2ra-48/21 — incalcarea dreptului la executarea in termen rezonabil a hotaririi

2ra-48/21 — incalcarea dreptului la executarea in termen rezonabil a hotaririi (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-48/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud.: I. Țonov)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: N. Budăi, A. Malîi, I. Muruianu)

D E C I Z I E

24 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de către Ministerul Justiției,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe

Caraman împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu executorul

judecătoresc Ludmila Șapa, cu privire la constatarea încălcării dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului

material, moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 21 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis apelul declarat de Gheorghe Caraman și s-a respins cererea de apel

declarată de Ministerul Justiției, fiind casată parțial hotărârea din 17 octombrie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și pronunțată o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă:

La 27 mai 2019, Gheorghe Caraman a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu executorul judecătoresc

Ludmila Șapa, cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului material, moral

și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a notat că, prin hotărârea nr. 2-1375/17

din 08 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a încasat din contul

Întreprinderii de Stat „Colegiul Național de Viticultură și Vinificație din

Chișinău”, în beneficiul lui Gheorghe Caraman, restanța la salariu în sumă de 29

679,36 de lei, prejudiciul material pentru neachitarea salariului în sumă de 12

474 de lei și prejudiciul moral în sumă 5000 de lei.

Gheorghe Caraman a relatat că, deși prin încheierile din 17 iulie 2017 și 25

iulie 2017 ale executorului judecătoresc Ludmila Șapa, hotărârea nominalizată a

fost pusă spre executare, cu aplicarea măsurilor de asigurare a executării, aceasta

1

nu a fost executată până în prezent, fiind încălcat termenul de executare cu 22

luni pînă la momentul înaintării acțiunii (1 an și 10 luni).

Reclamantul a mai indicat că executorul judecătoresc Ludmila Șapa nu a

întreprins toate măsurile posibile în vederea executării hotărârii pronunțate în

beneficiul său, deoarece, în afară de măsurile de asigurare a executării hotârârii,

nu a întreprins și alte măsuri, fapt ce se confirmă prin răspunsul acestuia din 22

ianuarie 2019, potrivit căruia executorul judecătoresc nu a insistat să obțină

informații privind disponibilul mijloacelor în conturile bancare de la toate

instituțiile financiare indicate în încheierile de aplicare a măsurilor de asigurare

a executării, nu a insistat să obțină informații cu privire la existența bunurilor

mobile și imobile care ar putea fi comercializate și executată hotărârea, deși

astfel de active existau în proprietatea întreprinderii.

Mai mult, Gheorghe Caraman a specificat că și mai grav este faptul că, fiind

pensionar și având nevoie de tratament medical permanent, a fost lipsit de

posibilitatea de a-și cheltui banii pentru care a muncit o perioadă de timp, dar

pentru care nu a fost remunerat, iar apoi, deși a avut câștig de cauză în instanță,

după punerea spre executare a hotărârii judecătorești, n-a beneficiat de o

executare în termen rezonabil, motiv pentru care solicită de a fi încasat și un

prejudiciu moral în sumă de 50000 de lei, o sumă care ar reprezenta o satisfacție

echitabilă pentru creditorul executării.

Reclamantul a solicitat constatarea încălcării dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărârii nr. 2-1375/2017 din 08 iunie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani, încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul

Ministerului Justiției a prejudiciului material în sumă de 57 339,36 de lei, a

prejudiciului moral în sumă de 50 000 de lei și a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 15 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a

fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu executorul judecătoresc

Ludmila Șapa (f.d. 40-41, vol. I).

În cadrul examinării cauzei, reclamantul a depus cerere de chemare în

judecată suplimentară, menționând că, prin Hotărârea Guvernului nr. 781 din 22

iunie 2016, s-a creat Instituția Publică „Centrul de Excelență în Viticultură și

Vinificație din Chișinău”, prin separarea Întreprinderii „Colegiul Național de

Viticultură și Vinificație din Chișinău”, ultimei urma să i se modifice denumirea

în Întreprinderea de Stat „Fabrica de Vin din Strășeni, care urma să rămână

succesorul în drepturi și obligații al Întreprinderii de Stat „Colegiul Național de

Viticultură și Vinificație din Chișinău”. Totodată, s-au transmis din

administrarea Întreprinderii de Stat „Colegiul Național de Viticultură și

Vinificație din Chișinău” în administrarea Instituției Publice „Centrul de

Excelență în Viticultură și Vinificație din Chișinău”, bunurile specificate la

anexa nr. 1 și 3 la hotărâre, iar bunurile imobile din anexa nr. 2, atribuite

domeniului privat, au rămas în gestiunea Întreprinderii de Stat „Colegiul

Național de Viticultură și Vinificație din Chișinău”.

