2ra-173/21 — stabilirea domiciliului copilului minor

Dosarul nr. 2ra-1839/2020

2ra-173/2021

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. S. Suvac)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Buhnaci, A. Malîi, V. Sîrbu)

ÎNCHEIERE

27 ianuarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ina Vlas,

reprezentată de avocatul Ion Căpățină,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ina Vlas împotriva

lui Boris Furtună, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția Drepturilor

Copilului sect. Botanica, Consiliul raional pentru protecția drepturilor copilului

Soroca cu privire la stabilirea domiciliului copilului minor, încasarea pensiei pentru

întreținerea copilului minor și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 16 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Ina Vlas și a fost menținută hotărârea din 04 martie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care acțiunea a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă:

La 19 noiembrie 2019 Ina Vlas, reprezentată de avocatul Ion Căpățînă, a depus

cerere de chemare în judecată împotriva lui Boris Furtună, intervenient accesoriu

Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sect. Botanica, Consiliul raional

pentru protecția drepturilor copilului Soroca cu privire la stabilirea domiciliului

copilului minor, încasarea pensiei pentru întreținerea copilului minor și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, în perioada 31 martie 2009 – 07 septembrie

2019 s-a aflat în relații de căsătorie cu pârâtul.

Din această căsătorie s-a născut un singur copil – xxxxx, anul nașterii xxxxx.

A menționat că din cauza relațiilor ostile între părți, la 07 septembrie 2019

căsătoria a fost desfăcută.

A afirmat că în privința pârâtului a fost emisă la 12 septembrie 2019 o

ordonanță de protecție a victimei Ina Vlas.

A susținut că prin ordonanța de protecție emisă, Boris Furtună a fost obligat să

contribuie la întreținerea financiară a copilului minor, câte 1.000 de lei pe lună, iar

în total pentru perioada măsurilor de protecție a fost încasată suma de 3.000 de lei.

A indicat că, la 08 octombrie 2019 la adresa locului de muncă a pârâtului a fost

expediată somația privind contribuirea pârâtului la întreținerea și educarea copilului

comun în cuantum de ¼ din salariu, având în vedere că suma de 1.000 de lei este

una insuficientă, somație care a fost lăsată fără răspuns.

A solicitat reclamanta Ina Vlas stabilirea domiciliului copilului minor Arina

Furtună, născută la 31 ianuarie 2015, împreună cu mama; încasarea de la Boris

Furtună în beneficiul Inei Vlas a pensiei de întreținere a copilul minor, xxxxx, în

cuantum de ¼ din salariu și din alte venituri, încasarea de la Boris Furtună în

beneficiul Inei Vlas a cheltuielilor de judecată în mărime de 2.500 de lei pentru

asistența juridică, precum și suma de 100 de lei pentru taxa de stat achitată (f.d. 5-

6).

Prin hotărârea din 04 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost

admisă parțial acțiunea depusă de Ina Vlas și a fost determinat domiciliul copilului

minor, xxxxx, cu mama, Ina Vlas, fiind încredințată la creșterea și educarea ei. A

fost încasat de la Boris Furtună, în beneficiul Inei Vlas pensia de întreținere a

copilului minor comun, xxxxx, în mărime de ¼ din salariu sau alte venituri ale

pârâtului lunar, începând cu data adresării în instanța de judecată - 19 noiembrie

2019, până la atingerea majoratului de către copilul minor – xxxxx. Au fost încasate

de la Boris Furtună, în beneficiul Inei Vlas cheltuielile de judecată pentru plata taxei

de stat în mărime de 100 de lei și cheltuielile de judecată pentru asistența juridică în

sumă de 1.000 de lei, iar în total suma de 1.100 de lei. În rest, pretențiile privind

încasarea cheltuielilor de judecată pentru asistența juridică au fost respinse, ca fiind

neîntemeiate. A fost încasată de la Boris Furtună în beneficiul statului suma de 150

de lei cu titlu de taxă de stat.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 04 martie 2020, Ina Vlas a

declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului,

casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 04 martie 2020 în partea

respingerii acțiunii și emiterea în această parte a unei noi hotărâri de admitere

integrală a acțiunii.

Prin decizia din 16 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de Ina Vlas și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

Colegiul civil al Curtii de Apel Chișinău a stabilit că Ina Vlas a contestat

hotărârea primei instanțe în partea perioadei de încasare a pensiei de întreținere a

copilului minor și în partea respingerii cerinței privind încasarea cheltuielilor de

asistență juridică.

