3ra-211/21 — acordarea azilului politic

Dosarul nr. 3ra-211/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. T. Avasiloaie)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, A. Bostan, G. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

03 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinând cererea depusă de către Nicolai Ceaus și avocatul Iulian Balan, în

interesele lui Nicolai Ceaus, privind suspendarea actului emis de către Președintele

Republicii Moldova din 12 octombrie 2017 cu nr. 06/5-01-163 și suspendarea deciziei

din 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău pînă la examinarea recursului

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată

înaintată de Ceaus Nicolai împotriva Președinției Republicii Moldova, Aparatul

Președintelui Republicii Moldova, cu privire la constatarea netemeiniciei refuzului

cu privire la acordarea azilului politic, anularea refuzului nr. 06/5-01-163 din

12.10.2017 cu privire la acordarea azilului politic și obligarea Președintelui

Republicii Moldova să acorde azil politic cetățeanului Ucrainei, Ceaus Nicolai

c o n s t a t ă:

La data de 25 octombrie 2017, Ceaus Nicolai a depus o cerere de chemare

în judecată împotriva Președintelui Republicii Moldova, Aparatul Președintelui

Republicii Moldova cu privire la constatarea netemeiniciei refuzului cu privire la

acordarea azilului politic, anularea refuzului nr. 06/5-01-163 din 12 octombrie

2017 cu privire la acordarea azilului politic și obligarea Președintelui Republicii

Moldova să acorde azil politic cetățeanului Ucrainei, Ceaus Nicolai.

Reclamantul a solicitat constatarea drept neîntemeiat a refuzului cu privire la

acordarea azilului politic cetățeanului Ucrainei, Ceaus Nicolai, anularea acestuia și

obligarea Președintelui Republicii Moldova să acorde azil politic cetățeanului

Ucrainei, Ceaus Nicolai (f.d. 1-5).

Prin hotărârea din 11 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani ,

acțiunea în contencios administrativ înaintată de Ceaus Nicolai a fost respinsă (f.d.

97).

Prin decizia din 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel declarată de avocatul Balan Iulian, în interesele apelantului Ceaus

Nicolai, împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani din 11 octombrie

2019 (f.d. 177).

1

La 26 noiembrie 2020, Nicolai Ceaus și avocatul Balan Iulian, în interesele lui

Nicolai Ceaus, au declarat recurs împotriva deciziei din 28 octombrie 2020 a Curții de

Apel Chișinău, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii.

Totodată, în cererea de recurs, recurentul a solicitat suspendarea actului emis de

către Președintele Republicii Moldova din 12 octombrie 2017 cu nr.06/5-01-163 pînă

la examinarea recursului și suspendarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 28

octombrie 2020 pînă la examinarea recursului.

Examinând cerința privind suspendarea actului contestat, Completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide respingerea

acesteia reieșind din următoarele motive.

În speță, instanța reține că recurentul a solicitat suspendarea actului emis de către

Președintele Republicii Moldova din 12 octombrie 2017 cu nr.06/5-01-163 pînă la

examinarea recursului.

La acest capitol, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ reține că, conform art. 214 alin. (1) - (7) din Codul administrativ,

suspendarea executării actului administrativ individual contestat poate fi solicitată de

către reclamant instanței de judecată care examinează acțiunea de contencios

administrativ. Reclamantul poate solicita instanței de judecată competente suspendarea

executării actului administrativ individual pînă la înaintarea acțiunii în contencios

administrativ dacă autoritatea publică învestită cu soluționarea cererii prealabile a

refuzat suspendarea sau nu a soluționat cererea de suspendare în termenul stabilit la

art. 172 alin. (3). Instanța de judecată poate dispune suspendarea executării actului

administrativ individual din motivele prevăzute la art. 172 alin. (2). Pentru probarea

faptelor, participanții, în locul prezentării probelor obișnuite, pot depune o declarație

pe propria răspundere. Instanța de judecată decide cu privire la suspendarea executării

actului administrativ individual printr-o încheiere susceptibilă de recurs, fără citarea

participanților la proces. Dacă consideră necesar, instanța de judecată citează părțile

pentru audiere în privința temeiniciei cererii de suspendare. Prevederile art. 177 alin.

(2) din Codul de procedură civilă nu se aplică. Dacă la momentul suspendării executării

actului administrativ individual de către instanța de judecată acesta este deja executat,

instanța dispune, la cerere, întoarcerea executării, în măsura în care este real posibilă.

Instanța de judecată care examinează acțiunea în contenciosul administrativ poate

modifica sau anula în orice moment încheierile privind cererile prevăzute la alin. (4).

Participantul la proces poate solicita modificarea sau anularea unei astfel de încheieri

ca urmare a schimbării circumstanțelor sau a neinvocării acestora în procedura inițială

din motive neimputabile lui.

În interpretarea corectă a normei enunțate, instanța de recurs reține că, prin

reglementările art. 214 din Codul administrativ, legislatorul a stabilit ca garanție a

asigurării legalității – suspendarea executării actului administrativ individual contestat.

