2ra-123/21 — Rectificarea înscrierilor

2ra-123/21 — Rectificarea înscrierilor (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-123/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, judecător – O. Ionașcu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – M. Guzun, G. Dașchevici, V. Clima

Î N C H E I E R E

10 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Madan Ivan, prin intermediul

avocatului Tatarciuc Ghenadie,

în cauza civilă la cererea înaintată de Madan Ivan către IP „Agenția Servicii

Publice” privind rectificarea înscrierii din Registrul bunurilor imobile,

împotriva deciziei din 22 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de Madan Ivan, fiind menținută hotărârea din 25

iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă:

La 04 iunie 2018, Madan Ivan s-a adresat în instanță cu cerere de chemare în

judecată către IP „Agenția Servicii Publice” privind rectificarea înscrierii din

Registrul bunurilor imobile.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat faptul că, la 29 iulie 1952, a fost emis

un certificat, prin care se confirmă că a fost eliberat cetățeanului Madan Iosif (tatăl

lui Madan Ivan), domiciliat în sect. Buiucani, str. XXXXX, casa 54, precum că

conform Registrului gospodăriilor sovietului sătesc în 1947 după el figurează 0,06

ari pe lângă casă. Acest certificat a servit temei de înregistrare în Registrul bunurilor

imobile a casei din str. XXXXXXX după Madan Ivan, cu cota-parte 2/5, fapt

transcris la înregistrarea masivă din dosarul de inventariere tehnică.

Potrivit pașaportului tehnic al casei cu anexe și a planului acestora, eliberate de

Biroul de Inventariere tehnică la 26 decembrie 1986, construcția de pe adresa

XXXXXX, 56 (în prezent str. XXXXXX, 56) era construcție neautorizată, având

următoarele componente și caracteristici: A, A1, A2, A3 cu suprafața totală de 81,9

m.p.. Relatează că, în anul 1996, a comandat elaborarea unui proiect pentru

construcția (reconstrucția) casei de locuit pe str. XXXXXXX, 56, iar la 22 februarie

1996, acest proiect a fost aprobat de autoritatea locală în persoana arhitectului. La

24 martie 1996, după Madan Ivan au fost legitimate construcțiile neautorizate,

situate pe adresa mun. Chișinău, str. XXXXXXX, 56.

Astfel, potrivit deciziei Preturii sectorului Buiucani nr. 3/2.7 din 24 martie 1996

(în continuare decizia nr. 3/2.7) cu privire la legitimarea construcțiilor neautorizate,

1

situate pe adresa str. XXXXXXX, 56, Pretura sect. Buiucani a decis să fie recunoscut

dreptul de proprietate privată după Madan Ivan asupra: antreului nr. 1 cu suprafața

de 5,9 mp.; coridorului nr. 2 cu suprafața de 6,7 m.p.; bucătăriei nr. 3 cu suprafața

de 10,3 m.p.; odăii de locuit nr. 4 cu suprafața de 17,4 m.p.. Iar prin pct. 2 al deciziei

nominalizate, s-a dispus ca Biroul de Inventariere Tehnică să introducă schimbări

corespunzătoare în cartea de imobil a lui Madan Ivan.

Reieșind din conținutul deciziei nr. 3/2.7, încăperile 1-4 aparțin cu drept de

proprietate personală lui Madan Ivan. Decizia nr. 3/2.7 din 24 martie 1996 a fost

înscrisă în Biroul de Inventariere Tehnică cu nr. 21000 la 29 aprilie 1996 și prevede

recunoașterea întregului drept de proprietate după Madan Ivan. Însă, susține că

Biroul de inventariere tehnică eronat a înscris după acesta doar 2/5 cote-părți din

imobil, celelalte 3/5 din imobil fiind rămase neînregistrate.

Ulterior, la 01 septembrie 2005, dreptul asupra 2/5 din casa de locuit, construcția

01, a fost înscris (transcris în forma eronată din BIT) în Registrul bunurilor imobile

cu nr. 36921/2005-1.

