2ra-1020/24 — Repararea prejudiciului material cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penală

La 15 decembrie 2023, Trișin Fiodor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției, cu privire la repararea prejudiciului material cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală.

Prin încheierea din 19 ianuarie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, nu s-a dat curs cererii de chemare în judecată depuse de Fiodor Trișin. I s-a comunicat reclamantului Fiodor Trișin, conform dispozițiilor art. 166 din Codul de procedură civilă, despre necesitatea înlăturării neajunsurilor stabilite, și anume concretizarea pretențiilor și circumstanțelor invocate, precum și prezentarea probelor care să susțină cererea de chemare în judecată. S-a solicitat, de asemenea, prezentarea unui calcul al dobânzilor legale de întârziere, cu enumerarea bunurilor pierdute. În acest sens, instanța de fond i-a acordat reclamantului un termen de 10 zile, calculat din momentul comunicării încheierii.

Prin încheierea din 31 ianuarie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a restituit cererea de chemare în judecată depusă de Trișin Fiodor împotriva Ministerului Justiției, cu privire la repararea prejudiciului material cauzat de acțiunile ilegale ale organelor de urmărire penală, în temeiul art. 171 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Reclamantului i s-a explicat că restituirea cererii de chemare în judecată nu exclude posibilitatea adresării sale repetate în judecată, cu aceeași acțiune și împotriva aceluiași pârât, dacă reclamantul a înlătură integral neajunsurile constatate de instanță.

Art. 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate de curțile de apel în calitatea lor de instanțe de apel, cât și hotărârile pronunțate de curțile de apel.”

Art. 433 alin. (1) lit. (a1) din Codul de procedură civilă: „ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art.429 alin. (5).”

Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Completul Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit art. 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă, pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate de curțile de apel, în calitatea lor de instanțe de apel, cât și hotărârile pronunțate curțile de apel. Textul legal delimitează, astfel, în mod expres, sfera actelor jurisdicționale supuse recursului: pe de o parte, deciziile date în apel, pe de altă parte, hotărârile pronunțate în primă instanță de către curțile de apel.

În condițiile speței, fiind sesizată, Curtea de Apel Chișinău nu a pronunțat un act judecătoresc în calitate de instanță de fond sau apel, care să poată constitui obiect al controlului judiciar în fața Curții Supreme de Justiție.

Actul de dispoziție împotriva căruia a fost declarat prezentul recurs, este o decizie pronunțată de Curtea de Apel în calitate de instanță de recurs, prin care s-a verificat legalitatea încheierii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, de restituire a cererii de chemare în judecată, în temeiul art. 171 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Mai mult, art. 428 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede expres că decizia instanței de recurs, emisă în urma examinării recursului împotriva încheierii, este irevocabilă.

Prin urmare, actul judecătoresc contestat în prezenta cauză, nu poate fi supus unei noi căi de atac în ordine de recurs, acesta depășind sfera controlului exercitat de Curtea Supremă de Justiție, în condițiile art. 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că, legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, reprezentând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Astfel, recunoașterea, la caz, a unei căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, și extinderea limitelor competenței atribuite prin lege Curții Supreme de Justiție, constituie încălcări ale principiului legalității, egalității în fața legii, precum și a principiului securității raporturilor juridice.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, conchide că Trișin Fiodor a depus cerere de recurs împotriva unui act de dispoziție al Curții de Apel Chișinău, în privința căruia, potrivit art. 428 alin. (1) și art. 429 din Codul de procedură civilă, nu poate fi exercitată această cale de atac.

Astfel, nefiind sesizat în modul prevăzut de lege cu un recurs admisibil, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție nu se poate expune asupra temeiniciei deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în recurs. 3

Din considerentele expuse și având în vedere irevocabilitatea deciziei recurate, în temeiul art. 433 alin. (1) lit. a1) din Codul de procedură civilă, recursul urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. a1) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI: Declară inadmisibil recursul lui Fiodor Trișin, împotriva deciziei din 16 iulie 2024 a Curții de Apel Centru. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Elena Croitor 4