Cu toate că legiuitorul nu a prevăzut expres pînă la ce etapă se admite suspendarea

executării actului admiinistrativ individual contestat, completul consideră că această

chestiune nu poate fi soluționată la etapa dată de către instanța de recurs, deoarece, la

examinarea admisibilității cererii de recurs și a cauzei în ordine de recurs, instanța nu

este în drept să aplice măsuri asiguratorii în conformitzate cu art. 214 Cod

administrativ, or, această măsură este aplicabilă la primirea spre examinare a acțiunii,

în orice fază a procesului pînă la etapa în care hotărîrea judecătorească devine definitivă

2

și în cazul în care există unele suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea

actului administrativ individual defavorabil și a pericolului iminent de producere a unor

prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ individual

defavorabil.

La acest capitol, Colegiul precizează că rămîn definitive hotărîrile judecătorești

emise în primă instanță, supuse apelului, după examinarea cauzei în apel.

Totodată, conform art. 194 alin. (2) Cod administrativ, în procedura de examinare

a cererilor de recurs, hotărîrile și deciziile contestate se examinează din oficiu în

privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului material. Adică

spre deosebire de apel, care are un efect devolutiv atît în fapt, cît și în drept, sub toate

aspectele cauzei, recursul împotriva deciziei instanței de apel manifestă un efect

devolutiv numai în drept, repunînd în examinare nu întreaga cauză, ci numai

problemele de drept, în baza motivelor stabilite.

Respectiv, recurentul Ceaus Nicolai a solicitat ca măsură de asigurare

suspendarea executării actlui administrativ contestat, însă, în contextul prevederilor

citate, o astfel de suspendare și interdicție nu poate fi aplicată în ordine de recurs, motiv

pentru care Colegiul ajunge la concluzia de a respinge cererea (solicitarea) vizată. Or,

decizia Curții de Apel Chișinău din 28 octombrie 2020, contestată cu recurs, este

definitivă și executorie din momentul emiterii, rezultînd din prevederile art. 251 alin.

(2) Cod administrativ în coroborare cu art. 254 alin. (1) Cod de procedură civilă.

În consecință, Colegiul conchide că suspendarea executării actului administrativ

contestat în sensul art. 214 Cod administrativ, în cadrul examinării cauzei în ordine de

recurs (inclusiv în cadrul examinării admisibilității cererii de recurs) este contrară

prevederilor legale, în condițiile în care măsurile de asigurare se aplică pînă la etapa în

care hotărîrea judecătorească rămîne definitivă.

Afară de aceasta, Colegiul nu poate să nu observe inutilitatea practică, în speță, a

măsurii asiguratorii solicitate. Or, suspendarea reprezintă operația de întrerupere

temporară a efectelor juridice produse de un act juridic. Suspendarea actelor

administrative reprezintă o garanție a asigurării legalității, ce intervine însă în cazuri

de excepție, în situații limită. Ea are în vedere fie întreruperea vremelnică a producerii

de efecte juridice (ceea ce înseamnă că actul era în vigoare), fie amânarea temporară a

producerii de efecte juridice.

Față de cele ce preced, fără a se expune pe fondul cauzei deduse judecății și fără

a tranșa chestiunea legalității actelor contestate, instanța de recurs observă că acțiunea

în cauză este în esență una în obligare, cel puțin în partea ce ține de pretenția privind

obligarea Președintelui Republicii Moldova să acorde azil politic cetățeanului Ucrainei,

Ceaus Nicolai, acțiune ce a fost respinsă. Actul solicitat de a fi suspendat (nr. 06/5-

01-163 din 12 octombrie 2017 ) nu se execută la moment, fiind în principiu,

neexecutoriu. Iar însăși rațiunea suspendării executării actului administrativ este

tocmai aceea ca actul să nu poată fi pus în executare până la analizarea pe fond a

legalității acestuia.

În acest context, prin prisma principiului rolului activ al instanței, impus prin

normele imperative ale Codului administrativ, instanța de recurs relevă că, în cazul

respingerii unei acțiuni în obligare, părțile au opțiunea prevăzută de art. 215 Cod

administrativ, și anume, solicitarea emiterii unei ordonanțe provizorii, opțiune, însă, de

asemenea valabilă doar la etapa examinării în fond a cauzei, precum și pînă la

înaintarea acțiunii în contencios administrative. Astfel, instanța de judecată poate emite

o ordonanță provizorie dacă, în baza unei examinări sumare, ajunge la concluzia că

3

pretenția revendicată de reclamant este întemeiată și emiterea ordonanței este necesară

pentru evitarea consecințelor grave și ireparabile pentru reclamant.

Prin urmare, având în vedere că examinarea cererii de suspendare nu presupune

prejudecarea fondului litigiului, instanța având numai posibilitatea de a efectua o

cercetare sumară a aparenței dreptului, în prezenta speță în limitele necesare examinării

cererii de suspendare, nu s-au constatat obiectiv temeiuri legale pentru admiterea

cererii de suspendare a actului nr. 06/5-01-163 din 12 octombrie 2017, emis de

Aparatul Președintelui.

