2ra-2023/17 — anularea ordinului, restabilirea la muncă

2ra-2023/17 — anularea ordinului, restabilirea la muncă (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Centru dosarul nr. 2ra-2023/2017

judecător: A. Catană

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău

judecători: A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai

Î N C H E I E R E

22 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Galina Stratulat

judecători Nicolae Craiu, Ion Druță

examinând admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea de Stat

„Servicii Pază” a Ministerului Afacerilor Interne,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Gheorghe

Morari împotriva Întreprinderii de Stat „Servicii Pază” a Ministerului Afacerilor

Interne, filiala Călărași și Întreprinderii de Stat „Servicii Pază” a Ministerului

Afacerilor Interne cu privire la anularea ordinului de permutare din funcție,

anularea ordinului privind aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de mustrare

aspră, anularea ordinului privind aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de

concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsă forțată de la

locul de muncă, încasarea prejudiciului moral și cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2017, prin care s-a

admis apelul declarat de Gheorghe Morari, s-a casat hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 24 ianuarie 2017 și s-a pronunțat o nouă hotărâre de

admitere a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 10 decembrie 2014, Gheorghe Morari s-a adresat cu cerere de chemare

în judecată împotriva ÎS „Servicii Pază” a MAI, filiala Călărași și ÎS „Servicii

Pază” a MAI cu privire la anularea ordinului de permutare din funcție, anularea

ordinului privind aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de mustrare aspră,

anularea ordinului privind aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de

concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsă forțată de la

locul de muncă, încasarea prejudiciului moral și cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul Gheorghe Morari a invocat, că prin

ordinul nr. 53-7 din 23 aprilie 2009 a fost numit în funcția de inspector-șofer a DP

al SPS Călărași.

1

Conform ordinului nr. 01 din 08 decembrie 2010 al ÎS „Servicii Pază”,

Secția Pază de Stat Călărași a DGPS MAI de la 08 octombrie 2010 s-a reorganizat

în ÎS „Servicii Pază” a MAI, filiala Călărași.

Prin ordinul ÎS „Servicii Pază” a MAI nr. 6-7 din 08 decembrie 2010 a

fost reconfirmat în funcția de șofer (grupa operativă) al dispeceratului pază al ÎS

„Servicii Pază” a MAI, filiala Călărași, iar la 23 septembrie 2014, prin ordinul

138-p a fost concediat din funcția de șofer grupa operativă conform art. 86, alin.

(1), lit. g) Cod muncii.

Specifică, că în motivarea acestui ordin s-a indicat că, la 18 septembrie

2014, de la orele 13:15 și până la 15:30, el ar fi lipsit fără nici un motiv de la

serviciu, refuzând să depună explicațiile de rigoare. Se mai indică în ordin, că pe

parcursul activității, a manifestat o atitudine iresponsabilă față de îndeplinirea

obligațiunilor de serviciu, iar în legătură cu acest fapt a fost sancționat prin

ordinul ÎS „Servicii Pază” a MAI, filiala Călărași cu sancțiune disciplinară -

mustrare aspră, iar în baza acestor temeiuri s-a dispus concedierea lui din funcția

deținută conform prevederilor art. 86, alin. (1), lit. g) Codul muncii.

În ceea ce privește comiterea abaterilor disciplinare care i se incriminează,

consideră, că nu a încălcat sub nici o formă disciplina muncii și obligațiile lui și

nu există nici un motiv ce ar permite angajatorului să-l sancționeze disciplinar.

Consideră că, aplicarea sancțiunilor disciplinare față de dânsul au fost

aplicate fără nici un motiv, la voința unilaterală a angajatorului și cu încălcarea

flagrantă a legislației muncii, iar despre existența ordinelor de sancționare

disciplinară i s-a comunicat în formă verbală, fiind pus în fața faptului împlinit,

fără a-i permite să dea explicațiile de rigoare și fără petrecerea unei anchete de

serviciu obiective. Totodată după concedierea lui, nu i s-a înmânat carnetul de

muncă și nu a fost efectuată pe deplin plata drepturilor salariale.

