3ra-287/21 — contestarea actului administrativ

3ra-287/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-287/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: G. Ciobanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M. Guzun, A. Bostan, Gr. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

24 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Anastasia Lesnic împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind contestarea

actelor administrative, obligarea recalculării și achitării pensiei pentru limită de vârstă

și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 04 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins cererea de apel depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva

hotărârii din 09 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 13 aprilie 2019, Anastasia Lesnic, reprezentată de avocatul Mariana Barațianț

a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale

privind contestarea actelor administrative, obligarea recalculării și achitării pensiei

pentru limită de vârstă și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că în anul 1994 i-a fost stabilită pensia

de dizabilitate, dar ea a continuat să activeze în câmpul muncii. Astfel, stagiul de

cotizație constituie în total 43 de ani și 1 lună, dintre care 37 de ani și 6 luni până la

01 ianuarie 1999 și 5 ani și 5 luni după 01 ianuarie 1999.

Reclamanta a menționat, că în luna octombrie 2007, la atingerea vârstei de

pensionare reclamanta a depus cerere privind stabilirea pensiei pentru limită de vârstă,

în adresa Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Edineț, însă reprezentanții Casei

1

Teritoriale de Asigurări Sociale Edineț au refuzat stabilirea pensiei pentru limită de

vârstă, motivând că această ar fi mai mică și nu este necesar. Susține că confirmarea

celor relatate se conține în dosarul de pensionare deținut de Casa Teritorială de

Asigurări Sociale Edineț. Doar în anul 2013, reclamantei i-a fost stabilită pensia pentru

limită de vârstă. Atât în anul 2007, cât și mai târziu, susține că a avut încrederea în

bună credință a reprezentanților Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Edineț și nu a

verificat modalitatea de stabilire și calculare a pensiei. În luna decembrie 2018 a aflat

că perioada de muncă din anul 1999 și până la anul 2003, parțial nu a fost inclusă în

baza de calcul la stabilirea pensiei, deși actele relevante au fost prezentate.

Reclamanta a relatat, că a aflat și faptul că la calcularea pensiei pentru limită de

vârstă a fost utilizată formula incorectă. La data de 19 decembrie 2018 a depus cererea

prealabilă în adresa Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Edineț, prin care a solicitat

recalcularea pensiei pentru limită de vârstă, cu includerea perioadelor contributive

integral și achitarea restanței începând cu anul 2007, atunci când a fost depusă cererea

inițială de stabilire pensiei pentru limită de vârstă. Prin răspunsul Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale Edineț din 11 ianuarie 2019, cu nr. L-12/2018, parțial cererea depusă

a fost admisă, și anume a fost inclusă perioada de activitate de la 01 ianuarie 1999 până

la 30 iunie 2003 și perioada aflării la evidență la Oficiul Forței de Muncă, din data de

01 septembrie 2003 până la 30 septembrie 2004, reexaminarea fiind efectuată începând

cu anul 2013.

Reclamanta a mai menționat, că a depus cerere prealabilă la 11 februarie 2019

către Casa Națională de Asigurări Sociale, prin care a solicitat corectarea erorii,

stabilirea pensiei pentru limită de vârstă din anul 2007, recalcularea pensiei reieșind

din stagiul de cotizație integral și cu includerea tuturor perioadelor contibutive și

achitarea restanțelor din anul 2007, dar și sancționarea persoanelor responsabile pentru

stabilirea și calcularea incorectă a pensiei pentru limită de vârstă, prin ce i-au fost

încălcate drepturile fundamentale protejate de lege.

Reclamanta a susținut, că la data de 28 martie 2019, a fost emis răspunsul pârâtului

cu nr. L-443/19, prin care s-a reiterat poziția expusă în răspunsul Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale Edineț. Analizând extrasul din cont, se observă că pentru anul 2001

în baza de calcul a pensiei pentru limită de vârsta a fost inclusă suma de 2175,13 lei,

ca fond de retribuire a muncii, însă, reieșind din datele indicate în carnetul de muncă a

reclamantei și certificatul nr. 264 din 14 decembrie 2018, salariul reclamantei pentru

anul 2001 a constituit 7621,08 lei. Iar, pentru lunile ianuarie- iulie 2003 în extrasul de

cont este indicată suma de 6361,64 lei, pe când din datele carnetului de muncă și

certificatului nr. 21 din 04 aprilie 2019, rezultă că a fost achitat salariul în suma de

11371,41 lei. Deci, rezultă că chiar dacă parțial cererea a fost admisă, oricum pârâta nu

a inclus în baza de calcul venitul asigurat integral, precum și nu a inclus stagiul de

cotizație integral.

