3ra-132/21 — obligarea emiterii actului administrativ

3ra-132/21 — obligarea emiterii actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-132/2021

Prima instanță: Judecătoria Strășeni, sediul Central (I. Talmaci)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

Î N C H E I E R E

17 martie 2021 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Roșca Alexandru,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Roșa Alexandru împotriva Inspectoratului de Poliție Strășeni și Inspectoratului General

de Poliție, persoane terțe Ministerul Apărării al Republicii Moldova, Centrul Militar

Teritorial Strășeni și Ministerul Afacerilor Interne cu privire la obligarea emiterii actului

administrativ,

împotriva deciziei din 07 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 23 septembrie 2019, Roșca Alexandru a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului de Poliție Strășeni și Inspectoratului General de Poliție cu

privire la obligarea emiterii actului administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că, în perioada 02 martie 1992 până la 27 septembrie

1992 a participat la acțiunile de luptă pentru apărarea integrității și independenței

Republicii Moldova.

Astfel, s-a adresat cu cererea prealabilă Inspectoratului de Poliție Strășeni cu

privire la emiterea actului administrativ și includerea în stagiul general de activitate a

perioadei menționate.

La 23 august 2019, a fost informat că în arhiva Inspectoratului de Poliție Strășeni

se află la evidență ordinul nr. 45 din 15 decembrie 1992 și o copie anexată ce datează

perioada conflictului din stânga Nistrului în perioada martie, aprilie 1992, însă, din

circumstanțe necunoscute o altă anexă în original sau copie a ordinului 45 din 15

decembrie 1992 pentru perioada mai, iunie, iulie, august, septembrie, nu s-a păstrat. S-

a adresat cu cerere prealabilă Inspectoratului General de Poliție, însă a primit un răspuns

similar.

A susținut reclamantul că, nu este de acord cu răspunsurile pârâților și le califică

ca fiind refuzuri neîntemeiate. Mai mult, evidența persoanelor care au participat la

acțiunile de luptă pentru apărarea integrității și independenței Republicii Moldova ține

1

și de competența Ministerului Apărării, care la data de 12 august 2019 i-a eliberat un

certificat precum că a participat la acțiunile de luptă pentru apărarea integrității și

independenței Republicii Moldova în perioada 02 martie 1992 până la 27 septembrie

probelor prezentate.

Reclamantul consideră că pârâții urmează a fi obligați să emită actul administrativ

în care să fie inclusă perioada totală de participare a sa la acțiunile de luptă pentru

apărarea integrității și independenței Republicii Moldova.

Prin încheierea din 21 noiembrie 2019 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central au

fost atrași în proces în calitate de persoane terțe Ministerul Apărării al Republicii

Moldova și Centrul Militar Teritorial Strășeni (f.d.59-60).

Prin hotărîrea din 28 noiembrie 2019 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central,

acțiunea a fost admisă integral.

S-a obligat Inspectoratul de Poliție Strășeni și Inspectoratul General de Poliție să

emită actul administrativ, prin care să dispună includerea perioadei de participare la

acțiunile de luptă pentru apărarea integrității și independenței Republicii Moldova

începând cu 02 martie 1992 și până la 27 septembrie 1992 ca stagiu general de muncă

al reclamantului Roșca Alexandru.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că Inspectoratul de Poliție

Strășeni și Inspectoratul General de Poliție nu au prezentat careva probe ce ar demonstra

că în perioada 23 martie 1992 - 22 aprilie 1992, 26 aprilie 1992 - 16 iulie 1992, Roșca

Alexandru s-a aflat la locul de muncă și nu pe platourile Chițcani, Holercani, Cocieri,

Doroțcaia.

Prima instanță a mai reținut că, Ministerul Apărării recunoaște faptul că perioada

participării lui Roșca Alexandru la acțiunile de luptă pentru apărarea integrității și

independenței Republicii Moldova, 02 martie 1992 - 27 septembrie 1992, poate fi

inclusă în vechimea în muncă generală.

La fel, instanța de fond a constatat că la materialele cauzei este anexată „Lista

nominală a veteranilor de război” prin care se confirmă că Roșca Alexandru Afanasie

născut la 22 iunie 1970, a participat la acțiunile de luptă pentru apărarea integrității

teritoriale și independenței Republicii Moldova din 1992, în perioada 02 martie 1992 -

27 septembrie 1992. Totodată, și reprezentantul Centrului Militar Teritorial - Vitalie

Gurulea, a susținut cererea reclamantului și a considerat posibilă includerea perioadei

aflării lui Roșca Alexandru la acțiunile de luptă din stînga Nistrului, în vechimea în

muncă generală.

La 28 noiembrie 2019, Inspectoratul de Poliție Strășeni și Inspectoratul General de

Poliție, au depus cereri de apel nemotivate, iar la 27 februarie 2020 au prezentat

motivarea apelurilor împotriva hotărârii din 28 noiembrie 2019 a Judecătoriei Strășeni,

sediul Central, solicitând casarea hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei hotărîri

noi de respingere a acțiunii.

Prin încheierea protocolară din 03 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost atras

în calitate de persoană terță Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova(f. d.

132).

