2ra-185/21 — achitareaindemnizatiei unice ca urmare a pierderii capacitatii de munca

2ra-185/21 — achitareaindemnizatiei unice ca urmare a pierderii capacitatii de munca (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.2ra-185/21

Prima instanță - Judecătoria Chișinău, sediul Centru ( jud. : V. Ciprian)

Instanța de Apel - Curtea de Apel Chișinău (jud. : V. Buhnaci; A. Malîi; V. Sîrbu )

D E C I Z I E

03 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție,

în următoarea componență :

Președintele ședinței, judecătorul – Dumitru Mardari,

judecătorii – Maria Ghervas, Nicolae Craiu, Nina Vascan, Victor Burduh

examinând recursurile declarate de Întreprinderea de Stat „Servicii Pază

MAI” și Cebotari Mihai,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Cebotari Mihai

împotriva Întreprinderii de Stat „Servicii Pază MAI” privind achitarea

indemnizației unice și încasarea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie 2020 prin care

s-a admis apelul declarat de Întreprinderea de Stat „Servicii Pază MAI”, s-a casat

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 29 ianuarie 2020, în partea

încasării prejudiciului moral și în această parte s-a emis o hotărâre nouă de

respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 03 iulie 2019, Cebotari Mihai s-a adresat în instanța de judecată, cu

cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Servicii Pază” a MAI privind

încasarea îndemnizației unice și a prejudiciului moral.

În motivare, a menționat că, în temeiul contractului de muncă nr.1334/11 din

27 iunie 2011 a fost angajat la ÎS „Servicii Pază” a MAI în funcția de șef al

Direcției Pază Fizică, pe o perioadă nedeterminată, fiind aprobată și fișa de post.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 august 2016, s-a constatat că

accidentul rutier produs la 02 iulie 2014, cu implicarea reclamantului angajat al Î.S.

„Servicii Pază” al MAI, este drept accident de muncă.

Prin Raportul de expertiză medico-legală, nr.159 din 26 aprilie 2016,

efectuat în cadrul acestui proces civil, s-a constatat legătura cauzală dintre

accidentul de muncă din 02 iulie 2014 și impactul traumatic ce a produs o acuitate

vizuală la ambii ochi ai reclamantului de 0,01D, ce constituie o incapacitate

permanentă de muncă în volum de 35 % și se califică ca vătămare corporală gravă.

S-a constatat că, la 02 iulie 2014 Cebotari Mihai era în exercitarea funcției

de Șef al Direcției pază fizică, împreună cu conducătorul ÎS „Servicii Pază” a MAI,

1

Sava Sergiu, deplasându-se de la unitatea în care era încadrat ca salariat, până la

filialele unităților din teritoriu, pe traseul stabilit al deplasării, în transportul de

serviciu de model „Șkoda Superb” n/î КSP 501, condus de șoferul Gălușca Victor,

pe traseul Odesa-Brest, direcția mun. Bălți.

În momentul manevrei exercitată de șoferul automobilului vizat, Cebotari

Mihai, fiind pe scaunul din urmă al automobilului, având centura de siguranță

cuplată, s-a lovit cu capul de portiera din spate stânga și ulterior s-a scurs sânge din

urechea stângă.

Reclamantul a indicat că, producerea accidentului de muncă la caz, a fost

determinată de un izvor de pericol sporit, în care pârâtul nu se exonerează de

răspundere, deoarece accidentul de muncă nu se datorează unui forțe majore sau

din intenția persoanei vătămate. Totodată, persoana care deservește mijlocul de

transport sau îl conduce în virtutea raporturilor de muncă nu este recunoscută

posesor al sursei de pericol sporit.