Totodată, Gheorghe Caraman a notat că, prin Legea nr. 52 din 23 martie

2018, terenul cu nr. cadastral 3153209.003, cu suprafața totală de 69,2224 ha a

fost transmis în administrarea Ministerului Educației Culturii și Cercetării pentru

construcția unei arene polivalente.

Prin hotărârea din 17 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, s-a admis parțial acțiunea înaintată de Gheorghe Caraman.

2

S-a constatat încălcarea dreptului lui Gheorghe Caraman la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr. 2-1373/2017, emisă de Judecătoria

Chișinău, sediul Rîșcani la 08 iunie 2017, în perioada 17 iulie 2017 – 16

octombrie 2019.

S-a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului

Justiției în beneficiul lui Gheorghe Caraman prejudiciului moral în sumă de

50000 lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 6000 lei. În rest, acțiunea

s-a respins drept neîntemeiată (vol. I, f.d. 209, 214-231).

La 15 noiembrie 2019, Ministerul Justiției a depus cerere de apel împotriva

hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea cererii, casarea hotărârii

contestate, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Ulterior, la 20 noiembrie 2019, Gheorghe Caraman, reprezentat de avocatul

Artur Lungu a declarat apel, solicitând admiterea cererii, casarea parțială a

hotărârii din 17 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în partea

ce ține de încasarea prejudiciului material, cu pronunțarea unei noi hotărâri de

admitere a pretenției înaintate.

Prin decizia din 21 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis cererea

de apel depusă de Gheorghe Caraman și s-a respins apelul declarat de Ministerul

Justiției, fiind casată hotărârea din 17 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, în partea respingerii capătului de cerere cu privire la încasarea

prejudiciului material și pronunțată o nouă hotărâre în această parte, prin care s-

a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiției

prejudiciul material în sumă de 47 153,36 lei. În rest, cerința de încasare a

prejudiciului material s-a respins drept neîntemeiată (vol. II, f.d. 20-52).

În motivarea soluției, instanța de apel a reținut faptul că culpabil de

neexecutarea hotărârii, pe lângă debitorul-pârât, ce apare ca o entitate a statului,

este chiar statul Republica Moldova, care controlează în totalitate debitorul și

care nu a întreprins nicio măsură ca întreprinderea de stat să execute hotărârea

judecătorească. Astfel, anume statul urmează să suporte consecințele și să

răspundă material pentru creanța neexecutată de agentul său și, în virtutea

acestor circumstanțe, a dispus încasarea în folosul creditorului a prejudiciului

material din contul bugetului de stat.

Mai mult, instanța de apel a apreciat drept neîntemeiată afirmația pârâtului-

apelant despre faptul că rolul creditorului în cadrul procedurii de executare nu se

rezumă doar la solicitarea urgentării executării, dar și la acordarea executorului

judecătoresc a unui ajutor efectiv pentru aducerea la îndeplinire a executării

silite, punându-i la dispoziție mijloacele necesare pentru acest scop, sarcină

nerealizată efectiv de creditor, or, Ministerul Justiției nu explică ce fel de ajutor

urma să ofere executorului judecătoresc un pensionar, care nu poate să obțină

salariul de la debitorul său.

Instanța de apel a notat că este lipsită de orice rezon și de credibilitate

rațiunea pârâtului-apelant care, în loc să contribuie la executarea hotărârii de

către o persoană juridică subordonată statului, se împotrivește vehement și cu

rea-credință de a duce la finalitate un act judecătoresc. Astfel, instanța a

considerat necesar să încaseze din contul statului prejudiciul material doar în

mărimea de 47 153,36 de lei, care reprezintă salariul neachitat și a respins

pretenția de încasare a sumei de 5000 de lei cu titlu de daună morală, care a fost

adjudecată prin hotărârea care nu se execută.

