2ra-563/21o — obligarea prezentării scuzelor de rigoare

Dosarul nr.2ra-548/21

Prima instanță - Judecătoria Chișinău, sediul Centru ( jud. : G. Stratulat)

Instanța de Apel - Curtea de Apel Chișinău (jud. : I. Secrieru, V. Mihaila, I. Cotruță)

Î N C H E I E R E

31 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Vîrlan Alexei, reprezentat de

avocatul Bucicov Sergiu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vîrlan Alexei

împotriva Publicației Periodice „Ziarul de Gardă” privind obligarea prezentării

scuzelor, înlocuirea articolului cu scuzele de rigoare și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie 2020 prin care s-a

respins apelul declarat de Vîrlan Alexei și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru 19 noiembrie 2019,

c o n s t a t ă :

La 12 mai 2017, Vîrlan Alexei s-a adresat în instanță de judecată, cu cerere de

chemare în judecată împotriva Publicației Periodice “Ziarul de Gardă” solicitând

obligarea prezentării scuzelor de rigoare pentru publicarea fără acord a articolului “150

de mii de euro pentru funcția de vice ministru al Transporturilor” www.zdg.md/

editiaprint/investigatii/150-de-mii-de-euro-pentru-un-post-de vice ministru/ sub nr. 609

din 30 martie 2017; aducerea cu scuzele de rigoare pe pagina web a articolului și

încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivare a reiterat că, în articol este indicat că în 2011, Vîrlan Alexei, care în

aprilie - decembrie 2008, a deținut funcția de vice ministru al Transporturilor și

Infrastructurii Drumurilor, în guvernul comunist condus de Zinaida Grecianîi, se

adresează cu o plângere la Procuratura Anticorupție, cerând investigarea acțiunilor a trei

persoane: Zahar Zanosiev, Vitalie Czine-Mocan și Iurie Bolboceanu, pe atunci, deputat

în Parlamentul R. Moldova din partea Partidului Democrat din Moldova.

În luna noiembrie 2010, în schimbul numirii sale în funcția de vice ministru al

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, aceștia au pretins 150 de mii de euro și au

primit 50 mii euro.

Reclamantul a invocat că, prin articolul publicat a fost răspândită informația

despre viața privată și de familie a lui Vîrlan Alexei, prin publicare fără consimțământul

acestuia a datelor din cadrul procesului penal, în care acesta este parte vătămată.

1

Astfel, răspândirea informații date i-a lezat grav onoarea, demnitatea și reputația

profesională, din motiv că nu și-a exprimat acordul, la publicarea respectivului articol,

astfel fiind încălcate dispozițiile legii cu privire la libertatea de exprimare și a legii cu

privire la protecția datelor cu caracter personal.

La 10 aprilie 2017, a expediat în adresa Portalului de Știri ’’Ziarul de Gardă” o

cerere prealabilă, prin care s-a solicitat de la Portalul de Știri “Ziarul de Gardă”

aducerea scuzelor de rigoare către Vîrlan Alexei Filip pentru publicarea fără acordul lui

a articolului și aducerea scuzele de rigoare, însă cererea a fost lăsată fără răspuns.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 19 noiembrie 2019, cererea

de chemare în judecată depusă de Vîrlan Alexei, s-a respins ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de judecată a reținut că, acțiunea este formulată în

afara unui temei juridic expres.

Reclamantul a invocat încălcarea dispozițiilor din Legea cu privire la libertatea de

exprimare, și dispozițiile Legii cu privire la protecția datelor cu caracter personal, nr.17

din 15.02.2007 – Abrogată la 08.07.2011, sub aspectul lipsei acordului său, la

publicarea informațiilor ce ar conține date personale.

Instanța a constatat că, argumentarea reclamantului Vîrlan Alexei, precum că,

pârâtul urma să publice articolul respectiv, doar după primirea acordului de la reclamant

nu se încadrează în dispoziția art. 7 alin.(2) al Legii cu privire la libertatea de

exprimare, care stipulează că, persoana lezată prin răspândirea unor relatări cu privire la

fapte poate fi restabilită în drepturi dacă informația cumulează următoarele condiții: a)

este falsă; b) este defăimătoare; c) permite identificarea persoanei vizate de informație.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 17 decembrie 2019, avocatul

Bucicov Sergiu acționând în interesele lui Vîrlan Alexei a declarat apel solicitând

admiterea cererii de apel, casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 19

noiembrie 2019, cu emiterea unei hotărâri noi prin care cererea de chemare în judecată

depusă de Vîrlan Alexei să fie admisă integral.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie 2020, s-a respins apelul

declarat de avocatul Bucicov Sergiu în interesele lui Vîrlan Alexei și s-a menținut

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 19 noiembrie 2019.

La 01 februarie 2021, Vîrlan Alexei, reprezentat de avocatul Bucicov Sergiu, a

declarat recurs solicitând casarea hotărârilor instanțelor ierarhic inferioare și emiterea

unei hotărâri noi prin care cererea de chemare în judecată depusă de Vîrlan Alexei să fie

admisă integral.

În motivare, a indicat că atât instanța de apel cât și instanța de fond nu au constatat

corect toate circumstanțele cauzei, concluziile fiind neîntemeiate și contradictorii cu

materialele cauzei.

Instanța nu a dat o apreciere obiectivă situație deoarece prin publicarea articolului

a fost încălcate prevederile art. 13 din Legea privind protecția datelor cu carater

personal.

În opinia recurentului la examinarea cauzei în fond atât instanța de apel cât și

instanța de fond au aplicat greșit normele de drept material.

Ca temei de drept recurentul a indicat prevederile art. 432 alin. (2), lit. d) din

Codul de procedură civilă, care reglementează că, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească a

aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

2

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează că

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 24 noiembrie 2020.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Conform scrisorii de comunicare instanța de apel a expediat părților decizia

motivată la 21 decembrie 2020, fiind recepționată la 11 ianuarie 2021, potrivit dovezii

de la fila dosarului 184 astfel, astfel cererea de recurs declarată la 01 februarie 2021

Colegiul o consideră depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură

civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

Astfel, la 01 martie 2021 instanța de recurs a comunicat intimatului recursul

informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de la data primirii

scrisorii, corespondența fiind returnată instanței cu mențiunea „necunoscut” (f. d. 195).

Până la data examinării recursului, intimatul referință nu a depus.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

3

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Potrivit art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată

existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în

mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Vîrlan Alexei,

reprezentat de avocatul Bucicov Sergiu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Vîrlan Alexei, reprezentat de avocatul

Bucicov Sergiu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii

Mariana Pitic

Dumitru Mardari

4