3ra-130/21 — contestarea actului administrativ

3ra-130/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-130/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: C. Guzun)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

DECIZIE

10 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând recursul depus de Agenția pentru Supraveghere Tehnică,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Gheorghe Bubuioc împotriva Agenției pentru Supraveghere Tehnică cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul depus de Agenția pentru Supraveghere Tehnică împotriva

hotărârii din 19 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 19 iulie 2019 Gheorghe Bubuioc a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Agenției pentru Supraveghere Tehnică cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 22 mai 2019 de către Agenția

pentru Supraveghere Tehnică i-a fost expediată prescripția AST 001904, potrivit

cărei inspectorul principal a efectuat un control la blocul locativ din mun. Chișinău

or. Durlești str. xxxxx, încăperea nelocativă xxxxx, secția de producere-preparare a

produselor alimentare.

Astfel, în rezultatul controlului, potrivit prescripției menționate, s-a constatat

că pe fațada blocului locativ de către proprietarul imobilului a fost instalat

neautorizat un sistem de ventilare pentru secția de producere-preparare a produselor

alimentare, fapt care contravine art. 22 din Legea privind calitatea în construcții nr.

721 din 2 februarie 1996.

A relatat că pentru înlăturarea neconformităților depistate inspectorul principal

a oferit un termen de 10 zile.

Deoarece nu a fost de acord cu prescripția din 22 mai 2019, a depus cererea

prealabilă nr. 4804 din 20 iunie 2019.

1

A explicat că la 12 iulie 2019, Agenția pentru Supraveghere Tehnică i-a

comunicat răspunsul nr. 19/1668/AST din 26 iunie 2019, informându-l astfel despre

respingerea cererii prealabile ca neîntemeiate.

Reclamantul a arătat asupra încălcării de procedură stabilită de legiuitor la

emiterea prescripției, menționând că procesul-verbal de control lipsește.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 31 alin. (1), art. 22 din

Legea privind calitatea în construcții nr. 721 din 2 februarie 1996, pct. 18, 19, 23 din

Regulamentul cu privire la controlul de stat al calității în construcții, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 360 din 25 iunie 1996, art. 70 și art. 118 Cod administrativ.

A solicitat anularea prescripției seria AST nr. 001904 din 22 mai 2019, emisă

de Agenția pentru Supraveghere Tehnică.

Prin hotărârea din 19 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a

fost admisă cererea de chemare în judecată. A fost anulată prescripția seria AST nr.

001904 din 22 mai 2019, emisă de Agenția pentru Supraveghere Tehnică, ca fiind

ilegală.

La 11 martie 2020, în termenul prevăzut de art. 232 alin. (1) Cod administrativ,

Agenția pentru Supraveghere Tehnică a depus apel împotriva hotărârii din 19

februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, iar la 29 iunie 2020 cu

respectarea termenului prevăzut de art. 232 alin. (2) Cod administrativ, a prezentat

motivarea apelului.

Prin decizia din 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul depus de Agenția pentru Supraveghere Tehnică și a fost menținută hotărârea

din 19 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

La 25 noiembrie 2020 Agenția pentru Supraveghere Tehnică a depus recurs

împotriva deciziei din 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

La 23 decembrie 2020 Agenția pentru Supraveghere Tehnică a prezentat

motivarea recursului împotriva deciziei din 28 octombrie 2020 a Curții de Apel

Chișinău.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și ilegală prin faptul că au fost încălcate și aplicate

eronat normele de drept material, precum și nu au fost constatate și elucidate pe

deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, fiind apreciate

eronat probele.

A declarat că este lipsit de temei și interpretat greșit faptul că nu a fost

respectată procedura de control, având în vedere că în prescripția AST nr. 001904

din 22 mai 2019, pct. 5 este intitulat ,,Rezultatul controlului”, care fixează atât

neregularitățile depistate, cât și modalitatea înlăturării lor.

A mai susținut că instanțele de judecată greșit au concluzionat asupra faptului

că prescripția nu este motivată conform art.118 alin. (1)-(3) din Codul administrativ,

deoarece, aceasta nu este un act administrativ individual și nu produce efecte

juridice.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii, sau

restituirea cauzei la rejudecare.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

2

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 28 octombrie 2020,

fiind notificată recurentului la adresa de e-mail în data de 2 decembrie 2020, fapt ce

se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la dosar (f.d.94). Astfel,

recursul depus la 25 noiembrie 2020 și motivarea recursului prezentată la 23

decembrie 2020, este în termen.