Vina pârâtului în producerea accidentului de muncă se atestă prin încălcarea

Capitolului II din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.95 din

05.02.2009, pentru aprobarea unor acte normative privind implementarea Legii

securității și sănătății în muncă, nr.186 din 10.07.2008, respectiv întreprinderea era

obligată la asemenea deplasări în teritoriu să selecteze șoferi experimentați, să facă

instruirea conducătorului autovehiculului de serviciu în vederea evitării

accidentului în cazul deteriorării drumului, să studieze situația rutieră pentru a fie

ales un alt itinerar, timp și grafic de deplasare în teritoriu la filialei întreprinderii,

să anunțe organele competente în vederea documentării stării drumului deteriorat.

Reclamantul a reiterat că, potrivit art.18 alin.(1) și (4) din Legea securității și

sănătății în muncă, nr.186 din 10.07.2008 și pct.7 din Regulamentul aprobat prin

HG nr.513 din 11.08.1993, indicate supra, reieșind din salariul mediu pe țară

valabil în Republica Moldova pe luna premergătoare lunii pierderii capacității de

muncă, stabilit în mărime de 5050 lei și conform HG nr.879 din 23.12.2015, pentru

fiecare procent de pierdere a capacității de muncă indemnizația unică constituie la

caz 176.750 lei (5050 lei x 35%).

Reclamantul a solicitat încasarea din contul Î.S. „Servicii Pază” a MAI

indemnizația unică în mărime de 176 750 lei și prejudiciul moral în sumă de

30 000 lei cît și cheltuielile de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 29 ianuarie 2020,

acțiunea înaintată de Cebotari Mihai, s-a admis parțial.

S-a încasat de la Întreprinderea de Stat „Servicii Pază” a Ministerului

Afacerilor Interne în beneficiul lui Cebotari Mihai, îndemnizația unică în urma

accidentului de muncă în mărime de 176 750 lei și prejudiciul moral în sumă de

30 000 lei, în total 206.750 lei.

În rest, cerința privind încasarea cheltuielilor de judecată s-a respins ca

neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit raportului de

expertiză medico-legală, nr.159 din 26 aprilie 2016, în privința lui Cebotari Mihai

s-a stabilit o acuitate vizuală la ambii ochi de 0,01D, ceea ce constituie o

incapacitate permanentă de muncă în volum de 35% și se califică ca vătămare

corporală gravă.

2

Astfel, reclamantul urmează să beneficieze de o indemnizație unică pentru

gradul de incapacitate de muncă survenit în urma accidentului de muncă în mărime

de 176 750 lei, după următorul calcul: 5050 lei (salariul mediu lunar pe economie

în anul 2016) x 35% (procentul incapacității permanente de muncă a

reclamantului), ceea ce constituie 176 750 lei, în temeiul Regulamentului cu privire

la plata de către întreprinderi, organizații și instituții a indemnizației unice pentru

pierderea capacității de muncă sau decesul angajatului în urma unui accident de

muncă sau unei afecțiuni profesionale (Regulament), aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr.513 din 11 august 1993.

Nefiind de acord cu soluția instanței de fond, la 06 februarie 2020, Î.S.

„Servicii Pază” a MAI a declarat apel asupra hotărârii instanței de fond, solicitând

admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri

de respingere a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie 2020, a fost admis

apelul declarat de Întreprinderea de Stat „Servicii Pază” a Ministerului Afacerilor

Interne, s-a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 29 ianuarie

2020 în partea încasării prejudiciului moral și, în această parte s-a pronunțat o nouă

hotărâre prin care:

Cerința lui Cebotari Mihai către ÎS „Servicii Pază” a MAI cu privire la

încasarea prejudiciului moral s-a respins ca neîntemeiată.

În rest, hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 29 ianuarie 2020

s-a menținut.

Pentru a decide astfel, instanța a constatat că, potrivit deciziei Curții de Apel

Chișinău din 23 august 2016, s-a stabilit că prejudiciul moral suferit de către

Cebotari Mihai i-a fost compensat prin achitarea în beneficiul ultimului a ajutorului

material în sumă totală de 44 270 lei.

