3ra-7/23 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-7/23

2-22062186-01-3ra-06012023

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

ÎNHEIERE

15 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Aliona Miron

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Mihai (Rizea) Cristian, reprezentat

de avocatul Sergiu Barbăneagră,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

Mihai (Rizea) Cristian împotriva Președintelui Republicii Moldova cu privire la

anularea actului administrativ cu caracter normativ,

împotriva hotărârii din 21 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

constată:

La 4 mai 2022, Mihai (Rizea) Cristian a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Președintelui Republicii Moldova cu privire la anularea actului administrativ

cu caracter normativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 4 noiembrie 2020, s-a adresat

fostului Președinte al Republicii Moldova cu o cerere de acordare a azilului politic.

Iar prin răspunsul semnat de către Nicolae Posturusu, fostul secretar general al

fostului Președinte al Republicii Moldova, i s-a comunicat că „cererea domnului Cristian

Mihai, adresată șefului statului, privind solicitarea azilului politic a fost examinată în

modul prevăzut de legislația în vigoare și conform Hotărârii Comisiei pentru probleme

cetățeniei și acordării de azil politic nr. 9 din 13 noiembrie 2020, aprobată de

Președintele Republicii Moldova la 17 noiembrie 2020, a fost respinsă, în temeiul

punctului 5 lit. a), lit. d) și lit. e) din Regulamentul privind acordarea azilului politic de

către Președintele Republicii Moldova, aprobat prin Decretul nr. 1506 din 31 octombrie

2003”.

1

În opinia reclamantului, actul administrativ cu caracter normativ contestat nu este

legal, deoarece are la baza sa o lege abrogată și anume Legea nr. 1286 din 25 iulie 2002

cu privire la statutul refugiaților, care a fost abrogată integral prin Legea nr. 270 din 18

decembrie 2008 privind azilul din Republica Moldova.

Conform art. 91 al Legii nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind azilul din Republica

Moldova, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în data de 13 martie

2009, prezenta lege intră în vigoare la data publicării. Guvernul, în termen de 3 luni de

la data intrării în vigoare a prezentei legi: a) va prezenta Parlamentului propuneri privind

aducerea legislației în vigoare în concordanță cu prezenta lege; b) va aduce propriile acte

normative în concordanță cu prezenta lege.

Iar, art. 91 alin. (4) al Legii enunțate supra stipulează că, la data intrării în vigoare a

prezentei legi se abrogă Legea nr. 1286-XV din 25 iulie 2002 cu privire la statutul

refugiaților.

Reclamantul a opinat că, deși actele normative urmau a fi aduse în concordanță cu

noua lege, Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 1506-II din 31 octombrie 2003

pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea azilului politic de către Președintele

Republicii Moldova nu a fost abrogat, modificat sau adus în concordanță cu Legea nr.

270 din 18 decembrie 2008 privind azilul din Republica Moldova, publicată în

Monitorul Oficial al Republicii Moldova în data de 13 martie 2009 în Monitorul Oficial

Nr. 53-54.

Având în vedere motivele de fapt și de drept invocate, reclamantul a susținut că, prin

acest act normativ este afectat direct dreptul său de a-i fi acordat azil politic în condițiile

legii, nu în afara lor. Mai mult, prin decretul contestat, pe care îl consideră contrar legii,

s-a decretat Regulamentul în baza căruia a fost respinsă cererea sa de azil politic, fapt

care este ilegal, deoarece în privința sa nu s-a aplicat legea.

Reclamantul a solicitat anularea decretului nr. DPRM 1506/2003 din 31 octombrie

2003 al Președintelui Republicii Moldova pentru aprobarea Regulamentului privind

acordarea azilului politic de către Președintele Republicii Moldova.

Prin hotărârea din 21 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea

de chemare în judecată.