La 16 decembrie 2020 și 24 decembrie 2020 în adresa intimatului Gheorghe

Bubuioc, a fost expediată copia recursului, cu înștiințarea despre posibilitatea

depunerii referinței. Deși, intimatul a recepționat recursul, fapt ce rezultă din avizele

de recepție a scrisorilor recomandate (f.d.105-107), nu și-a valorificat dreptul

procedural de depunere a referinței.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție, examinând admisibilitatea recursului, l-a numit pentru judecare în complet

din 5 judecători.

În conformitate cu prevederile art. 247 Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră

necesar, Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, a casa integral decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe și a

emite o nouă decizie, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. c) Cod administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: casează

integral decizia instanței de apel și emite o nouă decizie.

Conform art. 194 alin. (2) Cod administrativ, în procedura de examinare a

cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din oficiu în

privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului material.

În corespundere cu art. 22 alin. (1) Cod administrativ, autoritățile publice și

instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea

stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sunt legate nici de expunerile

participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.

Reglementări similare se conțin și în art. 219 alin. (1) Cod administrativ, care

stipulează că instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu

în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute,

nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți.

Prin prisma alin. (2) și (3) al aceluiași articol, instanța de judecată depune

eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă, explicarea cererilor neclare,

depunerea corectă a cererilor, completarea datelor incomplete și pentru depunerea

tuturor declarațiilor necesare constatării și aprecierii stării de fapt. Instanța de

judecată indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale litigiului care nu au fost

3

discutate de participanții la proces. Instanța de judecată nu are dreptul să depășească

limitele pretențiilor din acțiune, însă, totodată, nu este legată de textul cererilor

formulate de participanții la proces.

În condițiile art. 20 din Codul administrativ, dacă printr-o activitate

administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest

drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la

care decid instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de

contencios administrativ, conform prezentului cod.

Articolul 189 alin. (1) din Codul administrativ, stipulează că orice persoană

care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei

autorități publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ.

O acțiune în contencios administrativ în corespundere cu art. 206 alin. (1) lit.

a) din Codul administrativ, poate fi depusă pentru: anularea în tot sau în parte a unui

act administrativ individual (acțiune în contestare).

Din materialele cauzei s-a constatat că, înaintând prezenta acțiune în judecată,

Gheorghe Bubuioc a solicitat anularea prescripției seria AST nr. 001904 din 22 mai

2019, emisă de Agenția pentru Supraveghere Tehnică.

Judecând cauza, prima instanță a conchis asupra temeiniciei acțiunii înaintate,

anulând prescripția seria AST nr. 001904 din 22 mai 2019, emisă de Agenția pentru

Supraveghere Tehnică, ca fiind ilegală.

Hotărârea primei instanțe a fost apreciată ca fiind justă și de către instanța de

apel, care a ajuns la concluzia netemeiniciei apelului depus de către Agenția pentru

Supraveghere Tehnică.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel prin prisma normelor de

drept material ce reglementează raportul juridic litigios, în raport cu circumstanțele

cauzei, a reținut ca fiind justă concluzia primei instanțe referitoare la temeinicia

acțiunii depuse de către Gheorghe Bubuioc, având în vedere că la emiterea

prescripției seria AST nr. 001904 din 22 mai 2019, contrar prevederilor legale, nu a

fost întocmit procesul-verbal de control.

La fel, instanța de apel a reținut că este întemeiată constatarea primei instanțe

precum că prescripția seria AST nr. 001904 din 22 mai 2019, emisă de Agenția

pentru Supraveghere Tehnică, nu conține o motivare în sensul art.118 alin. (1) - (3)

din Codul administrativ, fapt pentru care s-a ajuns la concluzia anulării acesteia.

Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău a conchis că prima instanță a dat o

apreciere obiectivă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei și corect a aplicat

normele de drept material și procedural, iar soluția de admitere a acțiunii este justă,

fiind rezultată din aprecierea probelor cercetate în cadrul procesului de judecată în

coraport cu normele aplicabile speței.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră soluția primei instanțe și a instanței de apel, referitoare la

temeinicia acțiunii ca fiind rezultată din aplicarea și interpretarea eronată a normelor

de drept material, motiv din care actele judecătorești de dispoziție nu pot fi menținute

ca fiind legale și întemeiate.