Astfel, instanța a apel a reținut că, Cebotari Mihai nu este în drept să

pretindă încasarea prejudiciului moral, în condițiile în care acest prejudiciu deja a

fost acoperit de către Î.S. „Servicii Pază” a MAI prin acordarea ajutorului material.

La 09 decembrie 2020, Î.S. „Servicii Pază” al MAI a declarat recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie 2020 solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond,

și emiterea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii.

În motivare a invocat că, atât instanța de fond cât și instanța de apel nu au

elucidat toate circumstanțele de fapt și de drept la examinarea cauzei și nu au dat o

apreciere completă celor invocate de partea pârâtă.

La moment nu există nici un aviz, decizie sau alt document de constatare în

ordinea prevăzută de legislație privind vinovăția Î.S. „Servicii Pază” a MAI în

producerea accidentului de muncă cu implicarea lui Cebotari Mihai.

Vina recurentului în producerea presupusului accident de muncă nu a fost

constată, iar în asemenea circumstanțe, Î.S. „Servicii Pază” a MAI nu este obligat

să îi achite fostului angajat indemnizația solicitată.

Recurentul consideră că, instanțele nu au stabilit corect toate circumstanțele

cauzei și nu au aplicat corect normele de drept material.

La 04 ianuarie 2021, Cebotari Mihai a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie 2020 solicitând admiterea recursului,

3

casarea parțială a decizie instanței de apel în partea respingerii pretenției privind

încasarea prejudiciului moral și emiterea în această parte a unei decizii noi de

admitere a pretenției respective.

În motivare a indicat că, decizia instanței de apel în partea respingerii

pretenției privind încasarea prejudiciului moral este neîntemeiată.

La caz sunt aplicabile prevederile art. 1422 Cod civil ( în redacția de până la

01 martie 2019).

Argumentele instanței de apel precum că Legea cu privire la securitate și

sănătății în muncă nu prevede expres acordarea prejudiciului moral, nu sunt

plauzibile.

Accidentul rutier, care a fost calificat ca accident de muncă a avut un impact

major asupra vieții sale, fiind schimbat radical modul de viață deoarece nu mai are

posibilitatea de a ridica mai mult de 3 kg, nu poate folosi calculatorul și televizorul

mai mult de 2 ore pe zi.

În anul 2015 a fost angajat în câmpul muncii în funcția de Consilier al

Ministerului Afacerilor Interne, însă a activat doar 6 luni, urmarea incapacității de

a lucra la calculator ore în șir fără întrerupere.

Astfel, a fost privat de una din aspirațiile sale de bază, de a contribui la

reformarea subdiviziunilor de securitate și ordine publică, activități cărora le-a

dedicat întreaga sa carieră până la reîncadrarea în MAI.

Recurentul a indicat că, la aprecierea importanței prejudiciului moral

urmează a se ține cont de vârstă, profesie, funcție, nivelul de pregătire și cultură

generală.

Pa parcursul întregii sale activități, a avut statut de funcționar cu demnitate

publică, iar după accident într-un timp foarte scurt a fost nevoit să se retragă din

viața publică, ceea ce a dus la stare de depresie.

Paguba morală în mărime de 30 000 de lei îi va da posibilitatea nu doar la o

recompensă bănească, ci și la o satisfacție sufletească.

În opinia recurentului decizia în partea respingerii pretenției privind

încasarea prejudiciul moral este nefondată, iar instanța de fond corect a aplicat

normele de drept material.

Cu referire la termenul de depunere a recursurilor, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la

15 octombrie 2020.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Cererea de recurs a Î.S. „Servicii Pază” al MAI a fost declarată la

09 decembrie 2020, iar recursul lui Cebotari Mihai la 04 ianuarie 2021.

Potrivit scrisorii de comunicare, instanța de apel a comunicat participanților

la proces decizia motivată la 16 noiembrie 2020, respectiv, cererile de recurs sunt

depuse în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă (f.d.141).