Susține că, ordinele menționate sunt ilegale și având intenția de a le

contesta în instanța de judecată, la 07 octombrie 2014 de către reprezentantul său

a fost înaintată o cerere către ÎS „Servicii Pază” a MAI, filiala Călărași, prin care

a solicitat eliberarea copiilor de pe actele în temeiul cărora s-a dispus concedierea

lui, inclusiv a actelor întocmite de comisia de anchetă.

Menționează că, prin răspunsul nr. 244 din 14 octombrie 2014 a fost

informat, că actele solicitate se află în Direcția Pază de Stat MAI a RM, unde

trebuie să se adreseze, calificând ca o eschivare a angajatorului de a prezenta

actele solicitate ce contravine dispozițiilor art. 210, alin. (2) Codul muncii.

Solicită reclamantul anularea ordinului directorului ÎS „Servicii Pază” a

MAI, filiala Călărași din 17 septembrie 2014 prin care i-a fost aplicată sancțiune

disciplinară sub formă de mustrare aspră, anularea ordinului directorului ÎS

„Servicii Pază” a MAI din 23 septembrie 2014 privind aplicarea sancțiunii

disciplinare sub formă de concediere, restabilirea în funcția de șofer grupa

operativă în cadrul ÎS „Servicii Pază” a MAI, filiala Călărași și obligarea pârâților

să-i achite despăgubiri pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă în

sumă de 86 476,24 lei, prejudiciul moral în sumă de 10 000 lei și cheltuielile de

judecată.

2

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 24 ianuarie 2017 a

fost respinsă acțiunea lui Gheorghe Morari împotriva ÎS „Servii Pază” a MAI și

ÎS „Servicii Pază” a MAI, filiala Călărași cu privire la anularea ordinului nr. 87

din 17 septembrie 2014, emis de către ÎS „Servicii Pază” a MAI, filiala Călărași

cu privire la permutarea din funcția de șofer grupa operativă în funcția de gardian

public; anularea ordinului nr. 92 din 18 septembrie 2014 emis de ÎS „Servicii

Pază” a MAI, filiala Călărași privind aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă

de mustrare aspră; anularea ordinului nr. 138 p din 23 septembrie 2014 emis de

către ÎS „Servicii Pază” a MAI, filiala Călărași privind aplicarea sancțiunii

disciplinare sub formă de concediere din funcție, restabilirea în funcție, încasarea

salariului pentru lipsa forțată de la muncă, încasarea prejudiciului moral și

cheltuielilor de judecată, ca fiind nefondată.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 27 ianuarie 2017

Gheorghe Morari a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 24 ianuarie 2017, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii

primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2017 s-a admis apelul

formulat de Gheorghe Morari.

S-a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 24 ianuarie

2017 și s-a pronunțat o nouă hotărâre, prin care:

S-a anulat Ordinul nr. 87 din 17 septembrie 2014, emis de ÎS „Servicii

Pază” a MAI, filiala Călărași cu privire la permutarea lui Gheorghe Morari din

funcția de șofer al grupei operative a ÎS „Servicii Pază” a MAI, filialei Călărași a

în funcția de gardian public al aceleiași filiale.

S-a anulat Ordinului nr. 92 din 18 septembrie 2014, emis de ÎS „Servicii

Pază” a MAI, filiala Călărași privind aplicarea sancțiunii disciplinare „mustrare

aspră” gardianului public paza fizică a ÎS „Servicii Pază” a MAI, filiala Călărași,

Gheorghe Morari.

S-a anulat Ordinul nr. 138 p din 23 septembrie 2014, emis de ÎS „Servicii

Pază” a MAI privind aplicarea sancțiunii disciplinare - concedierea lui Gheorghe

Morari, din funcția de șofer al grupei operative a ÎS „Servicii Pază”, filiala

Călărași.