Reclamanta a reiterat, că odată ce a îndeplinit toate condițiile legale, stabilite

pentru obținerea dreptului la pensie din luna noiembrie 2007, fapt confirmat și de către

pârâtă în răspunsurile sale, și acest drept nu poate fi cedat și este imprescriptibil, atunci

restanțele la pensia pentru limită de vârstă urmează a fi calculate și achitate anume din

anul 2007 și nu din anul 2013, precum invocă pârâta.

Totodată, reclamanta a menționat, că refuzul de a stabili pensia pentru limită de

2

vârstă în anul 2007, nu a fost contestat deoarece nu a cunoscut despre erorile admise în

calcularea pensiei. Odată ce i-au devenit cunoscute aceste circumstanțe, a fost depusă

cererea cu solicitarea respectivă, care însă a fost respinsă.

Reclamanta consideră, că instanța urmează să admită solicitarea de stabilire și

încasare a restanței la pensia pentru limită de vârstă, începând cu 02 noiembrie 2007.

Deci, atât în anul 2007, cât și anul 2013 pârâta la stabilirea pensiei pentru limită de

vârstă urma, pe lângă actele prezentate de reclamantă, să verifice datele din contul

personal, în care au fost reflectate perioade contributive și necontributive asimilate

neincluse inițial, și să calculeze corect pensia pentru limită de vârstă. Pentru datele

reflectate incorect în extrasul din cont, din motive neclare, pârâta urma să analizeze

actele prezentate de reclamantă și, în caz de necesitate, să solicite clarificări de la

angajatori, mai ales că reclamanta a activat în sectorul bugetar. Însă, toate aceste

obligații nu au fost executate de către pârâtă, motiv din care reclamanta a suferit

prejudiciu exprimat prin neîncasarea în termen a pensiei pentru limită de vârstă,

calculată corect și meritate, pentru munca depusă în beneficiul societății.

Reclamanta consideră, că la caz pârâta incorect a apreciat formula, care urmează

a fi utilizată la calcularea pensiei pentru limită de vârstă reclamantei, precum este

descris și mai sus. Nestabilirea și neachitarea pensiei pentru limită de vârstă, în

mărimea calculată în strictă conformitate cu prevederile legale, cu includerea tuturor

perioadelor contributive și necontributive asimilate, precum și stabilirea acesteia din

data stabilită prin lege și anume 30 de zile din data depunerii cererii, reprezintă

ingerința în dreptul de proprietate a reclamantei și încălcarea dreptului la pensia

corelativă contribuțiilor achitate.

Reclamanta a solicitat admiterea acțiunii, anularea actului emis de Casa Națională

de Asigurări Sociale cu nr. L-443/19 din 28 martie 2019 și actului emis de Casa

Teritorială de Asigurări Sociale Edineț cu nr. L-12/2018 din 11 ianuarie 2019, în partea

în care solicitările reclamantei au fost respinse, obligarea pârâtei de a recalcula pensia

pentru limită de vârstă, cu includerea tuturor perioadelor contributive și necontributive

asimilate integral din data de 02 noiembrie 2007, inclusiv cu indexările/valorizările

efectuate din noiembrie 2007 și până în prezent, conform formulei de calcul stabilite

prin lege, achitarea restanței la pensie pentru limită de vârstă de la pârâtă în beneficiul

reclamantei, pentru întreagă perioadă în care pensia pentru limită de vârstă nu a fost

achitată integral și/sau parțial.

Prin încheierea din 09 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a fost

declarată inadmisibilă cerința înaintată de Anastasia Lesnic împotriva Casei Naționale

de Asigurări Sociale privind încasarea prejudiciului moral (f.d. 210-211, vol. I).

Prin hotărârea din 09 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a fost

admisă parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Anastasia Lesnic împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova. S-a constatat ilegalitatea

și s-a anulat răspunsul Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Edineț nr. L-12/2018 din

11 ianuarie 2019; s-a constatat ilegalitatea și s-a anulat răspunsul Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr. L-443/19 din 28 martie 2019. S-a obligat Casa Națională de

Asigurări Sociale să recalculeze și să achite Anastasiei Lesnic, diferența pensiei

recalculate pentru limita de vârstă cu includerea tuturor perioadelor contributive și

necontributive asimilate, integral, din data de 02 noiembrie 2007, cu

3

indexările/valorizările efectuate conform formulei de calcul stabilite prin lege. S-a

încasat din contul Casei Naționale de Asigurări Sociale în beneficiul reclamantei

Anastasiei Lesnic suma de 5069,37 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În rest,

pretențiile cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată, au fost respinse (f.d. 216-

226, vol. I).

La 07 aprilie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel împotriva

hotărârii din 09 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, iar la 02 iunie

2020 a depus motivarea apelului, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei

instanțe și emiterea unei noi decizii de respingere a acțiunii depuse de Anastasia Lesnic.