3

Referitor la cerința de încasare a prejudiciului moral, instanța de apel,

contrar aserțiunilor pârâtului-apelant, a menținut soluția instanței de fond, ca

fiind legală și întemeiată, or, sarcina Legii nr. 87 este de a institui un remediu

pentru violări a Convenției și înlăturarea efectelor unor executări judiciare

nerezonabile, încălcare care întră și sub incidența prevederilor art.6 paragraf 1

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

La 05 octombrie 2020, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva

deciziei din 21 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea cererii,

casarea deciziei recurate și a hotărârii din 17 octombrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului, Ministerul Justiției a invocat prevederile art. 432

alin. (1), (2) lit. c) și alin. (4) Cod de procedură civilă.

Recurentul a menționat că dreptul instituit prin Legea nr. 87 nu poate obliga

statul să asigure executarea fiecărei hotărâri cu caracter civil, în schimb statul

are obligația de a se dota cu un arsenal juridic adecvat și suficient pentru a

asigura respectarea obligațiilor pozitive ce îi revin. Mai mult, Legea menționată

nici nu prevede încasarea unor astfel de cheltuieli cu titlu de prejudiciu material,

or, o astfel de cerere urmează a fi înaintată în procedură separată.

Ministerul Justiției a mai indicat că, prin prisma raportului prezentat,

autoritatea responsabilă de executarea hotărârii judecătorești a întreprins toate

măsurile care puteau fi în mod rațional întreprinse, pentru executarea

documentului executoriu.

La 13 octombrie 2020, în adresa intimatului și a intervenientului accesoriu

a fost expediată copia cererii de recurs depusă de Ministerul Justiției, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (vol. II, f.d. 72).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

intimatul și intervenientul accesoriu să-și expună poziția față de temeiurile

recursului.

Prin încheierea din 9 decembrie 2020 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de către Ministerul Justiției împotriva deciziei din 21 mai 2020 a Curții

de Apel Chișinău a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide

asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs.

Examinând recursul prin prisma criticilor aduse deciziei atacate, a probelor

administrate la judecata în primă instanță și în instanța de apel, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

constată că este întemeiat și pasibil de a fi admis din considerentele ce urmează.

Actele cauzei certifică faptul că, la 27 mai 2019, Gheorghe Caraman a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenient

accesoriu executorul judecătoresc Ludmila Șapa, cu privire la constatarea

4

încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești,

repararea prejudiciului material, moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

invocînd că prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani nr. 2-1375/17

din 08 iunie 2017 s-a încasat din contul Întreprinderii de Stat „Colegiul Național

de Viticultură și Vinificație din Chișinău”, în beneficiul lui Gheorghe Caraman,

restanța la salariu în sumă de 29679,36 de lei, prejudiciul material pentru

neachitarea salariului în sumă de 12474 de lei și prejudiciul moral în sumă 5000

lei.

Hotărîrea irevocabilă din 08 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul

Rîșcani nu a fost executată pînă în prezent.

Astfel, Colegiul reține că debitorul executării este fără îndoială o autoritate

publică cât timp aceasta este o întreprindere de stat, iar fondatorul său este

Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare.

Având în vedere că executarea hotărârii judecătorești constituie parte

integrantă a procesului, se va reține că Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și Libertăților Fundamentale, la art. 6 § 1, statuează expres că orice

persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public și într-un

termen rezonabil, de către un tribunal independent și imparțial, stabilit prin lege,

care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil, fie

asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa.

În acest sens, prevederile art. 2 alin. (1) și (2) a Legii nr. 87 din 21 aprilie

2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea

în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, stipulează că orice persoană fizică

sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești poate adresa în instanță de judecată o cerere de chemare în judecată

privind constatarea unei astfel de încălcări și repararea prejudiciului cauzat prin

această încălcare, în condițiile stabilite de prezenta Lege și de legislația

procesuală civilă. Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești se face doar în măsura în care încălcarea a avut

loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de

reparare a prejudiciului.