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

4

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Astfel, la 23 decembrie 2020, instanța de recurs a comunicat intimatului

recursul, informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de

la data primirii scrisorii, fiind recepționat la 29 decembrie 2020, potrivit avizului

de recepție (f.d. 153).

La 20 ianuarie 2021, instanța de recurs a comunicat Î.S. „Servicii Pază” a

MAI, recursul lui Cebotari Mihai.

La 15 ianuarie 2021 a depus referința menționând că, atât în cererea de apel

cât și în cererea de recurs nu a fost anexat nici un document care ar dovedi

circumstanțele pe care le invocă în recurs.

Printr-o hotărâre judecătorească s-a constatat că, accidentul rutier care a avut

loc la 02 iulie 2014, a fost un accident de muncă și astfel, argumentele recurentului

sunt neîntemeiate și nejustificate și au scopul de eschivare de la obligația de

achitare a indemnizației unice. Intimatul a pledat pentru respingerea recursului.

La 01 februarie 2021, Î.S. „Servicii Pază” a MAI a depus referință asupra

recursului lui Cebotari Mihai menționând că, prin decizia instanței de apel s-a

stabilit că prejudiciul moral suferit de Cebotari Mihai i-a fost compensat prin

achitarea ajutoarelor materiale.

Recurentul Cebotari Mihai nu este în drept să pretindă încasarea

prejudiciului moral în condițiile în care a fost despăgubit.

Astfel, argumentele recursului poartă un caracter declarativ și nu corespund

realității și ca urmare, a pledat pentru respingerea recursului lui Cebotari Mihai.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 24 februarie 2021 recursurile

declarate de Î.S. „Servicii Pază” a MAI, și Cebotari Mihai au fost considerate

admisibile.

Potrivit art. 441 și art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează

fondul recursului, verificând în limitele invocate în recurs și în baza referinței

depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi.

În temeiul art. 444 din Codul de procedură civilă, prezentul recurs se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând argumentele invocate în cererile de recurs pe baza materialelor

din dosar, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul Î.S. „Servicii Pază” a MAI neîntemeiat, iar

recursul lui Cebotari Mihai întemeiat din următoarele considerente.

În corespundere cu art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

instanța de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să

caseze decizia instanței de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

Potrivit art. 432 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură civilă, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care,

instanța judecătorească a interpretat în mod eronat legea.

În speță Colegiul reține că, între Cibotari Mihai și Î.S. „Servicii Pază” al

MAI au existat raporturi de muncă, în baza contractului de muncă nr.1334/11 din

27 iunie 2011.

5

La 02 iulie 2014, Cibotari Mihai, fiind în exercitarea funcției, împreună cu

conducătorul ÎS „Servicii Pază” a MAI, Sava Sergiu, deplasându-se de la unitatea

în care era încadrat ca salariat, până la filialele unităților din teritoriu, pe traseul

stabilit al deplasării, în transportul de serviciu de model „Șkoda Superb” n/î КSP

501, condus de șoferul Gălușca Victor, pe traseul Odesa-Brest, direcția mun. Bălți,

a fost implicat într-un accident rutier.

Prin Raportul de expertiză medico-legală nr.159 din 26 aprilie 2016, s-a

constatat legătura cauzală dintre accidentul rutier din 02 iulie 2014 și impactul

traumatic ce a produs o acuitate vizuală la ambii ochi ai reclamantului de 0,01D, ce

constituie o incapacitate permanentă de muncă în volum de 35 % și se califică ca

vătămare corporală gravă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 august 2016, s-a constatat că

accidentul rutier produs la 02 iulie 2014, cu implicarea lui Cibotari Mihai angajat

al Î.S. „Servicii Pază” al MAI, este drept accident de muncă.

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu

legislația în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că,

soluția instanței de apel privind respingerea pretenției de încasarea a prejudiciului

moral, este una greșită.

