3ra-1217/20 — cu privire la olbigarea transmiterii în proprietate privată a surplusului de teren

3ra-1217/20 — cu privire la olbigarea transmiterii în proprietate privată a surplusului de teren (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-1217/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani – O. Ionașcu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău –V. Negru, E. Palanciuc, A. Minciuna

ÎNCHEIERE

29 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Pavel Curmei, reprezentat

de avocatul Roman Crivenco,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de către Pavel Curmei împotriva Consiliului orașului Durlești, terți Serviciul

Cadastral Teritorial Chișinău nr.1 și Anna Curmei cu privire la obligarea transmiterii

în proprietate privată a surplusului de teren,

împotriva deciziei din data de 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a admis apelul declarat de către Consiliul orașului Durlești, s-a casat hotărârea

din data de 14 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediu Buiucani cu emiterea

unei noi hotărâri privind respingerea cererii de chemare în judecată,

constată:

La 18 iunie 2018 Pavel Curmei a depus cerere de chemare în judecată,

concretizată ulterior, împotriva Consiliului orașului Durlești, terți Serviciul Cadastral

Teritorial Chișinău nr.1 și Anna Curmei, prin care a solicitat obligarea Consiliului or.

Durlești de ai transmite în proprietate privată, la preț normativ, surplusul de teren cu

suprafața de 0,0228 ha aferent terenului cu numărul cadastral xxxxx, situat în or.

Durlești, mun. Chișinău, str. xxxxxx, stabilind pentru aceasta un termen de 60 de zile

de la data rămânerii definitive a hotărârii. (f.d.3-9,46-50)

În motivarea cererii de chemare în judecată Pavel Curmei a indicat că prin

Hotărârea Comitetului Executiv al Sovietului de orășel Durlești de Deputați ai

Poporului nr. 7/3 din 19 iulie 1991 i s-a repartizat în folosință pentru construcția

casei, lotul de teren nr. 38 cu suprafața de 600 m.p. situat pe str.xxxxxx. În temeiul

actului de transmitere în natură a terenului lui Pavel Curmei i-a fost transmis lotul de

teren nr. 38 cu următoarele dimensiuni 30m/20m/30m/20m.

La 04 aprilie 2001 lui Pavel Curmei i-a fost eliberat certificatul de urbanism

pentru proiectare nr. 256 destinat pentru întocmirea documentației de proiect pentru

construcția casei de locuit. Ulterior, în temeiul certificatului de urbanism

reclamantului i-a fost eliberată autorizația de construire nr. 285 din 11 aprilie 2001 și

planul lotului. Potrivit procesului-verbal de recepție finală nr. 23 din 31 martie 2005 a

fost recepționată și dată în exploatare casa individuală de locuit. Dreptul de

1

proprietate a fost înregistrat de către reclamant în Registrul bunurilor imobile la data

de 04 aprilie 2005.

Reclamantul a menționat că în temeiul deciziei nr. 1.5.2 din 05 februarie 2004 i

s-a repartizat în proprietate privată lotul de teren cu suprafața de 0.06 ha. Însă din

anul 1991 când i s-a repartizat în folosință lotul de pământ pentru construcția casei,

acestuia i s-a permis să ocupe și i s-a transmis în folosință, de facto, un lot de pământ

mai mare decât suprafața de 0.06 ha, indicată în Hotărârea Comitetului Executiv al

Sovietului de orășel Durlești de Deputați ai Poporului nr. 7/3 din 19 iulie 1991.

Pavel Curmei a remarcat că i s-a permis să ocupe o suprafață de teren mai mare,

deoarece o parte din terenul repartizat reclamantului era ocupată de o surpătură de

pământ. Astfel, posedă încă din anul 1991 terenul cu suprafața de aproximativ 0.0847

ha, adică cu aproximativ 0.0247 ha mai mult decât cea care i-a fost repartizată în anul

1991.

Terenul în configurația respectivă a fost îngrădit de către reclamant încă din acea

perioadă, iar la moment acest teren este îngrădit cu gard capital din bolțar. Mai mult,

sectorul de teren nr. 36 din proximitatea terenului nr. 38 repartizat reclamantului nu

putea fi atribuit unei alte persoane reieșind din suprafața mică a acestuia, de până la 3

ha și din amplasarea sa nereușită, în apropierea unei râpe.