Aici, instanța de recurs notează că executarea unei hotărâri pronunțate de

orice instanță trebuie privită ca o parte integrantă a „procesului” în sensul

articolului 6 din Convenție (a se vedea Hornsby v. Greece, hotărâre din 19 martie

1997, Reports 1997-11, p. 510, §40, Burdov v. Russia, nr. 59498/00, §34, 7 mai

2002, Sîrbu vs Republica Moldova, hotărârea din 15 iunie 2004, definitivă din

10 noiembrie 2014).

Așadar, întru soluționarea corectă a litigiului ce ține de repararea de către

stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești, instanțele de judecată naționale trebuie să aibă

în vedere caracterul rezonabil al duratei unei procedurii în temeiul art. 6 § 1 din

Convenție, ce se apreciază cu ajutorul criteriilor consacrate de jurisprudența

CtEDO cum sunt: complexitatea cauzei, comportamentul autorităților

competente și al părților și miza pentru partea interesată.

5

La acest capitol, instanța de recurs atestă, în pofida unei ample analize date

de instanța de apel situației deduse judecății, unele lacune substanțiale în

aprecierea cuvenită a aspectelor enumerate supra, cum ar fi: epuizarea sau

neepuizarea tuturor mijloacelor procedurii de executare de către executorul

judecătoresc, dar și de către creditorul executării, în situația existenței unor

soluții alternative la executare, altele decît urmărirea bunurilor persoanei juridice

dizolvate, avînd în vedere constituirea unor persoane juridice noi, cu patrimoniu

distinct în gestiune; atragerea în procedura de executare a fondatorului

debitorului executării – Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare;

posibilitatea intervenirii în calitate de creditor în procedura de insolvabilitate a

creditorului; oportunitatea încasării creanței în temeiul Legii 87 în situația

neepuizării tuturor mijloacelor procedurii de executare și înăutrul termenului de

executare; uzarea de mijloacele procedurale consacrate în procedura de

executare silită, cum ar fi contestarea acțiunilor sau încheierilor executorului

judecătoresc; oportunitatea încasării creanței prin substituirea procedurii de

executare cu procedura remediului național în caz de neexecutare în termen

rezonabil a hotărîrilor judecătorești, prin prisma legii vizate etc.

Toate aceste aspecte, alături de normele legale ce se referă la procedura de

executare, urmau a fi apreciate de instanțele ierarhic inferioare, în opinia

instanței de recurs, în măsura în care constituiau un real remediu în procedura de

executare contestată.

Astfel, articolul 207 Cod civil, în vigoare la data inițierii prezentei acțiuni,

oferă mijloace de garantare a drepturilor creditorilor persoanei juridice în cazul

reorganizării ei, stipulînd, la alineatul (4), că persoanele juridice participante la

reorganizare răspund solidar pentru obligațiile apărute pînă la reorganizarea

acestora dacă din actul de transmitere și din bilanțul de repartiție nu este posibilă

determinarea succesorului. (5) Dacă un creditor nu a obținut realizarea creanței

sale de la persoana juridică căreia îi este repartizată obligația corelativă prin

dezmembrare, toate persoanele juridice care au dobîndit o parte din patrimoniul

persoanei juridice dezmembrate răspund pentru obligația în cauză pînă la

concurența valorii activelor nete care le-au fost repartizate prin dezmembrare, cu

excepția persoanei juridice căreia i-a fost repartizată obligația respectivă, care

răspunde nelimitat. (6) Membrii organului executiv al persoanei juridice

participante la reorganizare răspund solidar, pe parcursul a 3 ani de la data

reorganizării, pentru prejudiciul cauzat prin reorganizare creditorilor persoanelor

juridice reorganizate.

Conform dispozițiilor art. 70 Cod procedură civilă, în cazul ieșirii uneia

dintre părți din raportul juridic litigios sau din raportul stabilit prin hotărîre

judecătorească (deces, reorganizare, cesiune de creanță, transfer de datorie și alte

cazuri de subrogare), instanța permite înlocuirea părții cu succesorul ei în

drepturi. Succesiunea în drepturi este posibilă în orice fază a procesului.