În cauza, Cauza Lebedinschi c. Republicii Moldova (Cererea nr. 41971/11)

din 16 iunie 2015, Curtea a reiterat că, pentru a da naștere unei „speranțe legitime”,

o dispoziție legală trebuie să stabilească normele aplicabile unei creanțe.

Colegiul reține că, starea de sănătate a lui Cibotari Mihai dovedită prin

actele medicale aflate la dosar constituie un element determinant al suferinței

psihice și fizice ce i-au fost cauzate în urma producerii accidentului de muncă, fapt

ce îi dă dreptul acestuia de a solicita reparația suferinței cauzate sub forma

daunelor morale.

Or, vătămarea integrității corporale a unei persoane poate să se concretizeze

nu numai într-un prejudiciu patrimonial determinat constând în cheltuielile

medicale, pierderea retribuției, dar și într-un alt prejudiciu care este consecința

caracterului ireversibil al vătămării care lipsește persoana în cauză de posibilitatea

deplină de a participa la viața socială.

Acest din urmă prejudiciu ar putea fi atenuat prin acordarea unor

despăgubiri în completarea celor stabilite pentru acoperirea pierderilor

patrimoniale suferite, despăgubiri prin care să aibă posibilitatea să înlocuiască cel

puțin parțial acele beneficii pe care le are o persoană sănătoasă.

Astfel, în ceea ce privește pretenția privind încasarea prejudiciului moral,

Colegiul consideră că există o legătură de cauzalitate între fapta comisă și

suferințele fizice și psihice suferite de reclamant.

Referitor la legătura de cauzalitate dintre fapta pârâtului și prejudiciul suferit

de reclamant este evidentă, întrucât toate aspectele menționate sunt generate de

consecințele accidentului rutier produs la 02 iulie 2014.

Despăgubirile pentru daunele morale pot și trebuie să compenseze pierderea

suferită de persoana vătămată respectând pe de o parte principiul reparării integrale

a prejudiciului și pe de altă parte respectând principiul proporționalității daunei cu

despăgubirea acordată.

6

Așadar, daunele morale constau în atingerea adusă valorilor care definesc

personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, la sănătatea

și integritatea corporală, la cinste, la demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte

valori similare.

În raport cu circumstanțele cauzei, și anume activitățile profesionale și

sociale pe care le desfășura reclamantul până la accident, iar după fiind nevoit să

renunțe la ele, instanța de recurs consideră că suma de 30 000 lei cu titlu de

despăgubiri morale reprezintă o reparație echitabilă acordată lui Cebotari Mihai și

ar atinge scopul și finalitatea prevăzută de lege.

Or, în temeiul jurisprudenței CEDO, cuantumul despăgubirilor trebuie astfel

stabilit, încât acestea să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie nici

sume excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificative pentru

victimele daunelor. Respectiv, în litigiul dedus judecății, Colegiul consideră că

suma de 30 000 lei, constituie o satisfacție echitabilă a despăgubirilor.

Potrivit art. 222 alin. (1) lit. g) Codul muncii direcțiile principale ale politicii

de stat în domeniul securității și sănătății în muncă sunt apărarea intereselor

legitime ale salariaților care au avut de suferit în urma accidentelor de muncă și a

bolilor profesionale, precum și ale membrilor familiilor lor, prin asigurarea socială

obligatorie a salariaților contra accidentelor de muncă și bolilor profesionale.

În condițiile art. 1422 alin. (1) din Codul civil (în redacția de până la 1

martie 2019) în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe

psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale,

precum și în alte cazuri prevăzute de legislație, instanța de judecată are dreptul să

oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin echivalent bănesc.

Față de situația de fapt, instanța reține că Cebotari Mihai este îndreptățit să

solicite și repararea prejudiciului moral, ca urmare consecințelor apărute în urma

accidentului rutier produs la 02 iulie 2014.

