2ra-145/21 — repararea prejudiciului material si moral cauzat în rezultatul accidentului rutier
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului material si moral cauzat în rezultatul accidentului rutier
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-145/21 — repararea prejudiciului material si moral cauzat în rezultatul accidentului rutier (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 2ra-145/21 (2ra-1811/20)
Prima instanță - (Judecătoria Ungheni, sediul central) jud: V. Stratulat
Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: I. Secrieru, V. Mihaila, I. Cotruță
ÎNCHEIERE
20 ianuarie 2021 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
judecătorii Mariana Pitic
Dumitru Mardari
examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Sergiu Tîmbur în
numele și interesele lui Vladimir Cojocari,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Vladimir Cojocari împotriva lui Ivan Tocarenco, intervenienți accesorii Rodion
Butnaru și Compania Internațională de Asigurări „Asito Direct” Societate pe
Acțiuni, cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat în rezultatul
accidentului rutier și compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 16 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă:
La 11 ianuarie 2018, Vladimir Cojocari a depus cerere de chemare în
judecată împotriva lui Ivan Tocarenco, solicitând, prin cererea de concretizare a
cerințelor (vol. I, f.d. 74-80), încasarea sumei de 297 081 de lei cu titlu pagubă
cauzată automobilului ce-i aparține cu titlu de proprietate, de model Mercedes-
Benz S400 cu n/î xxxxx, cauzată în urma accidentului rutier din 19 ianuarie 2015,
a sumei de 1 250 de lei cu titlu de cheltuieli pentru efectuarea expertizei, 10 000 lei
cheltuieli de asistență juridică și 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, iar în total
suma de 358 351 de lei.
În motivarea acțiunii s-a indicat că Vladimir Cojocari este proprietarul
automobilului de model Mercedes-Benz S400, cu n/î xxxxx.
Reclamantul i-a încredințat lui Rodion Butnaru să conducă automobilul dat.
Iar la 19 ianuarie 2015, automobilul ce îi aparține, la volanul căruia se afla Rodion
Butnaru, a fost implicat într-un accident rutier, vinovat de care a fost recunoscut
Ivan Tocarenco, conform procesului-verbal cu privire la contravenție din 19
ianuarie 2015.
Procesul-verbal menționat nu a fost contestat de către Ivan Tocarenco,
acesta și-a recunoscut vina și a achitat amenda ce i-a fost aplicată.
La cererea prealabilă înaintată de către avocat din numele lui Rodion
Butnaru, pârâtul nu a oferit nici un răspuns.
1
În drept acțiunea s-a întemeiat pe baza prevederilor art. 14, 1398, 1422 și
1423 din Codul civil (în redacția în vigoare până la 1 martie 2019).
Prin încheierea din 26 noiembrie 2018 a Judecătoriei Ungheni, sediul
central, în calitate de intervenient accesoriu de partea pârâtului, în proces s-a atras
civil CA „Asito” SA (succesor în drepturi CIA „Asito Direct” SA) și Rodion
Butnaru în calitate de intervenient accesoriu de partea reclamantului.
Prin hotărârea din 22 noiembrie 2019 a Judecătoriei Ungheni, sediul central,
s-a respins integral cererea de chemare în judecată depusă de Vladimir Cojocari
împotriva lui Ivan Tocarenco, intervenienți accesorii Rodion Butnaru și CIA
„Asito Direct” SA, cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat în
rezultatul accidentului rutier și compensarea cheltuielilor de judecată.
S-a admis parțial cerința pârâtului Ivan Tocarenco cu privire la compensarea
cheltuielilor de judecată.
S-a încasat de la Vladimir Cojocari în beneficiul lui Ivan Tocarenco suma de
10 000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică, în rest cerința de
compensare a cheltuielilor de judecată, s-a respins.
La 10 decembrie 2019, avocatul Sergiu Tîmbur, în interesele lui Vladimir
Cojocari, a declarat apel împotriva hotărârii din 22 noiembrie 2019 a Judecătoriei
Ungheni, sediul central.
Prin decizia din 16 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
apelul declarat de avocatul Sergiu Tîmbur în interesele lui Vladimir Cojocari și s-a
menținut hotărârea din 22 noiembrie 2019 a Judecătoriei Ungheni, sediul central.