În aceeași ordine de idei, instanțele nu au dat apreciere raționamentului

expus de reprezentantul recurentului Ministerul Justiției, referitor la posibilitatea

oferită părților în procedura de executare de a înainta în instanța de judecată care

a eliberat documentul executoriu o cerere privind schimbarea modului și a

ordinii de executare a hotărîrii, fapt reglementat de art. 77 alin. (1) Cod de

executare.

6

La fel, instanța de fond a stabilit că executorul judecătoresc Șapa Ludmila

a întreprins toate măsruile legale în vederea executării hotărîrii Judecătoriei

Chișinău sediul Rîșcani nr. 2-1375/17 din 08 iunie 2017, însă pînă în prezent nu

poate a fi executată din alte motive decît cele care pot fi imputate executorului

judecătoresc.

În această ordine de idei, instanțele nu au luat în considerare specificul

situației create, realitățile economice pe care le confruntă întreprinderea

debitoare, motivele obiective care condiționează neexecutarea imediată a

hotărîrii judecătorești, cum ar fi procedura de insolvabilitate intentată, procedura

de atac prelungită, cauzată inclusiv de starea excepțională în sănătate publică, cu

care se confruntă și sistemul de justiție pe parcursul ultimelor 12 luni cel puțin.

Totodată, instanța atestă că masa debitoare a debitorului are o soartă incertă

la moment, dată fiind intentarea procesului de insolvabilitate la 23 mai 2018.

Astfel jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat asupra

regulii că, de principiu, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi

amânată de debitor în mod unilateral, fără acordul creditorului, într-o asemenea

manieră, încât dreptul câștigat să devină iluzoriu și lipsit de conținut, în caz

contrar, fiind încălcate prevederile art. 6 din Convenție, în condițiile în care

executarea silită face parte din proces, iar creditorii sunt în situația în care, deși

au obținut un titlu împotriva debitorului, nu își pot valorifica drepturile astfel

dobândite.

S-a reținut și faptul că în anumite circumstanțe, pot fi admise derogări de la

regulile stabilite de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, prin

hotărârea din 25 octombrie 2001, pronunțată în cauza Saggio vs. Italia, Curtea a

stabilit că, în principiu, un sistem de suspendare temporară a plății creanțelor

unei întreprinderi comerciale în criză, autorizată să continue activitatea sa

productivă în interesul economiei naționale, nu este criticabilă în sine, având în

vedere marja de apreciere autorizată de alineatul al doilea al art. 1 al Protocolului

nr. 1 adițional la Convenție. Totuși, un astfel de sistem implică riscul de a impune

creditorilor o sarcină excesivă în ceea ce privește posibilitatea de a recupera

bunurile lor și trebuie deci prevăzute anumite garanții de procedură pentru a

veghea ca această aplicare a sistemului și incidența sa asupra dreptului de

proprietate al particularilor să nu fie nici arbitrare, nici imprevizibile (parag. 31

din hotărârea citată).

De asemenea, în cauza Burdov vs Rusia (hotărâre pronunțată în data de 07

mai 2002), Curtea a reținut că statul, deși nu poate invoca în principiu absența

fondurilor pentru a nu îndeplini o obligație de plată a unor sume de bani stabilită

printr-un titlu executoriu, dispune de un interval de timp rezonabil pentru a alege

mijloacele adecvate pentru a da eficiență hotărârii prin care a fost obligat. O

durată de 9 luni până la executarea unei hotărâri judecătorești nu a fost

considerată a fi incompatibilă în principiu cu dispozițiile Convenției (hotărârea

pronunțată în cauza Moroko vs. Rusia ).

În hotărârea pronunțată în cauza Immobiliare Safi vs. Italia, Curtea a stabilit

în principal că suspendarea executării unei hotărâri judecătorești pe durata de

timp strict necesară pentru a găsi o soluție satisfăcătoare pentru probleme de

interes public poate fi justificată, în circumstanțe excepționale.