Fiind învestită cu examinarea cauzei în fond, Curtea de Apel Chișinău a notat că

preambulul actului normativ poate include informații cu privire la contextul și scopul

actului legislativ, care trebuie prezentate cititorului direct, din cauza semnificației și

istoriei ce ține de elaborare a actului legislativ. Prin urmare dispozițiile cu caracter

declarativ sau dispozițiile de ordin explicativ sau descriptiv care sunt înserate în

preambuluri nu au un element normativ de ordin material al legii.

Instanța de fond a stabilit că, prin Preambulul Decretului nr. 1506-II din 31

octombrie 2003 unde se specifică faptul că acesta a fost emis „în temeiul art. 88 lit. c),

art. 94 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova și al art. 18 alin. (3) din Legea cu

privire la statutul refugiaților (în vigoare la data emiterii și abrogată prin Legea privind

azilul în Republica Moldova nr. 270-XVI din 18 decembrie 2008)” nu se afectează

legalitatea Regulamentului privind acordarea azilului politic de către Președintele

Republicii Moldova, din care considerente argumentele invocate de reclamant în acest

sens sunt neîntemeiate.

2

Curtea de Apel Chișinău a constatat că Președintele Republicii Moldova și-a

exercitat dreptul discreționar conform scopului acordat prin lege la emiterea Decretului

nr. 1506 din 31 octombrie 2003 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea

azilului politic de către Președintele Republicii Moldova.

La 22 decembrie 2022, Mihai (Rizea) Cristian, reprezentat de avocatul Sergiu

Barbăneagră, a depus recurs împotriva hotărârii din 21 noiembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea actului judecătoresc, cu emiterea unei decizii de admitere a

cererii de chemare în judecată.

În argumentarea cererii de recurs, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept

recurentul a invocat că nu este de acord cu actul judecătoresc contestat, deoarece instanța

ierarhic inferioară la adoptarea acesteia nu a constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei, a aplicat eronat normele

de drept material și procedural.

Suplimentar, recurentul a invocat că, prin actul normativ contestat este afectat direct

dreptul său de acordare a azilului politic în condițiile legii, nu în afara lor.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat hotărârea contestată la 21 noiembrie 2022, iar

dispozitivul acesteia fiind notificat recurentului, cât și reprezentantului acestuia,

avocatului Sergiu Barbăneagră, la 22 noiembrie 2022, fapt ce se probează prin extrasul

din poșta electronică. Hotărârea motivată din 21 noiembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău a fost notificată recurentului, cât și reprezentantului acestuia, avocatului Sergiu

Barbăneagră, la 6 decembrie 2022, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică (f.d.

120,121).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a depus

recursul în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

La 6 ianuarie 2023, prin intermediul poștei electronice, în adresa Președintelui

Republicii Moldova a fost expediată copia recursului depus de Mihai (Rizea) Cristian,

reprezentat de avocatul Sergiu Barbăneagră, cu înștiințarea despre posibilitatea

depunerii referinței.

Prin referința din 25 ianuarie 2023, Președintele Republicii Moldova a solicitat

respingerea cererii de recurs, deoarece instanța de fond a stabilit corect că actul

administrativ cu caracter normativ a fost emis în strictă conformitate cu exigențele legii.

Examinând temeiurile recursului depus de Mihai (Rizea) Cristian, reprezentat de

avocatul Sergiu Barbăneagră, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

3

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi declarat inadmisibil din

următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate veritabil, bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă

nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material

capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală examinare în

fond și invocare ex officio a erorilor de drept. Instanța de recurs reține că, pentru a trece

testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și

întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului

în Codul administrativ, și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale ale instanței judecătorești supreme care constă, în

special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont, pentru a trece filtrul

de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

4

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre din

19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1

(a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de Mihai (Rizea) Cristian, reprezentat de avocatul Sergiu Barbăneagră.

În conformitate cu prevederile art. 230, art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Mihai (Rizea) Cristian, reprezentat de avocatul Sergiu

Barbăneagră, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Aliona Miron

Nicolae Craiu

5