3ra-1411/18 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-1411/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (P.Harmaniuc)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (I.Muruianu, A.Minciuna, N.Budăi)

Î N C H E I E R E

31 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea admisibilității recursului declarat de Madan Liuba,

reprezentată de avocatul Ludmila Bîrcă,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Madan Liuba

împotriva Consiliului comunal Trușeni, intervenient accesoriu Primăria comunei

Trușeni cu privire la repunerea în termen a cererii prealabile și contestarea actului

administrativ,

împotriva deciziei din 24 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care a fost

respins apelul declarat de Madan Liuba și a fost menținută hotărârea din 28 martie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă:

La 28 august 2017, Madan Liuba a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului comunal Trușeni, solicitând repunerea în termen pentru

înaintarea cererii prealabile și a cererii de chemare în judecată, anularea deciziei

Consiliului comunal Trușeni, nr. 1/4 din 28 ianuarie 2011, în partea transmiterii

terenului cu nr. cadastral XXXXX, cu suprafața de 0,1121, situat în XXXXX, în

folosință satului Trușeni.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, în temeiul hotărârii Primăriei

comunei Trușeni, r-nul Strășeni nr. 13.5 din 26 mai 1992, este deținător al terenului

situat în XXXXX, cu nr. cadastral XXXXX.

A menționat Madan Liuba că după ce a fost construită casa pe terenul cu nr.

cadastral XXXXX, a început să prelucreze terenul aferent situat în XXXXX, nr.

cadastral XXXXX cu suprafața de 0,1121 ha.

A susținut că s-a adresat de mai multe ori către Consiliul comunal Trușeni cu

solicitarea de a transmite terenul în proprietate, însă prin Decizia Consiliului comunal

1

Trușeni nr. 1/4 din 28 ianuarie 2011, terenul a fost transmis în folosința comunității

satului Trușeni, iar prin Decizia Consiliului comunal Trușeni din 18 martie 2016, a

fost transmis în folosință lui Isacov Nicolae pentru construcția unei biserici.

A afirmat că nu a fost înștiințată despre petrecerea licitației, chiar dacă se

cunoștea că are intenția să obțină terenul respectiv în posesie și folosință.

A explicat că conform art. 322 alin. (1) Cod civil, are dreptul să obțină dreptul de

proprietate asupra terenului, întrucât l-a posedat timp de 25 ani, iar refuzul Consiliului

comunal Trușeni de a-i transmite terenul în proprietate, îi încalcă drepturile.

A relatat că la data de 29 iunie 2017 s-a adresat către Consiliul comunal Trușeni

cu o cerere prealabilă prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 1/4 din 28 ianuarie

2011, însă cererea a fost respinsă.

Prin hotărârea din 28 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani s-a

respins ca fiind nefondată acțiunea depusă de Madan Liuba.

Prin decizia din 24 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Madan Liuba și a fost menținută hotărârea din 28 martie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că Madan Liuba a solicitat

repunerea în termen pentru înaintarea cererii prealabile și a cererii de chemare în

judecată.

Astfel, prin prisma art. 271 Cod civil, acțiunea privind apărarea dreptului încălcat

se respinge în temeiul expirării termenului de prescripție extinctivă numai la cererea

persoanei în a cărei favoare a curs prescripția, depusă până la încheierea dezbaterilor

în fond. În apel sau în recurs, prescripția poate fi opusă de îndreptățit numai în cazul

în care instanța se pronunță asupra fondului.

Prin urmare, instanța de apel a menționat că, dacă pîrîtul nu a atenționat asupra

faptului de omitere a termenului de prescripție de către reclamant, atunci instanța de

judecată sau alt organ jurisdicțional, împuternicit cu soluționarea cauzei, nu poate din

oficiu să refuze în acțiune pe motivul omiterii termenului de prescripție. Or, în acest

sens, concluzia primei instanțe precum că solicitarea de repunere în termen reprezintă

o cerință în raport cu care nici unul din participanții la proces în a căror favoare a curs

prescripția, nu au invocat-o, este una întemeiată și legală.

Cu referire la fondul cauzei, instanța de apel a precizat că conform art. 10 al

Legii cu privire la proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale nr. 523 din

16 iulie 1999, dreptul de proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale este

recunoscut și apărat de lege. Statul garantează condiții juridice pentru exercitarea

dreptului de proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale egale condițiilor

juridice de exercitare a dreptului la orice altă formă de proprietate. Nimeni nu are

dreptul să retragă în mod forțat patrimoniul proprietarului public, cu excepția

cazurilor prevăzute de legislația în vigoare, precum și să ceară comasarea bunurilor

acestuia cu bunurile altui proprietar. Proprietarul public este în drept să dispună de

bunurile proprii după cum crede de cuviință, fără a încălca legislația.

2

Instanța de apel a conchis că bunul imobil - teren cu suprafața de 0,1121 ha, nr.

cadastral XXXXX, aparține administrației publice locale, dreptul de proprietate fiind

înscris în temeiul deciziei Consiliului local nr. 1/4 din 28 ianuarie 2011, fapt

confirmat prin extrasul din Registrul bunurilor imobile (f.d.77). Astfel, oportunitatea

atribuirii lotului de teren, îi aparține proprietarului, Consiliului comunal Trușeni, care

la data de 18 martie 2016, prin decizia nr. 2/20 a acceptat construcția unei biserici pe

terenul administrației publice locale cu nr. cadastral XXXXX, cu suprafața de 0,1121

ha, situat în XXXXX, fiind atribuit terenul menționat în folosință gratuit, pe un

termen nelimitat, fără dreptul de a fi schimbată destinația sau privatizat (f.d.41).

Or, prin prisma art. 14 alin. (2) lit. c) al Legii privind administrația publică

locală, Consiliul local decide darea în administrare, concesionarea, darea în arendă ori

în locațiune a bunurilor domeniului public al satului (comunei), orașului

(municipiului), după caz, precum și a serviciilor publice de interes local, în condițiile

legii.

Astfel, instanța de apel a relatat că dreptul de proprietate asupra bunului imobil

aflat în litigiu, aparține Consiliului comunal Trușeni.

Mai mult ca atât, prin decizia Consiliului comunal Trușeni din 29 septembrie

2017 cu privire la atribuirea a 0,1121 ha de teren, a fost respinsă cererea apelantei

Madan Liuba de atribuire a suprafeței de teren adiacent nr. cadastral XXXXX, cu

suprafața de 0,1121 ha, decizie care nu a fost contestată, or, nemijlocit acest act

administrativ impune restricții apelantei întru atribuirea terenului pretins.

Subsidiar, instanța de apel a respins și argumentul apelantei Madan Liuba precum

că nu a fost înștiințată despre organizarea licitației cu privire la terenul litigios, or,

omisiunea acesteia de a participa la licitație nu poate constitui temei de anulare a

actului administrativ.

La 26 iulie 2018 Madan Liuba, reprezentată de avocatul Ludmila Bîrcă a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere

a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel nu a constatat și elucidat

toate circumstanțele necesare pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate

eronat normele de drept material și procedural și nu a fost aplicată legea care trebuia

să fie aplicată.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul declarat de Madan Liuba, reprezentată de avocatul

Ludmila Bîrcă este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

3

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Madan Liuba, reprezentată de

avocatul Ludmila Bîrcă, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2),

(3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

4

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Madan Liuba, reprezentată de avocatul Ludmila Bîrcă,

ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Madan Liuba, reprezentată de

avocatul Ludmila Bîrcă.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

5