Această jurisprudență nu poate fi interpretată în sensul că s-ar stabili în

sarcina statului o obligație absolută, de executare imediată a obligațiilor ce-i

7

incumbă potrivit unor hotărâri judecătorești, indiferent de situația concretă în

care urmează a se face executarea. Anumite situații excepționale, a căror

incidență să fie corespunzător fundamentată, pot justifica în unele condiții o

întârziere în executarea hotărârilor judecătorești. Cu toate acestea, esențial este

ca prin reglementarea adoptată să nu se impună creditorilor or statului o sarcină

excesivă, în sensul de a-i lipsi în concret pe o perioadă îndelungată de

posibilitatea de a-și vedea realizată creanța.

În aceste condiții, luând în considerare prevederile legislației naționale și

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, termenul rezonabil este un

concept esențialmente variabil, aprecierea sa urmând a se face în funcție de

circumstanțele cauzei, de complexitatea acesteia, de comportamentul

reclamantului și de cel al autorităților competente precum și de miza litigiului

pentru părțile în cauză, urmând ca acest concept să fie privit atât din perspectiva

cetățeanului creditor cât și din cea a statului debitor, cu necesitatea existenței

unui just echilibru între interesele ambelor părți.

Așadar, în anumite situații extreme, precum în cea de față, implicațiile

financiare legate de punerea în executare a hotărârilor judecătorești pot suferi

unele dificultăți de ordin obiectiv, iar creditorul urmează să uzeze de toate

mijloacele procedurale puse la dispoziția sa de legiuitor pentru a obține

executarea creanței sale. Or, Legea 87 nu substituie procedura de executare, iar

executorul judecătoresc nu se subrogă creditorului în procedura de executare,

chiar cînd debitor este o autoritate publică.

În această ordine de idei, nu rezistă criticii constatarea instanței de apel

referitoare la reaua-credință și împotrivirea pârâtului-apelant la executarea

hotărârii de către o persoană juridică subordonată statului. La fel, nu este clară

rațiunea instanței de control judiciar de calculare a mărimii prejudiciului material

dispus spre încasare, în sumă totală de 47153,36 de lei.

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a stabili că erorile judiciare

constatate în speță sunt esențiale și nu pot fi corectate în această fază. Or

judecarea recursului, exercitată conform rigorilor impuse de art. 432 alin. (1) al

Codului de procedură civilă, are caracter devolutiv numai pentru problemele de

drept material și procedural.

În acest caz, art. 442 al Codului de procedură civilă prevede că, în ordine

de recurs, nu pot fi administrate probe noi, ceea ce consolidează poziția

susmenționată. Așadar, omisiunea instanței de apel de a aprecia toate probele în

ansamblu, precum și de a constata relevanța argumentelor recurentului conduce

inevitabil la încălcarea garanțiilor unui proces echitabil, din moment ce

observațiile, într-un mod efectiv, nu au fost elucidate.

Prin urmare, ținând cont de faptele din speță, de argumentele părților și de

constatările de mai sus, Colegiul judiciar consideră că a examinat principalele

întrebări juridice puse în cerere și că nu este necesar să se pronunțe separat în

privința motivelor invocate în recursul formulat.

Astfel, din considerentele arătate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursurile declarate, de a casa decizia din 21 mai 2020 a Curții de Apel

Chișinău, iar reținând că erorile procedurale admise nu pot fi corectate de

instanța de recurs, cauza urmează a fi remisă la rejudecare, în alt complet de

judecată.

8

La rejudecarea cauzei, instanța urmează să examineze speța în întregime în

cadrul unor proceduri noi, în vederea respectării dreptului părților la un proces

echitabil, în special, în partea aprecierii juridice a observațiilor lăsate fără

răspuns (a se vedea, spre exemplu impactul considerentelor instanței de recurs

la o nouă reexaminare, cauzele Victor Harovschi vs. Moldova, hotărâre din 18

noiembrie 2008; Dimitar Yordanov vs. Bulgaria, hotărâre din 6 septembrie 2018,

Având în vedere cele expuse și în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) al

Codului de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Ministerul Justiției.

Se casează decizia din 21 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău emisă în

cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Caraman

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu executorul judecătoresc

Ludmila Șapa, cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului material, moral

și încasarea cheltuielilor de judecată și se remite cauza spre rejudecare la Curtea

de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii: Maria Ghervas

Nina Vascan

Victor Burduh

Nicolae Craiu

9