Prin decizia din 04 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea

de apel depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din 09 martie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în cauza de contencios administrativ, la

cererea de chemare în judecată depusă de Anastasia Lesnic împotriva Casei Naționale

de Asigurări Sociale privind contestarea actelor administrative, obligarea recalculării

și achitării pensiei pentru limită de vârstă și compensarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel prin prisma normelor de drept

material ce reglementează raportul juridic litigios, în raport cu circumstanțele cauzei,

a reținut ca prima instanță a ajuns la o concluzie corectă că Casa Națională de Asigurări

Sociale urma să admită cererea Anastasiei Lesnic și să efectueze recalcularea

cuantumului pensiei, întrucât informațiile prezentate în extrasele de cont ale Casei

Naționale de Asigurări Sociale și eliberate în privința reclamantei Anastasiei Lesnic în

perioada ianuarie 1999 – decembrie 2003, diferă de informația ce se conține în

adeverințele prezentate de către angajator, precum și de informația care se conține în

carnetul de muncă al reclamantei, în ceea ce privește sumele achitate reclamantei în

perioada 1999-2003 și luate în calcul la calcularea pensiei, nefiind clar în acest sens,

care a fost modalitatea și formula de calcul folosită la calcularea pensiei în privința

reclamantei, acest fapt nefiind confirmat prin careva probe de către pârâtă. Cu atât mai

mult, în cadrul ședinței de judecată a instanței de fond, s-a stabilit că la efectuarea

calculului pensiei în privința reclamantei s-au admis anumite erori, reieșind din

informația diferită cu privire la salariul reclamantei, respectiv nu au fost introduse toate

datele prezentate de Anastasia Lesnic, nefiind inclus în baza de calcul venitul integral

al acesteia, precum și stagiul integral de cotizare. Iar, în condițiile în care din

materialele cauzei se deduce că în baza datelor din contul personal de asigurări sociale

al persoanei asigurate, gestionat în conformitate cu Legea privind sistemul public de

asigurări sociale, sunt informații contradictorii cu datele prezentate de către reclamantă,

organul de asigurări sociale urma să accepte cererea reclamantei de recalculare a

cuantumului pensiei.

Instanța de apel a apreciat critic argumentul apelantei, precum că în stagiul de

cotizare n-a fost inclusă perioada de activitate indicată în carnetul de muncă, de la

02 septembrie 1999 până la 25 iunie 2003, la Direcția Generală de Învățământ, Tineret

și Sport, deoarece această perioadă nu era reflectată în contul personal de asigurări

sociale. Or, instanța de fond, cercetând originalul dosarului de pensionare, a stabilit că

Anastasia Lesnic a prezentat certificatul nr. 03-5-83 din 07 decembrie 2006, eliberat

de Direcția Generală Învățământ, Tineret și Sport Edineț, care confirmă perioada de

activitate a reclamantei în perioada septembrie 1999 – iunie 2003, în instituția

4

respectivă și achitarea salariului. Respectiv, prezența acestui certificat la dosarul de

pensionare al reclamantei, confirmă că Casa Națională de Asigurări Sociale a cunoscut

despre activitatea reclamantei la Direcția respectivă și mărimea salariului în această

perioadă, însă totuși a refuzat să efectueze recalcularea. În contextul dat, omisiunile

admise de organul de asigurări sociale la calcularea cuantumului pensiei, nu pot fi

imputate reclamantei. Or, Anastasia Lesnic și-a executat cu bună-credință obligațiile

sale în calitate de salariat, executând activitatea ce-i revenea în funcția deținută, fiind

achitate toate contribuțiile sociale în contul statului, în acest sens, neclaritățile și erorile

admise din vina altor persoane (angajator sau organul de asigurări sociale) nu pot

constitui temei de stabilire a unei pensii mai mici, decât cea ce i se cuvine după

reexaminarea dreptului la pensie, în condițiile legii.

Instanța de apel a reiterat, că momentul apariției dreptului reclamantei la

recalcularea pensiei este 01 noiembrie 2007 și este confirmat de actele de la dosar, iar

reclamanta a justificat termenul, din momentul căruia solicită efectuarea recalculării.

Instanța de apel consideră, că prima instanța corect a stabilit temeinicia

pretențiilor reclamantei, referitor la constatarea ilegalității și anularea răspunsurilor nr.

L-12/2018 din 11 ianuarie 2019 și nr. L-443/19 din 28 martie 2019, precum și de a

obliga pârâta la recalcularea și achitarea diferenței pensiei recalculate pentru limita de

vârstă, cu includerea tuturor perioadelor contributive și necontributive asimilate,

integral, din data de 02 noiembrie 2007, cu indexările/valorizările efectuate conform

formulei de calcul stabilite prin lege.

Ce ține de pretenția reclamantei privind compensarea cheltuielilor de judecată

suportate în prezentul proces, instanța de apel a reținut, că în conformitate cu

prevederile art. 195 Cod administrativ, procedura acțiunii în contenciosul administrativ

se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică

corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art. 169–171 Cod

administrativ.