În motivarea soluției emise, instanța de apel a conchis că reclamantul
Vladimir Cojocari a fost despăgubit de CIA „Asito” SA prin intermediul
reprezentantului său în baza procurii Rodion Butnaru, pentru daunele cauzate de
către Ivan Tocarenco în urma accidentului rutier din 19 ianuarie 2015, iar suma
oferită nu a fost contestată.
Astfel, instanța de apel a menționat că despăgubirea pentru paguba cauzată
în rezultatul accidentului rutier urma a fi revendicată de la compania de asigurare,
iar în caz de dezacord cu suma stabilită, prin intermediul instanței de judecată, dar
nu de la Ivan Tocarenco.
Referitor la capătul de cerere cu privire la repararea prejudiciului moral, a
reținut că prima instanță întemeiat a concluzionat că pentru daunele morale
solicitate reclamantul Vladimir Cojocari nu a enunțat în cererea de chemare în
judecat, și nici reprezentantul acestuia avocatul Sergiu Tîmbur nu a expus în cadrul
ședințelor de judecată, care este caracterul și gravitatea suferințelor psihice cauzate
reclamantului prin accidentul din 19 ianuarie 2015 de către pârâtul Tocarenco Ivan.
Reclamantul nu a prezentat probe pertinente și concludente care să confirme că
prin acțiunile pârâtului i-a fost afectată starea psihică.
La 24 noiembrie 2020, avocatul Sergiu Tîmbur, acționând în numele și
interesele lui Vladimir Cojocari, a declarat recurs împotriva deciziei din 16
septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând să fie admis recursul și
casată decizia.
În motivarea recursului, reiterând circumstanțele de fapt și de drept expuse
în cererea de chemare în judecată, reprezentantul recurentului a invocat că decizia
2
contestată este ilegală și pasibilă de a fi casată în temeiul de la art. 432 alin. (3) lit.
b) din Codul de procedură civilă.
Avocatul Sergiu Tîmbur a menționat că judecarea apelului a avut loc absența
sa, nu a fost citat legal, iar citația a recepționat-o după ce a fost examinată cererea
de apel.
La fel, consideră că instanța de apel a ignorat probele importante pentru
justa soluționare a litigiului, și anume actul de defectare - probă care dovedește că
paguba cauzată în urma accidentului. Nici prima instanță nici cea de apel nu au dat
apreciere acestei probe, nu este clar dacă a fost admisă sau respinsă.
În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară
în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă
legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi
restabilit.
Materialele cauzei atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost
expediată părților la 13 octombrie 2020 (vol. II, f.d. 105), însă dovada legală de
recepționare a acesteia de către recurent sau reprezentantul acestuia la dosar
lipsește.
Din acest motiv, Colegiul consideră că recursul din 24 noiembrie 2020 a fost
declarat în termen.
În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,
după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea
despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data
primirii acesteia.
Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor
invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit
în conformitate cu alin. (2).
La 10 decembrie 2020 în adresa intimaților a fost expediată copia cererii de
recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței la recurs.
Însă, până la data examinării admisibilității recursului, nu au depus referință prin
care să-și exprime poziția cu privire la recursul declarat.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și
(4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind
admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate
în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură
civilă.
La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se
încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de
casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în
cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
3
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de
casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din
Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din
Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul
de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei
probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în
urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de
recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume,
dacă se invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele,
încălcând regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură
civilă, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de
acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza
Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se
bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva
Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile
speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem.
(a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports
1996-I, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu
chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva
Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul
în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul
din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă,
asupra inadmisibilității recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o
referire cu privire la fondul recursului.
Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de
avocatul Sergiu Tîmbur în numele și interesele lui Vladimir Cojocari nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de
procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.
4
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de
procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Se declară inadmisibil recursul înaintat de avocatul Sergiu Tîmbur în numele
și interesele lui Vladimir Cojocari.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Ala Cobăneanu
judecătorii Mariana Pitic
Dumitru Mardari
5