La 09 noiembrie 2015, reclamantul a solicitat elaborarea și semnarea procesului-

verbal de recepție finală privind legalizarea a încă 2 încăperi - anexe. În acest

context, a indicat că, potrivit procesului-verbal de recepție finală nr. 718 din 09

noiembrie 2015 (înscris în Registrul bunurilor imobile cu 0100/16/24935 la 25

februarie 2016), investitor al Anexei lit. A2 (01), beciul nr.1, șura nr.2 și șopronul

nr. IV din str. XXXXXXX, 56, este Madan Ivan. Totodată, reclamantul este înscris

în Registrul bunurilor ca proprietar al imobilelor situate pe un teren cu suprafața de

0,08 ha, din mun. Chișinău, str. XXXXXXX, 56, după cum urmează: 1) 2/5 cotă

parte din casa de locuit nr. cadastral XXXXXXX.275.01, cu suprafața de 85,6 m.p.,

în temeiul: certificatului sovietului sătesc Buiucani nr. 2032 din 29.07.1952

(36921/2005-2), deciziei nr. 3/2.7 din 24.03.1996 (36921/2005-1), Procesului-

verbal de recepție finală nr. 718 din 09.11.2015 (0100/16/24935); 2) cota 1 (întreg)

asupra construcției accesorii nr. cadastral XXXXXXX.275.02, cu suprafața de 17,2

m.p. în temeiul: certificatului sovietului sătesc Buiucani nr. 2032 din 29.07.1952

(36921/2005-2), deciziei nr. 3/2 7 din 24.03.1996 (36921/2005-1); 3) cota 1 (întreg)

asupra construcției accesorii nr. cadastral XXXXXXX.275.03, cu suprafața de 21,5

m.p. în temeiul: procesului-verbal de recepție finală nr. 718 din 09.11.2015

(0100/16/24935).

Astfel, potrivit reclamantului, dreptul său de proprietate (2/5 cote-părți) asupra

casei de locuit (construcția 01) a fost înscris eronat, deoarece niciunul din actele

înscrise în calitate de temei a dreptului de proprietate nu prevede că cota sa parte

este de 2/5. La 01 septembrie 2005, dreptul (înscris greșit) asupra 2/5 din casa de

locuit, construcția 01, a fost înscris în Registrul bunurilor imobile cu nr. 36921/2005-

1 (transferat din Biroul de Inventariere Tehnică). Iar conform deciziei Preturii

sectorului Buiucani nr. 3/2.7 din 24 martie 1996 cu privire la legitimarea

construcțiilor neautorizate situate pe adresa XXXXXXX, 56, Pretura sect. Buiucani

a decis să fie recunoscut dreptul de proprietate privată după Madan Ivan asupra:

antreului nr.1 cu suprafața de 5,9 m.p.; coridorului nr.2 cu suprafața de 6,7 m.p.;

bucătăriei nr.3 cu suprafața de 10,3 m.p.; odăii de locuit nr. 4 cu suprafața de 17,4

m.p..

Prin urmare, reclamantul consideră că eroarea se trage de la data de 29 aprilie

1996, când, în contradictoriu cu actul de drept (decizia 3/2.7), care prevede dreptul

de proprietate doar a lui Madan Ivan pe toate încăperile menționate supra, fără

2

indicarea vreunei cote-părți (deci cota 1 întreagă), a fost înscrisă proprietatea lui

Madan Ivan doar asupra 2/5 cote-părți din casă.

În rezultat, la 01 septembrie 2005, în Registrul bunurilor imobile, pe numele lui

Madan Ivan, a fost înscris dreptul asupra 2/5 din casa de locuit, construcția 01. În

aceste condiții, prin procesul-verbal nr. 718 a fost recepționată Anexa lit. A2 (01) la

2/5 cotă-parte din casa de locuit, fapt ce contravine principiului dreptului civil

privind proprietatea comună pe cote-părți, potrivit căruia o anexă poate fi construită

la o construcție și nu la un drept (cota parte de 2/5 din casă), deci fiind vorba de o

eroare de formulare. Așadar, cota-parte de 3/5 din casa de locuit 01, urmează de

asemenea a fi înscrisă pe numele reclamantului, deoarece actele de proprietate se

referă la cota întreagă din casa de locuit nr. 01 și doar la Madan Ivan.

Potrivit scrisorii OCT Chișinău nr. 0100/17/67099 din 25 mai 2017, alți

proprietari asupra bunului imobil construcția - 01, în afară de Madan Ivan, nu au fost

înscriși nici în registrul ținut de Biroul de inventariere tehnică, nici în Registrul

bunurilor imobile.