În acest context Pavel Curmei s-a adresat Consiliului or. Durlești, mun. Chișinău

cu o cerere, prin care a solicitat adoptarea unei decizii privind permiterea procurării

de către el a surplusului de teren cu suprafața de 0.0247 ha pe care, de facto, îl posedă

din anul 1991, însă, nu a fost informat în scris despre rezultatul soluționării cererii

înaintate, verbal i s-a comunicat că există careva probleme și că cererea urmează a fi

soluționată.

Deoarece în termenul de 30 zile reclamantul nu a primit un răspuns în scris la

cererea sa, Pavel Curmei la 21 aprilie 2018 a înaintat Consiliului or. Durlești, mun.

Chișinău cerere prealabilă, prin care a solicitat informarea despre decizia luată în

privința solicitării sale din 22 februarie 2018, iar în caz că nu a fost luată nici o

decizie a solicitat pronunțarea asupra cererii sale din 22 februarie 2018 privind

permiterea de a procura surplusul de teren cu suprafața de 0.0247 ha din terenul cu

numărul cadastral xxxxx, totodată rezervându-și dreptul de a se adresa în instanța de

judecată.

În susținerea pretențiilor Pavel Curmei a mai indicat că surplusul de teren cu

suprafața de 0.0247 ha, care este în posesia acestuia nu poate constitui un bun imobil

separat, deoarece pentru formarea unui nou bun imobil această suprafață de teren

urmează să întrunească condițiile stabilite la art. 7 din Legea cu privire la formarea

bunurilor imobile, care stabilește condiții principale de formare a bunurilor imobile

care necesită a fi respectate.

De asemenea, formarea unui nou bun imobil în privința surplusului de teren cu

suprafața de 0,0247, care se află la moment în posesia reclamantului, este imposibilă

și din motivul că Pavel Curmei nu va mai avea acces către bunul său imobil, or,

terenul său, conform configurației din titlul de autentificare a dreptului deținătorului

de teren, va fi înconjurat din toate 4 părți de bunuri imobile separate, pe când la

moment unica cale de acces către bunul său trece anume pe porțiunea surplusului de

teren cu suprafața de 0.0247 ha, care este în posesia reclamantului.

Astfel, Consiliul or. Durlești, mun. Chișinău nu poate decide formarea unui bun

imobil nou în privința surplusului de teren cu suprafața de 0.0247 ha, care este în

posesia reclamantului, inclusiv din considerentul că va exista un impact al formării

2

bunului imobil asupra modului de folosință a bunului imobil adiacent, inclusiv asupra

accesului la teren, la căile de transport și asupra altor drepturi.

Pe de altă parte, reclamantul a indicat că potrivit art. 4, alin. (10) al Legii privind

prețul normativ și modul de vânzare-cumpărare a pământului nr. 1308-XIII din 25

iulie 1997, terenul de pe lângă casă atribuit în folosință temporară și terenul cu care

lotul de pământ de pe lângă casă depășește norma prevăzută de legislație se vând la

prețul normativ conform tarifului indicat la poziția I din anexa la lege sau se dau în

arendă persoanelor în a căror folosință se află. În cazul în care, după parametri și

amplasare, pot fi formate ca bunuri imobile de sine stătătoare, terenurile menționate

se transmit în proprietate persoanelor în drept ori se înstrăinează în alt mod conform

legislației.

Reieșind din aceste prevederi și ținând cont de faptul că întreg terenul de pământ

cu numărul cadastral xxxxx, inclusiv surplusul de teren cu suprafața de 0.0247 ha este

în posesia reclamantului din 1991, și întrucât conform caracteristicilor tehnice ale

terenului dat și cerințelor impuse de lege, este imposibilă formarea unui nou bun

imobil, consideră că surplusul de teren respectiv urmează a fi atribuit în mod exclusiv

reclamantului la preț normativ, conform prevederilor art. 4 alin. (9) a Legii privind

prețul normativ și modul de vânzare-cumpărare a pământului.