S-a restabilit Gheorghe Morari în funcția de șofer, grupa operativă al

dispeceratului pază a ÎS „Servicii Pază” a MAI, filiala Călărași.

S-a încasat din contul ÎS „Servicii Pază” a MAI în beneficiul lui Gheorghe

Morari salariul pentru absență forțată de la muncă pentru perioada 23 septembrie

2014 – 29 iunie 2017 (1008 zile x 102,46 lei/zi) în sumă de 103 279,68 lei.

S-a încasat din contul ÎS „Servicii Pază” a MAI în beneficiul lui Gheorghe

Morari prejudiciul moral în mărime de 10 000 lei.

La 14 iulie 2017, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

participanților la proces copia deciziei (f.d. 232, Vol. I).

La 25 august 2017, ÎS „Servicii Pază” a MAI a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând casarea acesteia cu menținerea hotărârii

Primei instanțe.

3

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

declarat la 25 august 2017 împotriva deciziei instanței de apel din 29 iunie 2017,

în termen, în cazul în care copia deciziei motivate a fost expediată părților la 14

iulie 2017 și la materialele cauzei nu se regăsește dovada recepționării.

În motivarea recursului a indicat că, consideră decizia Curții de Apel

Chișinău ca nefondată și neîntemeiată, iar hotărârea primei instanțe din 24

ianuarie 2017, ca fiind una legală și întemeiată.

A mai indicat că, în apelul depus, Gheorghe Morari a invocat aceleași

temeiuri de restabilire în funcție conform cererii de chemare în judecată, care au

fost dezbătute prin probe și argumente concludente.

Susține recurentul că, la 17 septembrie 2014, în legătură cu necesitatea de

serviciu, și în temeiul prevederilor art. 74 alin. (4) Codul muncii (în vigoare la

momentul permutării), directorul ÎS „Servicii Pază” a MAI, filiala Călărași a

dispus, prin ordinul nr. 87, permutarea lui Gheorghe Morari din funcția de șofer al

grupei operative în funcția de gardian public, cu păstrarea salariului de funcție

stabilit anterior.

Ordinul în cauză a fost adus la cunoștință persoanei vizate, dar aceasta a

refuzat să-l semneze, fapt confirmat prin nota inspectorului responsabil de

managementul resurselor umane, însă, Gheorghe Morari nu sa conformat

cerințelor ordinului menționat, și la 17 septembrie 2014 și s-a prezentat la locul

precedent de muncă, iar pentru încălcările comise, urmare anchetei de serviciu, la

18 septembrie 2014 a fost sancționat disciplinar cu „mustrare aspră”.

A mai indicat recurentul, în partea anulării ordinului nr. 138p din 23

septembrie 2014, privind aplicarea sancțiunii disciplinare „concediere” că,

instanța de apel nu a ținut cont de argumentele și probele prezentate, ci doar de

declarațiile apelantului, pe când toate actele au fost emise în strictă conformitate

cu legislația.

Recurentul, în principiu, în motivarea recursului a indicat aceleași motive

de fapt și de drept pe care li-a indicat și în cadrul examinării cauzei atât în prima

instanță, cât și în instanța de apel.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 17 octombrie 2017, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatului cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Până la examinarea recursului intimatul nu a depus referință la cererea de

recurs, prin care să-și exprime opinia referitor la recursul declarat.

4

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului menționează că, ÎS „Servicii Pază” a MAI în cererea

de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și

nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „...

art. 6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de

șanse de succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța

de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de

procedură și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele

recursului, au fost verificate minuțios, la judecarea pricinii în ordine de apel,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

5

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎS

„Servicii Pază” a MAI, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Servicii Pază” a Ministerului

Afacerilor Interne, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Galina Stratulat

judecători Nicolae Craiu

Ion Druță

6