În conformitate cu art. 94 alin. (1) din Codul procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cererea părții care

a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost

admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții

admise din pretenții, iar pârâtului - proporțional părții respinse din pretențiile

reclamantului.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei instanței de apel, la data de

25 noiembrie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a contestat-o cu recurs,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei noi

decizii.

Ulterior, la data de 27 ianuarie 2021 și 30 ianuarie 2021 Casa Națională de

Asigurări Sociale a depus prin intermediul poștei electronice, motivarea recursului.

În motivarea recursului, Casa Națională de Asigurări Sociale a invocat dezacordul

cu decizia instanței de apel, considerând-o neîntemeiată și ilegală, prin faptul că au fost

încălcate și aplicate eronat normele de drept material, precum și nu au fost constatate

și elucidate pe deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei.

Recurenta a declarat că examinând dosarul de petiționare s-a constatat că intimata

Anastasia Lesnic este beneficiară de pensie pentru dizabilitate începând cu data de

5

02 octombrie 2007. Totodată, în urma cererii depuse de intimată, a fost examinată

posibilitatea transferării de la pensie de dizabilitate la pensia pentru limită de vârstă,

care era inoportună pe motiv că mărimea pensiei pentru limită de vârstă era mai mică

decât cea de dizabilitate. La cererea intimatei din 09 aprilie 2013 a fost stabilită pensia

pentru limită de vârstă. Astfel, la calcularea pensiei pentru limită de vârstă n-a fost

inclusă perioada de activitate în cadrul Direcției Generală Învățământ, Tineret și Sport,

pe motiv că aceasta nu era reflectată în contul personal de asigurări sociale. Ulterior,

în urma corectărilor și completărilor efectuate în contul personal pentru perioada 1999-

2003 despre venitul asigurat, a fost reexaminat și valorizat cuantumul pensiei pentru

limită de vârstă.

Recurenta a comunicat, că activitățile ce se includ în stagiul de cotizare și modul

de calculare a stagiului sunt prevăzute de art. 50 al Legii 156 din 14 octombrie 1998

privind sistemul public de pensii și Regulamentul cu privire la modul de calculare și

confirmare a stagiului de cotizare pentru stabilirea pensiei, aprobat prin Hotărârea

Guvernului Republicii Moldova nr. 417 din 03 mai 2000. Pensia intimatei a fost supusă

indexărilor anuale conform Hotărârilor Guvernului Republicii Moldova începând cu

data de 01 aprilie pentru anii 2014-2018.

Recurenta a relatat că conform Hotărârii Curții Constituționale nr. 27 din

20 decembrie 2011 privind controlul constituționalității unor legi de modificare a

condițiilor de asigurare cu pensii și alte plăți sociale pentru unele categorii de salariați.,

Curtea a reținut, că volumul asistenței sociale acordate de stat pentru satisfacerea

nevoilor sociale ale persoanei, ce decurg din dreptul concret, este dependent atât de

resursele economice și financiare a statului, cât și de contribuțiile persoanei la fondul

de asigurări sociale. Or, este evidentă și justificată diferența garanțiilor sociale ce există

intre statele cu diferite niveluri de dezvoltare economică. Cele enunțate, permit Curții

Constituționale să constate că Legea Supremă nu garantează persoanelor un nivel

concret de asigurare socială. Volumul de asigurare socială a persoanei peste minimul

necesar, din care fac parte pensiile acordate în condiții speciale, poate fi modificat cu

titlu de excepție în funcție de mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat și ale

bugetului de stat. Curtea reține că statul dispune de o marjă largă de apreciere in

domeniul drepturilor sociale, iar drepturile prevăzute de art. 47 din Constituție nu

garantează cuantumul exact al acestora, inclusiv al pensiei.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 04 noiembrie 2020, fiind

notificată Casei Naționale de Asigurări Sociale prin intermediul poștei electronice, la

data de 31 decembrie 2020, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică

activă alina.chiselita@justice.md, anexat la materialele cauzei (f.d. 45, verso vol. II).

Astfel, recursul depus la 25 noiembrie 2020 și motivarea recursului depusă la

6

30 ianuarie 2021, sânt în termen.

La 28 ianuarie 2021 și 03 februarie 2021, în adresa intimatei Anastasiei Lesnic și

avocatului Mariana Barașiant, a fost expediată copia recursului, cu înștiințarea despre

posibilitatea depunerii referinței (f.d. 56, 64, vol. II).

La 15 februarie 2021 Anastasia Lesnic, reprezentată de avocatul Mariana

Barașiant a depus prin intermediul oficiului poștal, referință prin care a solicitat

declararea recursului inadmisibil.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 Cod

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel

ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de

drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

7

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de către Casa Națională de Asigurări Sociale.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

8