Prin decizia din 07 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, au fost admise

apelurile declarate de Inspectoratul de Poliție Strășeni și Inspectoratul General de

Poliție, casată hotărârea din 28 noiembrie 2019 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central și

respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Roșca Alexandru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că, doar în temeiul deciziilor

comisiilor create în cadrul subdiviziunilor MAI în anul 1993 angajaților se eliberau

2

adeverințe speciale pentru dreptul la înlesniri, numite actualmente „legitimații de

veteran de război”. Astfel, a considerat întemeiată poziția terțului precum că, comisia

creată în temeiul Ordinului MAI nr. 428 din 30 octombrie 1992, și-a desfășurat

activitatea în lunile noiembrie - decembrie 1992 și membrii ei aveau la dispoziție toate

actele normative elaborate în cadrul Secției raionale de poliție Strășeni, iar decizia cu

calculul perioadei concrete de participare nemijlocită a intimatului la acțiunile de luptă

a fost aprobată la 15 decembrie 1992 prin Ordinul SRP Strășeni nr.45. Or, potrivit pct.

11 din Instrucțiunea, aprobată prin Ordinul MAI nr. 428 din 30 octombrie 1992 prin care

a fost stabilit modul și condițiile de eliberare a adeverințelor menționate angajaților din

cadrul MAI prevede expres, că „întrebările și chestiunile de conflict legate de aprecierea

și stabilirea drepturilor colaboratorilor MAI și militarilor din cadrul trupelor de

carabinieri la înlesnirile stabilite prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova din 5

august 1992 nr. 520, se soluționează de către ministrul afacerilor interne”.

De asemenea a reținut instanța de apel că, prin Ordinul MAI nr. 89 din 02 martie

1992 „Cu privire la detașarea colaboratorilor Brigăzii de poliție cu destinație specială”

la 02 martie 1992 doar angajații subdiviziunii respective au fost trimiși/detașați în satul

Holercani, r-nul Criuleni (zonă de conflict armat) pe o perioadă nedeterminată, acțiunile

de mai departe fiind coordonate cu conducerea ministerului. Iar, potrivit Ordinului MAI

nr. 352 din 19 august 1992 „Cu privire la realizarea Decretului Președintelui Republicii

Moldova din 18 august 1992 „Cu privire la anularea stării excepționale pe întreg

teritoriul Republicii Moldova” toate subdiviziunile MAI au revenit la modul normal de

activitate. Prin urmare nici un angajat al MAI nu mai putea fi participant la acțiuni de

luptă.

La transmiterea listelor ar fi fost omisă o eventuală eroare tehnică, în rezultatul

căreia angajații Centrului Militar Teritorial Strășeni au făcut consemnările în livretul

militar al intimatului, indicând eronat perioada nemijlocită de participare la acțiunile de

luptă începând de la 02 martie 1992 până la 27 septembrie 1992.

Instanța de apel a mai menționat că, instanța de fond a omis să atragă în proces

Ministerul Afacerilor Interne or, raporturile de muncă ale intimatul în perioada 02 martie

1992 - 27 septembrie 1992, au fost guvernate de contractele individuale de muncă

încheiate cu Ministerul Afacerilor Interne.

La 20 noiembrie 2020, Roșca Alexandru, a depus recurs împotriva deciziei din 07

octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei decizii noi de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel a aplicat eronat normele de

drept material, a interpretat eronat legea și concluziile instanțelor expuse în decizia și

hotărârea instanței de fond, sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii.

A menționat recurentul că evidența persoanelor care au participat la acțiunile de

luptă pentru apărarea integrității și independenței Republicii Moldova este și de

competența Ministerului Apărării, care la 12 august 2019 i-a eliberat certificat precum

că a participat la acțiunile de luptă pentru apărarea integrității și independenței

Republicii Moldova în perioada 02 martie 1992 până la 27 septembrie 1992.

Susține recurentul că în cadrul ședinței de judecată s-a confirmat cu certitudine

faptul că Roșca Alexandru a participat la acțiunile de luptă pentru apărarea integrității și

independenței Republicii Moldova în perioada 02 martie 1992 până la 27 septembrie

1992, iar faptul că în arhiva Inspectoratului de Poliție Strășeni se află la evidență Ordinul

nr. 45 din 15 decembrie 1992 și o copie anexă ce datează perioada conflictuală din stânga

Nistrului în perioada martie, aprilie 1992, iar din circumstanțe necunoscute o altă anexă

în original sau copie cu referire la Ordinul nr. 45 din 15 decembrie 1992 nu sa păstrat,

3

nu poate fi interpretat în defavoarea reclamantului/recurentului în condițiile în care

certificatele emise de către Ministerul Apărări și Ministerul de Interne anexate la

materialele cauzei și cercetate în ședința de judecată dovedesc faptul participării la

acțiunile de luptă pentru apărarea integrității și independenței Republicii Moldova.

Consideră că decizia Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2020 urmează a fi

casată din motiv că este neîntemeiată.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

La caz, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat la data de 07 octombrie 2020 decizia

contestată. Decizia Curții de Apel Chișinău a fost expediată participanților la proces și

recepționată de către recurent, la data de 28 octombrie 2020 (f.d. 182).

Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că Roșca Alexandru, s-a conformat prevederilor legale și a

depus recursul la 20 noiembrie 2020, în termenul prevăzut de art. 245 din Codul

administrativ.

La 16 decembrie 2020, în adresa participanților la proces a fost expediată copia

recursului motivat, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

La 12 ianuarie 2021, Inspectoratul de Poliție Strășeni a depus referință la recursul

declarant de Roșca Alexandru, prin care a solicitat respingerea recursului.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul administrativ,

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii

din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

4

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai

sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului

în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea

în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și

funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și

interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate

și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din

19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1

(a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de Roșca Alexandru, este inadmisibilă.

În conformitate cu art. 230, 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Roșca Alexandru, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

5