2ra-104/21 — decadere din drepturi parintesti

Dosarul nr. 2ra-1770/2020 nr.2ra-104/2021 prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (R. Pascari) instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău ( I. Secrieru, Iu. Cotruță, V. Mihaila) ÎNCHEIERE 20 ianuarie 2021 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componență: Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Iurie Bejenaru examinând admisibilitatea recursului declarat de Berioza Zinaida, reprezentată de avocatul Caisîn Valentin, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Berioza Zinaida împotriva Alexandrei Berioza și Alexandru Topman, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția Copilului sectorul Centru, mun.

Chișinău cu privire la decăderea din drepturile părintești, împotriva deciziei din 15 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, c o n s t a t ă: La 14 februarie 2019 Berioza Zinaida a depus cerere de chemare în judecată împotriva Alexandrei Berioza și Topman Alexandru, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția Copilului sectorul Centru, mun. Chișinău cu privire la decăderea din drepturile părintești. În motivarea acțiunii reclamantul a menționat că nepotul său XXXXX, data nașterii XXXXX, este născut din relații de concubinaj dintre fiica sa, Berioza Alexandra și Topman Alexandr (cetățean Israelian). În urma neînțelegerilor dintre părinți, aceștia s-au separat cu traiul. Din luna septembrie 2015 copilul locuiește cu reclamanta în Republica Moldova.

A relevat că, conform dispoziției nr. 23-d din 07.12.2015 a Direcției pentru protecția drepturilor copilului sect. Centru, a fost instituită tutela de către ea Berioza Zinaida asupra nepotului XXXXX. A mai indicat că, tatăl biologic este cetățean al Statului Israel, nu locuiește în Republica Moldova, nici nu se cunoaște locul aflării lui. De creșterea și educarea fiului nu se ocupă, nu contribuie cu nimic la întreținerea copilului minor. Nu îl telefonează, nu se interesează de soarta și sănătatea lui. A mai menționat că, mama biologică până în prezent se află în Statul Israel, deși și-a exprimat acordul la instituirea tutelei, nu o ajută cu nimic la creșterea copilului, nu revine în țară pentru a-și vedea propriul copil.

A subliniat reclamanta că, suportă de una singură toate cheltuielile ce țin de întreținerea copilului, are grijă de el permanent. A susținut că, copilul frecventează școala primară-grădinița nr. 226 din mun. Chișinău, se caracterizează pozitiv. Conform informației eliberate de către instituția dată toate achitările necesare sunt efectuate de către reclamantă. A relevat că, în prezent nepotul locuiește cu reclamanta. De creșterea și întreținerea lui se ocupă personal. A menționat că, nu este angajată în câmpul muncii, este pensionară, dispune de condiții necesare pentru creșterea copilului. A solicitat decăderea din drepturile părintești a Alexandrei Berioza și a lui Topman Alexandr în privința fiului minor XXXXX.

Prin hotărârea din 11 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru acțiunea a fost respinsă. La data de 26.12.2019 Berioza Zinaida a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 11 decembrie 2020, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii și pronunțarea unei noi decizii prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral. Prin decizia din 15 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul declarat de Berioza Zinaida și a fost menținută hotărârea din 11 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru. În speță, instanța de apel a reținut ca justă concluzia primei instanțe precum că în ședința de judecată nu s-a dovedit faptul eschivării pârâților de la îndeplinirea obligațiunilor părintești, inclusiv de la plata pensiei de întreținere.

Mai mult ca atât, copilul minor se află exclusiv la întreținerea totală a tutorelui/ reclamantei Berioza Zinaida, căreia îi revin drepturile și obligațiile de părinte în educarea minorului. La 06 noiembrie 2020 Berioza Zinaida, reprezentată de avocatul Caisîn Valentin, a declarat recurs împotriva deciziei din 15 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii. În motivarea recursului a invocat aplicarea și interpretarea eronată a normelor de drept material și concluziile instanțelor expuse în hotărâri sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei. În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a emis decizia la data de 15 septembrie 2020. Prin urmare, recursul depus la data de 06 noiembrie 2020 este în termen. Examinând temeiurile recursului declarat de Berioza Zinaida, reprezentată de avocatul Caisîn Valentin, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate 2 la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Berioza Zinaida, reprezentată de avocatul Caisîn Valentin, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a 3 considera inadmisibil recursul declarat de Berioza Zinaida, reprezentată de avocatul Caisîn Valentin.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Recursul declarat de Berioza Zinaida, reprezentată de avocatul Caisîn Valentin, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Iurie Bejenaru 4