De asemenea, Moscalenco Maria, care posibil că figurează în BIT sau în Cadastru

ca locuitor al acestei construcții 01, este unica persoană, care ar putea să înainteze

vreo pretenție cu privire la cererea de față și a cărei acord ar fi necesar pentru a

introduce corectări în Registrul bunurilor imobile. Însă, aceasta a decedat la 04

august 2011, fiind întocmit testament pe numele lui Madan Ivan. Astfel, declară

reclamantul că a devenit moștenitor, în conformitate cu decizia Curții de Apel

Chișinău nr.2a-5262/16 din 23 martie 2017.

Reieșind din cele expuse, Madan Ivan a solicitat corectarea erorii prin schimbarea

în Registrul bunurilor imobile a cotei-părți de 2/5 a dreptului de proprietate înscris

pe numele său asupra casei de locuit cu nr. cadastral XXXXXXX.275.01, cu

suprafața de 85,6 m.p., în cota-parte de 1 (întreg).

Prin hotărârea din 25 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, cererea

de chemare în judecată depusă de Madan Ivan a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 22 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea

de apel depusă de Madan Ivan, fiind menținută hotărârea din 25 iulie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță a examinat

cauza sub toate aspectele, a dat răspuns tuturor argumentelor formulate de părți și a

pronunțat o hotărâre întemeiată. Totodată, s-a reținut că reclamantul pretinde că este

proprietarul exclusiv al casei de locuit din str. XXXXXXX, 56, întemeindu-și

această poziție prin faptul că decizia nr. 3/2.7 din 24 martie 1996, în temeiul căreia

a fost înregistrat dreptul de proprietate, nu prevede că cota-parte a sa este doar de

2/5. Respectiv, consideră că, la înregistrarea dreptului, a fost indicată greșit cota-

parte de 2/5 în loc de 1.0. Această poziție a reclamantului nu poate fi acceptată, fiind

combătută prin probatoriul administrat la dosar. În acest sens, instanța de apel a

reiterat că, prin testamentul din 18 ianuarie 1997, Moscalenco Maria a testat lui

Madan Ivan toată averea sa, inclusiv casa de locuit situată în or. Chișinău, str.

XXXXXXX, 56 (f.d.52). Iar la 05 septembrie 2016, Madan Ivan s-a adresat în

instanță cu cerere privind constatarea faptului acceptării succesiunii, invocând că

după decesul Mariei Moscalenco a rămas patrimoniul succesoral, compus din bunul

imobil cu numărul cadastral XXXXXXX27501, situat în mun. Chișinău, str.

XXXXXXX, 56, care a fost moștenit în temeiul testamentului din 18 ianuarie 1997,

succesiunea fiind acceptată prin intrarea în posesia patrimoniului succesoral (f.d.78-

3

89). Astfel, s-a constatat cu certitudine că casa de locuit a fost construită în comun

de către Madan Ivan și Moscalenco Maria. Or, însuși reclamantul, prin acțiunile sale,

a confirmat faptul că casa a aparținut și Mariei Moscalenco. Prin urmare, afirmațiile

reclamantului, precum că este proprietarul exclusiv al bunului, nu și-au găsit

confirmare. În aceste condiții, s-a constatat că intabularea dreptului de proprietate al

reclamantului a fost efectuată corect, conform cotei-părți deținute.

La 07 noiembrie 2020, Madan Ivan, prin intermediul avocatului Tatarciuc

Ghenadie, a contestat cu recurs decizia din 22 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar s-au invocat motive și argumente similare celor din cererea de

chemare în judecată și cererea de apel.

Astfel, recurentul a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 22

iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău cu pronunțarea unei decizii de admitere

integrală a acțiunii.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Madan

Ivan, prin intermediul avocatului Tatarciuc Ghenadie, este neîntemeiat și urmează a

fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 22 iulie 2020 și expediată participanților la proces la 08 septembrie 2020 (f.d. 217,

vol. I), fiind primită contra semnătură de către recurent la 08 septembrie 2020 (f.d.

216, vol. I). Astfel, având în vedere faptul că recursul declarat împotriva deciziei din

22 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost expediat prin poșta electronică la 07

noiembrie 2020, fiind înregistrat la 09 noiembrie 2020, în conformitate cu art. 434

din Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

4

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Madan Ivan, prin intermediul avocatului Tatarciuc

Ghenadie.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Madan Ivan, prin intermediul

avocatului Tatarciuc Ghenadie.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru

5