Astfel, aplicând prevederile art. 98 alin. (3) Codul familiei, instanța de apel a

conchis că prima instanță corect și legal a determinat și dispus încasarea pensiei de

întreținere a copilului minor de la data adresării în instanța de judecată, or la actele

cauzei lipsesc probe prin care s-ar confirma faptul că debitorul întreținerii

intenționat s-a eschivat de la somația înaintată și nu a acordat întreținerea cuvenită

copilului până la data adresării în instanța de judecată, cu atât mai mult că intimatul

a recunoscut pretenția de încasare a pensiei de întreținere a copilului minor.

Totodată, instanța de apel aplicând prevederile art. 96 alin. (1) și (11) CPC a

concluzionat că prima instanță just a încasat din contul lui Boris Furtună în

beneficiul Inei Vlas suma de 1.000 de lei, cu titlul de cheltuieli de asistență juridică.

La încasarea cheltuielilor pentru asistență juridică, instanța de judecată ține

cont de complexitatea cauzei, de faptele stabilite, de volumul de lucru, apreciind

2

necesitatea cheltuielilor, realmente angajate și rezonabile ca mărime, fapt pentru

care, instanța consideră, că cheltuielile de asistență juridică ale Inei Vlas urmează a

fi recuperate parțial, în mărime de 1.000 de lei, considerându-le ca cheltuieli

necesare, care au fost în mod real suportate, în limita unui cuantum rezonabil,

ținând cont, totodată și de complexitatea prezentei cauze a cărei hotărâre a fost

adoptată într-o singură ședință de judecată.

Prin urmare Colegiul instanței de apel a reținut că, cheltuielile de asistență

juridică trebuie să fie reale, necesare și rezonabile. În acest sens, deși la materialele

cauzei a fost anexat bonul de plată prin care s-au achitat cheltuielile privind

asistența juridică în favoarea Cabinetului Avocatului „Ion Căpățină”, care atestă

achitarea sumelor solicitate de către reclamantă, aceste cheltuieli nu sunt rezonabile

în coraport cu complexitatea prezentului litigiu, precum și în coraport cu volumului

timpului și muncii depusă de reprezentantul reclamantei.

Totodată, Colegiul civil al instanței de apel a accentuat că cheltuielile trebuie

să fie necesare, adică utilitatea acțiunilor întreprinse de avocat, nu trebuie să

provoace dubii instanței de judecată sau părții de la care se pretinde încasarea

cheltuielilor.

La 03 decembrie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Ina Vlas, reprezentată

de avocatul Ion Căpățînă, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe în partea perioadei de încasare a pensiei de întreținere și în partea

respingerii cerinței de încasare a cheltuielilor de asistență juridică și emiterea în

această parte a unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii cu încasarea tuturor

cheltuielilor de asistență juridică suportate în prima instanță și instanța de recurs.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe în partea contestată, deoarece instanța de apel a

aplicat eronat normele de drept material.

A invocat că instanțele de judecată trebuia să încaseze pensia de întreținere a

copilului minor începând cu data somării intimatului, 08 octombrie 2019 și nu de la

data adresării în instanța de judecată.

La fel a susținut că atât prima instanță, cât și instanța de apel urmau să încaseze

toate cheltuielile de asistență juridică, odată ce au fost prezentate probe în acest

sens.

Prin notificarea din 21 decembrie 2020, Curtea Supremă de Justiție în

conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimaților copia recursului și i-a

înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la

data primirii acesteia. Însă, ultimul nu s-a folosit de acest drept și nu a depus

referință.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că decizia Curții de Apel Chișinău din 16

septembrie 2020 a fost expediată părților la 25 septembrie 2020, dar la acele cauzei

lipsesc probe, prin care s-ar confirma recepționarea deciziei de către recurent.

Astfel, recursul declarat la 04 decembrie 2020 de către Ina Vlas, reprezentată

de avocatul Ion Căpățînă, se consideră a fi depus în termen.

3

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ina Vlas, reprezentată de

avocatul Ion Căpățînă, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, în sensul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22

martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor invocate

în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

4

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Ina Vlas, reprezentată de avocatul Ion Căpățînă, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Ina Vlas, reprezentată de avocatul Ion Căpățînă, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5