În susținerea opiniei enunțate, instanța de recurs menționează că în

conformitate cu art. 31 alin. (1) din Legea privind calitatea în construcții nr. 721 din

4

2 februarie 1996, Agenția pentru Supraveghere Tehnică, instituită de către Guvern

în subordinea Organului național de dirijare în construcții, precum și celelalte

organisme similare cu atribuții stabilite prin dispoziții legale, răspund de exercitarea

controlului de stat asupra aplicării unitare a prevederilor legislației în domeniul

calității construcțiilor, în toate etapele și componentele sistemului calității în

construcții, precum și de constatarea contravențiilor și de oprirea lucrărilor executate

necorespunzător.

În conformitate cu prevederile art. 2 din Legea privind controlul de stat asupra

activității de întreprinzător nr. 131 din 8 iunie 2012, prin control se înțelege

totalitatea acțiunilor de verificare a respectării de către persoanele supuse controlului

a prevederilor legislației, realizate de un organ abilitat cu funcții de control sau de

un grup de instituții similar, iar prin control inopinat - control care nu este inclus în

planul anual al controalelor și care se efectuează cu scopul verificării respectării

cerințelor stabilite de legislație.

În corespundere cu pct. 7 din Regulamentul privind modul de exercitare a

controlului de stat al calității în construcții, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

360 din 25 iunie 1996, controlul de stat al calității în construcții se efectuează la toate

obiectele cu orice destinație, indiferent de forma de proprietate și sursele de

finanțare, precum și la lucrările de construcții, reconstrucții, modernizare și reparații

capitale la construcțiile existente, producerea materialelor și articolelor pentru

construcții.

În temeiul pct. 8 al Regulamentului menționat, controlul de stat al calității în

construcții se efectuează la toți subiecții implicați în procesul de construcție -

investitori, proiectanți, executanți, proprietari de construcții, producători și furnizori

de materiale și articole pentru construcții.

Potrivit pct. 9 din același Regulament, controlul de stat al calității în construcții

se efectuează în următoarele direcții (activități): urbanism și amenajarea teritoriului;

proiectarea construcțiilor; executarea construcțiilor și lucrărilor de construcții/

reparații; producerea și furnizarea materialelor pentru construcții; exploatarea,

utilizarea și postutilizarea construcțiilor.

Pct. 17 din Regulamentul privind modul de exercitare a controlului de stat al

calității în construcții, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 360 din 25 iunie 1996,

stipulează că controalele inopinate se efectuează în scopul confirmării îndeplinirii

prescripțiilor Agenției pentru Supraveghere Tehnică privind sistarea lucrărilor sau

livrării, utilizării materialelor și articolelor de calitate proastă sau în caz de apariție

a unor reclamații.

Astfel, după cum rezultă din materialele cauzei, în baza demersului nr. 897/19

din 2 mai 2019 al Primăriei or. Durlești, la data de 22 mai 2019 Agenția pentru

Supraveghere Tehnică a efectuat un control inopinat al blocului locativ amplasat în

or. Durlești, str. xxxxx, în urma căruia s-a depistat că Gheorghe Bubuioc fiind

proprietarul unei încăperi nelocative din acest bloc unde este amplasată secția de

producere/preparare a produselor alimentare, a instalat neautorizat, pe fațada

blocului locativ un sistem de ventilare, în lipsa actelor permisive, fapt ce contravine

art. 22 din Legea privind calitatea în construcții nr. 721 din 2 februarie 1996.

În baza controlului efectuat, Agenția pentru Supraveghere Tehnică a emis

prescripția seria AST nr. 001904 din 22 mai 2019, prin care Gheorghe Bubuioc a

5

fost obligat să demonteze sistemul de ventilare instalat neautorizat prin înlăturarea

neconformităților depistate în termen de 10 zile.

Așa cum rezultă din acțiunea înaintată, Gheorghe Bubuioc a pretins că la

efectuarea controlului și emiterea prescripției, Agenția pentru Supraveghere Tehnică

a încălcat procedura stabilită de legiuitor și anume pct. 18 și 19 din Regulamentul

privind modul de exercitare a controlului de stat al calității în construcții, aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr. 360 din 25 iunie 1996, care prevede că despre

exercitarea controlului, conform programului de activitate, Agenția pentru

Supraveghere Tehnică informează autoritatea administrației publice locale, agentul

economic sau persoana fizică cu cel puțin 5 zile înainte de control. Controalele se

efectuează în prezența și cu participarea reprezentantului părții controlate.