Or, daunele morale se stabilesc în raport cu consecințele negative suferite de

reclamant, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori,

intensitatea cu care au fost concepute consecințele vătămării, măsura în care i-a

fost afectată situația familială, profesională și socială.

În cuantificarea prejudiciului moral, aceste condiții sunt subordonate

condiției aprecierii rezonabile pe o bază echitabilă corespunzătoare prejudiciului

real și efectiv produs reclamantului, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără

justă cauză a celui care pretinde daune morale.

Criteriul general evocat de CEDO constă în aceea că despăgubirile trebuie să

prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă reputației,

având în vedere totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și

gravitatea atingerii adusă acestora.

În concordanță cu art. 1423 alin. (1) și (2) Cod civil, (în redacția de până la 1

martie 2019), mărimea compensației pentru prejudiciu moral se determină de către

instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau

fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului,

dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această

compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

7

Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de

judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul,

precum și statutul social al persoanei vătămate.

În ceea ce privește cuantificarea prejudiciului, instanța de fond a reținut

corect că accidentul rutier produs la 02 iulie 2014 a generat consecințe, pe care

reclamantul le suportă și anume, scăderea vederii în proporție de 35%, ceea ce îi

afectează foarte mult viața socială.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Tolstoy

Miloslovsky vs Regatul Unit că, despăgubirile trebuie să prezinte un raport

rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul

de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă

acestora.

În acord cu jurisprudența CEDO, repararea daunelor morale trebuie să fie

înțeleasă într-un sens mai larg, nu atât ca o compensare materială, care fizic nici nu

este posibilă, ci ca un complex de măsuri nepatrimoniale și patrimoniale, al căror

scop este acela ca, în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, să ofere

victimei o anumită satisfacție pentru suferințele îndurate.

Astfel, în acest domeniu operează, prin natura lucrurilor, o anumită doză de

aproximare, de apreciere, deoarece dauna morală, oricât de profundă nu se pretează

întotdeauna la exacte evaluări pecuniare, ca urmare, suma de 30 000 lei acordată de

prima instanță reclamantului, cu titlu de despăgubiri morale, este rezonabilă în

limitele funcției reparatorii a acestui tip de răspundere, pentru prejudiciul moral

suferit și proporțională pentru a acoperi consecințele negative suferite și valorile

morale lezate.

Instanța de apel neîntemeiat a constatat, că speța dată nu întrunește

condițiile cumulative prevăzute de lege pentru compensarea prejudiciului moral.

Cu referire la recursul Întreprinderii de Stat „Servicii Pază MAI”, Colegiul

menționează că, argumentele invocate sunt neîntemeiate, în speță fiind aplicabile

prevederile art. 18 din Legea securității și sănătății în muncă nr. 186-XVI din

10.07.2008.

Or, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 august 2016 s-a constatat că,

accidentul rutier care a avut loc la 02 iulie 2014, a fost un accident de muncă, iar

prin prisma art. 123 alin.(2) din Codul de procedură civilă faptele stabilite printr-o

hotărâre judecătorească irevocabilă într-o cauză civilă soluționată anterior în

instanță de drept comun sau în instanță specializată sunt obligatorii pentru instanța

care judecă cauza și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la

judecarea unei alte cauze civile la care participă aceleași persoane.

Din motivele expuse, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Servicii Pază MAI”, de a admite

recursul lui Cebotari Mihai, cu casarea deciziei instanței de apel în partea

respingerii acțiunii privind încasarea prejudiciului moral, cu menținerea în această

parte a hotărârii primei instanțe. În rest, decizia instanței de apel urmează a fi

menținută.

8

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Servicii Pază MAI”.

Se admite recursul declarat de Cebotari Mihai.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie 2020 în partea

respingerii acțiunii privind încasarea prejudiciului moral și în această partea se

menține hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 29 ianuarie 2020.

În rest, decizia Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie 2020, se menține.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Mardari

Judecătorii Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Nina Vascan

Victor Burduh

9