Referitor la solicitarea recurentului cu privire la suspendarea deciziei Curții de

Apel Chișinău din 28 octombrie 2020 pînă la examinarea recursului, instanța relevă

următoarele.

În conformitate cu prevederile art. 195 Cod administrativ, procedura acțiunii în

contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod.

Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu

exceptia art. 169–171.

În conformitate cu art. 278 din Codul de procedură civilă, acțiunile în contenciosul

administrativ se examinează de instanțele judecătorești respective conform normelor

generale ale prezentului cod, cu excepțiile și completările stabilite de legislația

contenciosului administrativ.

Conform art. 435, alin. (8) din Codul de procedură civilă, în cauzele

nepatrimoniale, executarea hotărârii se suspendă la cererea motivată a recurentului.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

relevă că, din sensul dispozițiilor legale precitate, rezultă că instanța de recurs dispune

doar suspendarea actului judecătoresc contestat în cazul exercitării căii de atac -

recursul conform Secțiunii II, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă și doar în

cazul depunerii cauțiunii în cauzele patrimoniale, iar în cazul celor nepatrimoniale - la

cererea motivată a recurentului.

Reieșind din conținutul actului judecătoresc contestat, rezultă că prezenta cauză

poartă un caracter nepatrimonial, astfel, recurentul urma să motiveze necesitatea

suspendării deciziei instanței de apel, cât și să indice asupra temeiurilor justificative și

întemeiate, care ar face posibilă suspendarea executării deciziei contestate cu recurs.

Completul colegiului reține că suspendarea executării unei hotărâri judecătorești

poate fi acordată de instanța judecătorească sesizată cu soluționarea unei căi de atac

numai dacă legea o permite, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege. Lipsirea

hotărârii judecătorești definitive de un efect esențial – executorialitatea, se poate

concepe numai în cazul în care legea prevede expres această posibilitate, creând

temeiul juridic în baza căruia o astfel de cerere poate fi formulată și, anume,

prezentarea motivelor care au determinat formularea cererii, din care să rezulte

împrejurările care justifică suspendarea executării hotărârii.

Sub acest aspect, instanța reiterează neîndeplinirea condiției unei ample

argumentări în acest sens. Or, nu este suficient, spre a se lua măsura suspendării

executării actului judecătoresc, să se facă simple afirmații legate de aflarea pe rol a

unei cauze conexe.

Însă, chiar trecând peste acest aspect, instanța apreciază că, și în cazul

suspendării deciziei instanței de apel, acest lucru este imposibil de realizat, deoarece

decizia Curții de Apel din 28 octombrie 2020 nu impune nicio acțiune spre realizare,

4

instanța dispunînd respingerea acțiunii în obligare, respectiv nu este susceptibilă de

executare în sens procesual.

Or, doctrina stabilește că hotărârea judecătorească, mai exact actul jurisdicțional

care reprezintă actul final al judecății, produce două categorii de efecte, respectiv efecte

substanțiale și efecte procesuale.

Unul dintre efectele procesuale este reprezentat de caracteristica conform căreia

hotărârile judecătorești definitive și irevocabile care sunt susceptibile de executare

silită constituie titluri executorii și pot fi puse în executare silită, fiind astfel aduse la

îndeplinire prin intermediul forței coercitive a statului .

Prin urmare, o hotărâre care nu este susceptibilă de executare nu poate fi

suspendată.

Este de neconceput suspendarea executării în ipoteza în care o executare nu există,

nu poate exista și nu poate fi, nici măcar teoretic, imaginată. În situația contrară în care

se pronunță totuși o hotărâre prin care se dispune suspendarea executării unei hotărâri

care nu este susceptibilă de executare, hotărârea de suspendare nu produce în fapt nici

un fel de efecte juridice, fiind ineficace.

Pe cale de consecință, cererea de suspendare a unei decizii pronunțate de instanța

de apel prin care se respinge apelul pe o acțiune în obligare nu este susceptibilă de

executare și deci nu poate face obiectul vreunei cereri de suspendare.

Prin urmare, față de toate aceste considerente, Curtea constată neîntemeiată

cererea de suspendare formulată de recurent, iar astfel o va respinge ca atare.

În conformitate cu art. 195, art. 258, alin. (3) din Codul administrativ și art.269-

270, art. 435 alin. (8) din Codul de procedură civilă, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se respinge cererea depusă de către Ceaus Nicolai și avocatul Iulian Balan, în

interesele lui Nicolai Ceaus, privind suspendarea actului emis de către Președintele

Republicii Moldova din 12 octombrie 2017 cu nr. 06/5-01-163 și suspendarea deciziei

Curții de Apel Chișinău din 28 octombrie 2020 pînă la examinarea recursului, în cauza

de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată înaintată de Ceaus

Nicolai împotriva Președinției Republicii Moldova, Aparatul Președintelui

Republicii Moldova cu privire la constatarea netemeiniciei refuzului cu privire la

acordarea azilului politic, anularea refuzului nr. 06/5-01-163 din 12 octombrie 2017

cu privire la acordarea azilului politic și obligarea Președintelui Republicii Moldova

să acorde azil politic cetățeanului Ucrainei, Ceaus Nicolai.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

5