În acest sens, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ conchide însă că acest argument nu poate fi reținut ca întemeiat și nu

constituie temei de anulare a prescripției contestate, în condițiile în care Agenția

pentru Supraveghere Tehnică a efectuat în control inopinat, planificat în baza

demersului nr. 897/19 din 2 mai 2019 al Primăriei or. Durlești, astfel că

reclamantului nu i-a fost încălcat nici un drept stabilit de normele legale

reglementate de raportul juridic litigios.

La acest capitol, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ apreciază ca neîntemeiat și argumentul instanței de apel cu

referire la faptul că la emiterea prescripției seria AST nr. 001904 din 22 mai 2019,

Agenția pentru Supraveghere Tehnică contrar prevederilor legale, nu a întocmit

procesul-verbal de control.

Astfel, potrivit pct. 10 subpct. 3) din Regulamentul cu privire la organizarea și

funcționarea Agenției pentru Supraveghere Tehnică, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 1088 din 18 decembrie 2017, Agenția este învestită cu următoarele

drepturi: să elibereze prescripții și să aplice sancțiuni în temeiul procesului-verbal

de control, conform prevederilor Legii nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de

stat asupra activității de întreprinzător.

În conformitate cu art. 28 alin. (1) și (2) din Legea privind controlul de stat

asupra activității de întreprinzător nr.131 din 8 iunie 2012, procedura de control se

încheie prin întocmirea de către inspectori a unui proces-verbal de control, care se

completează și se semnează de toți inspectorii indicați în delegația de control, la

locul efectuării controlului. Procesul-verbal de control este documentul prin care se

confirmă faptul desfășurării controlului și în care se conține toată informația cu

privire la controlul desfășurat, la procedurile aplicate și constatările în urma acestuia,

prescripțiile și recomandările înaintate în baza constatărilor, măsurile restrictive

aplicate și sancțiunile stabilite în urma controlului. Procesul-verbal de control este

alcătuit din partea constatatoare, partea prescriptivă și partea sancționatorie.

Conform art. 29 alin. (1) și (2) din Legea menționată, în cazul în care în cadrul

controlului efectuat de organul de control se constată încălcări ale legislației ce nu

constituie infracțiuni, organul în cauză include în procesul-verbal de control o

prescripție privind înlăturarea acestor încălcări, conform limitelor stabilite la art.51.

Prescripția va stabili: a) expres și clar, încălcările comise de persoana supusă

controlului cu referințe directe la prevederile legale încălcate; b) recomandări

(indicații) privind înlăturarea încălcărilor și natura recomandărilor; c) prevederile

6

normative în al căror temei au fost emise recomandările; d) termenul în care urmează

a fi înlăturate încălcările; e) măsuri restrictive, după caz.

Potrivit pct. 27 lit. a) din Regulamentul privind modul de exercitare a

controlului de stat al calității în construcții, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

360 din 25 iunie 1996, în cazul în care în urma controlului au fost depistate încălcări

ale legislației în construcții, executarea lucrărilor cu abateri de la documentația de

proiect, sau cerințele normativelor în vigoare, producerea și livrarea materialelor și

articolelor pentru construcții, care nu corespund cerințelor standardelor, inspectorul,

responsabil de control, ia decizia de aplicare a măsurilor de lichidare a

neconformităților depistate, care pot fi următoarele: înmînarea prescripției

subiectului controlat cu cerințe de lichidare a neconformităților.

În contextul normelor citate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ menționează că, deși din conținutul prevederilor

enunțate rezultă întocmirea unui proces-verbal de control la efectuarea controlului,

totuși această circumstanță nu constituie un motiv justificat de anulare a prescripției,

atât timp cât în aceasta se conține toată informația cu privire la controlul desfășurat

și rezultatul controlului, în care figurează atât neregularitățle depistate, cât și

modalitatea înlăturării lor. Cu atât mai mult, potrivit reglementărilor sus evocate,

eliberarea prescripției nu este condiționată strict de întocmirea unui proces-verbal de

control în toate cazurile, fapt ce indică că instanța de apel greșit a aplicat și interpretat

prevederile legii.

În această ordine, nu poate fi reținut ca temei de anulare a prescripției seria AST

nr. 001904 din 22 mai 2019, emisă de Agenția pentru Supraveghere Tehnică, nici

argumentul instanței de apel precum că aceasta nu conține o motivare în sensul

art.118 alin. (1) - (3) din Codul administrativ.

Față de această condiție, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ notează că în conformitate cu art. 31 Cod administrativ,

actele administrative individuale și operațiunile administrative scrise trebuie să fie

motivate.

