoptării soluției emise, astfel încât instanța de recurs fiind în dificultate de

a exercita controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și

legalitatea soluției adoptate.

Coroborând circumstanțele ce preced, instanța de recurs conchide necesitatea

casării deciziei din 25 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău și trimiterea cauzei

spre rejudecare în instanța de apel, deoarece soluția instanței de apel este bazată pe

neelucidarea circumstanțelor speței și aprecierea eronată a normelor de drept material.

Dat fiind faptul că instanța de apel a emis o decizie neîntemeiată, dictată de

concluzii nemotivate și nu a elucidat toate circumstanțele pertinente speței, iar lichidarea

acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este posibilă, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a admite recursurile depuse de Gheorghe Ciobanu, reprezentat de avocatul

Mihai Lupu, Mihail Ciocanu și de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale de a

casa integral decizia din 25 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău și de a restitui

cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 195, 247, 248 alin. (1) lit. d) și alin. (2), și art. 258 alin. (3)

din Codul administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

17

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admit recursurile depuse de Gheorghe Ciobanu, reprezentat de avocatul Mihai

Lupu, Mihail Ciocanu și de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al

Republicii Moldova.

Se casează integral decizia din 25 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Gheorghe Ciobanu împotriva Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale cu

privire la contestarea actului administrativ și încasarea cheltuielilor de judecată, și

cererea reconvențională depusă de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale

împotriva lui Gheorghe Ciobanu cu privire la contestarea actului administrativ, cererea

de chemare în judecată depusă de Gheorghe Ciobanu împotriva Ministerului Sănătății,

Muncii și Protecției Sociale cu privire la contestarea actelor administrative, restabilirea

în funcție, repararea prejudiciului material și moral, precum și încasarea cheltuielilor de

judecată, și cererea de chemare în judecată depusă de Mihail Ciocanu împotriva

Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale și Gheorghe Ciobanu cu privire la

constatarea nulității contractului individual de muncă, cu restituirea cauzei spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Victor Burduh

Iurie Bejenaru

18