2ra-377/21 — încasarea pensiei de întretinere

Dosarul nr. 2ra-377/21

Prima instanță - (Judecătoria Edineț, sediul Briceni) jud: G. Comerzan

Instanța de apel - (Curtea de Apel Bălți) jud: D. Corolevschi, D. Stănilă, V. Pușcaș

ÎNCHEIERE

3 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Veaceslav Roșca în

numele și interesele Svetlanei Rementova și Alexandru Lininețchi,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae

Libinețchi împotriva Svetlanei Rementova și Alexandru Lininețchi cu privire la

încasarea pensiei de întreținere a părintelui inapt de muncă și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 1 octombrie 2020 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă:

La 14 mai 2019, avocatul Efimia Bandalac, acționând în interesele lui Nicolai

Libinețchi, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Svetlanei Rementova și

Alexandru Libinețchi, prin care a solicitat încasarea de la Svetlana Rementova și

Alexandru Libinețchi în beneficiul reclamantului a pensiei de întreținere de 2 000 lei

lunar de la fiecare.

În motivarea acțiunii a indicat că reclamantul este tatăl pârâților. Pe parcursul

vieții, fiind apt de muncă, acesta și-a onorat obligațiunile părintești față de pârâți prin

educare și susținere materială, a contribuit la asigurarea pârâților cu locuințe prin

donări de surse bănești ce-i aparțineau. În prezent copiii sunt apți de muncă, starea

materială și familiară a lor este bună. Reclamantul însă se află într-o stare gravă a

sănătății, necesită sprijin material pentru tratamentul costisitor, la fel necesită îngrijire

permanentă, deoarece este țintuit la pat și este în imposibilitate de a se îngriji personal.

Prin hotărârea din 19 februarie a Judecătoriei Edineț, sediul Briceni, s-a admis

parțial cererea de chemare în judecată.

S-a încasat de la Svetlana Rementova în beneficiul lui Nicolai Libinețchi, pensie

pentru întreținerea părintelui inapt de muncă care necesită sprijin material, în mărime

de 800 lei lunar, începând cu 14 mai 2019.

S-a încasat de la Svetlana Rementova în beneficiul Statului taxa de stat în sumă

de 288 de lei.

S-a încasat de la Alexandru Libinețchi în beneficiul lui Nicolai Libinețchi, pensie

pentru întreținerea părintelui inapt de muncă care necesită sprijin material, în mărime

de 800 lei lunar, începând cu 14 mai 2019.

1

S-a încasat de la Alexandru Libinețchi, în beneficiul Statului taxa de stat în sumă

de 288 de lei.

S-a încasat în mod solidar de la Svetlana Rementova și Alexandru Libinețchi în

beneficiul lui Nicolai Libinețchi, cheltuielile de judecată în sumă de 2 000 lei.

Împotriva hotărârii primei instanțe, la 4 martie 2020, Svetlana Rementova și

Alexandru Libinețchi au declarat apel.

Prin decizia din 1 octombrie 2020 a Curții de Apel Bălți, s-a respins apelul

declarat de Svetlana Rementova și Alexandru Libinețchi și s-a menținut hotărârea din

19 februarie a Judecătoriei Edineț, sediul Briceni.

S-a încasat de la Svetlana Rementova și Alexandru Libinețchi în beneficiul lui

Nicolai Libinețchi 1 000 lei în contul restituirii cheltuielilor de asistență juridică

suportate în cadrul instanței de apel.

În motivarea soluției, instanța de apel a conchis că prima instanță a examinat

cauza sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural și

apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art. 130 din Codul de

procedură civilă, a pronunțat o hotărâre legală.

A reținut că actele cauzei certifică faptul că, Svetlana Rementova și Alexandr

Libinețchi sunt copiii reclamantului Nicolai Libinețchi și sunt fiind unicii copii ai

reclamantului. Reclamantul Nicolai Libinețchi, este invalid de gradul II, din care

considerente Colegiul a conchis că reclamantul în urma îndemnizațiilor primite lunar

are un venit mic și sursele financiare primite nu-i ajung nici pentru alimentare, nici

pentru medicamente.

Instanța și-a întemeiat soluția în baza art. 80 alin. (1), (2) și (3) din Codul Familiei,

în conformitate cu care, copiii majori apți de muncă sânt obligați să-și întrețină și să-

și îngrijească părinții inapți de muncă care necesită sprijin material. Dacă nu există un

contract privind întreținerea părinților inapți de muncă care necesită sprijin material,

problema achitării pensiei de întreținere de către copiii majori se soluționează pe cale

judecătorească. Cuantumul pensiei de întreținere se stabilește de instanța

judecătorească într-o sumă bănească fixă plătită lunar, ținându-se cont de starea

materială și familială a părinților și a copiilor, de alte circumstanțe importante.

La 31 decembrie 2020, prin intermediul poștei (f.d. 167), avocatul Veaceslav

Roșca, în numele și interesele Svetlanei Rementova și Alexandru Lininețchi, a declarat

recurs împotriva deciziei din 1 octombrie 2020 a Curții de Apel Bălți, solicitând

admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei

spre rejudecare, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului, în esență, reprezentantul recurenților a invocat că soluția

instanțelor de judecată ierarhic inferioare sunt nemotivate.

În acest sens, a menționat că instanța de judecată sa limitat doar asupra unora

formalități fără a pătrunde în esența speței examinate. Nu este argumentată și clar

expusă poziția instanței cum sa ajuns la concluzia că anume suma de 1 600 lei va fi

una pe măsură să satisfacă interesele intimatului.

În partea motivată nu sa referit la probe, prin prisma prevederilor la art. 118 din

Codul de procedură civilă, în baza cărora a stabilit cuantumul pensiei.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

2

Colegiul reține că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată în

adresa participanților la proces la 30 octombrie 2020 (f.d. 136) și a fost recepționată

de către reprezentantul recurenților la 4 noiembrie 2020 (f.d. 137).

Din acest considerent, Colegiul consideră că recursul din 31 decembrie 2020 este

declarat în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

La 1 februarie 2021 în adresa intimatului a fost expediată copia cererii de recurs

cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței la recurs. Însă, până

la data examinării admisibilității recursului, acesta nu au depus referință prin care să-

și exprime poziția cu privire la recursul declarat.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

3

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta

este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință

de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot

fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de avocatul

Veaceslav Roșca în numele și interesele Svetlanei Rementova și Alexandru Lininețchi

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de avocatul Veaceslav Roșca în numele

și interesele Svetlanei Rementova și Alexandru Lininețchi.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

4