În temeiul art. 118 alin. (1) și (2) Cod administrativ, motivarea este operațiunea

administrativă prin care se expun considerentele care justifică emiterea unui act

administrativ individual. În motivare se indică temeiurile esențiale de drept și de fapt

pe care le-a luat în considerare autoritatea publică pentru decizia sa. Din motivarea

deciziilor discreționare trebuie să poată fi recunoscute și punctele de vedere din care

autoritatea publică a reieșit la exercitarea dreptului discreționar. Motivarea trebuie

să se refere și la argumentele expuse în cadrul audierii.

Motivarea completă a unui act administrativ individual cuprinde: a) motivarea

în drept – temeiul legal pentru emiterea actului administrativ, inclusiv formele

procedurale obligatorii pe care se bazează actul; b) motivarea în fapt - oportunitatea

emiterii actului administrativ, inclusiv modul de exercitare a dreptului discreționar,

dacă este cazul; c) în cazul actelor administrative defavorabile – o descriere succintă

a procedurii administrative care a stat la baza emiterii actului: investigații, probe,

audieri, opinii ale participanților contrare conținutului final al actului etc.

Conform alin. (3) al aceluiași articol, motivarea completă este obligatorie, este

parte integrantă a actului administrativ individual și condiționează legalitatea

acestuia.

7

La fel, potrivit art. 120 alin. (1) lit. f) Cod administrativ, un act administrativ

individual emis sau confirmat în scris trebuie să cuprindă motivarea deciziei luate,

inclusiv indicarea actelor normative pentru a căror punere în aplicare se emite actul

administrativ.

În interpretarea normelor enunțate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ menționează că motivarea unui act

administrativ individual presupune obligația autorității publice de a reflecta

elementele de fapt și de drept, în așa fel încât să fie înțeleasă legalitatea deciziei sale.

În speță, contrar afirmației instanței de apel, completul relevă că la emiterea

prescripției seria AST nr. 001904 din 22 mai 2019, Agenția pentru Supraveghere

Tehnică a reflectat temeiurile esențiale de drept și de fapt pe care le-a luat în

considerare la constatarea încălcării obligațiilor de către persoana supusă controlului

în domeniul construcțiilor și urbanismului de a obține și deține acte permisive la

intervențiile construcțiilor existente. Or, în procesul desfășurării controlului s-a

depistat instalarea neautorizată a sistemului de ventilare, iar acest aspect a fost

motivat atât prin prisma circumstanțelor de fapt, cât și de drept, ce au generat

emiterea prescripției contestate.

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ apreciază concluzia instanțelor de judecată despre anularea prescripției

seria AST nr. 001904 din 22 mai 2019, emisă de Agenția pentru Supraveghere

Tehnică, ca fiind neîntemeiată și rezultată din aplicarea greșită a normelor legale.

Or, actul administrativ contestat este legal în fond, fiind emis cu respectarea

competenței și procedurii stabilite, iar temeiuri de anulare nu s-au constatat.

Circumstanțele descrise permit completului specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ să conchidă că, instanța de apel și prima

instanță, au interpretat și au aplicat eronat prevederile legii, motiv din care actele

judecătorești de dispoziție pronunțate, nu pot fi menținute ca legale și întemeiate.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție conducându-se de prevederile art. 224 alin. (1)

lit. f) din Codul administrativ, concluzionează că cererea de chemare în judecată

depusă de Gheorghe Bubuioc împotriva Agenției pentru Supraveghere Tehnică cu

privire la contestarea actului administrativ, este neîntemeiată și pasibilă de

respingere.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că normele de drept

material au fost aplicate și interpretate eronat și nu este necesară verficiarea

suplimentară a cărorva dovezi, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul depus de

Agenția pentru Supraveghere Tehnică, a casa integral decizia din 28 octombrie 2020

a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 19 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani, și a emite o nouă decizie prin care a respinge ca neîntemeiată cererea

de chemare în judecată depusă de Gheorghe Bubuioc împotriva Agenției pentru

Supraveghere Tehnică cu privire la contestarea actului administrativ.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. c), art. 248 alin. (2) Cod administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

8

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul depus de Agenția pentru Supraveghere Tehnică.

Se casează integral decizia din 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 19 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, și se emite

o nouă decizie prin care:

Se respinge cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe Bubuioc

împotriva Agenției pentru Supraveghere Tehnică cu privire la contestarea actului

administrativ.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

9