Prin hotărârea din data de 14 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani s-a admis cererea de chemare în judecată, s-a obligat Consiliul or. Durlești

să emită actul administrativ cu privire la transmiterea în proprietatea privată a lui

Pavel Curmei, la preț normativ, surplusul de teren cu suprafața de 0,0228 ha, aferent

terenului cu numărul cadastral xxxxx situat în or. Durlești, mun. Chișinău, str. xxxxx,

în rest, pretențiile au fost respinse, ca neîntemeiate. (f.d. 81, 90-99)

Instanța de fond a stabilit că terenul solicitat spre comercializare la preț normativ

al pământului, conform caracteristicilor tehnice și cerințelor impuse de lege nu poate

forma bun imobil separat. În acest context instanța de fond a concluzionat că terenul

menționat urmează a fi atribuit în mod exclusiv lui Pavel Curmei la preț normativ, în

condițiile Legii privind prețul normativ și modul de vânzare-cumpărare a pământului

nr. 1308-XIII din 25 iulie 1997, în vederea legalizării situației existente de mai mulți

ani, legalizare ce urmează a fi efectuată prin modificarea planului cadastral al

terenului, care constituie proprietatea lui Pavel Curmei și vânzarea către ultimul a

terenului adiacent de care acesta se folosește de fapt.

Argumentul Consiliului or. Durlești precum că vânzarea-cumpărarea terenului

alăturat lotului cu numărul cadastral xxxxx va fi posibilă doar după formarea bunului

imobil și expunerea acestuia la licitație publică, a fost respins de instanța de fond,

deoarece careva înscrisuri care ar demonstra că porțiunea de teren litigioasă se

încadrează în categoria de bunuri imobile susceptibile a fi formate ca bun imobil de

sine stătător, instanței nu au fost prezentate.

La 02 ianuarie 2019, în termen, Consiliul or. Durlești a declarat apel împotriva

hotărârii instanței de fond, solicitând admiterea apelului declarat, casarea hotărârii și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea reclamantului să fie respinsă. (85-86)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 28 octombrie 2020 a admis

apelul declarat de către Consiliul or. Durlești, a casat hotărârea din data de 14

decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediu Buiucani cu emiterea unei noi hotărâri

privind respingerea cererii de chemare în judecată. (f.d. 134,135-145)

3

Instanța de apel a constatat că autoritatea publică locală în calitate de proprietar

al terenului, a cărui cumpărare o solicită Pavel Curmei, dispune de bunurile deținute,

în conformitate cu normele legale, cu respectarea cadrului legal relevant.

Prin răspunsul Primăriei or. Durlești nr. 1604/18 din 16 iulie 2018 Pavel Curmei

a fost informat că cererile sale cu nr. 440/18 din 21 februarie 2018 și nr. 463/18 din

22 februarie 2018 au fost discutate în cadrul comisiei funciare din 02 mai 2018, fiind

decis că tranzacția de vânzare-cumpărare a terenului alăturat lotului cu numărul

cadastral xxxxx va fi posibilă după formarea bunului imobil teren și expunerea la

licitație publică cu publicarea datei desfășurării în Monitorul Oficial al RM.

Astfel, în baza art. 77, alin. (5) din Legea privind administrația publică locală

nr.436 din 28 decembrie 2006, pct. 7, pct. 11, lit. m) din Regulamentul privind

licitațiile cu strigare și cu reducere, Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr.136 din

10 februarie 2009 instanța de apel a concluzionat că cererea de chemare în judecată

depusă de către Pavel Curmei este neîntemeiată, deoarece înstrăinarea bunurilor

proprietate a unității administrativ-teritoriale se face prin licitație publică, organizată

în condițiile legii.

Mai mult, obligarea autorității publice de a scoate la licitație bunul solicitat sau

de a emite decizia de transmitere a bunului solicitat de Pavel Curmei, fără expunerea

acestuia la licitație, va constitui o substituire a atribuțiilor autorităților publice,

întrucât expunerea la licitație a bunurilor este luată de organele abilitate cu aceste

atribuții prin lege.

Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs Pavel Curmei, reprezentat de

avocatul Roman Crivenco, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel cu menținerea hotărârii instanței de fond. (f.d. 148-149,153-157)

Pavel Curmei, reprezentat de avocatul Roman Crivenco, a indicat că chestiunea

principală pe care o solicită de a fi dezbătută în ordine de recurs se referă la aplicarea

corectă a normei materiale.

Prima instanță a reținut ca normă aplicabilă speței prevederile art. 4, alin. (10)

din Legea nr. 1308-XIII din 25 iulie 1997 privind prețul normativ și modul de

vânzare-cumpărare a pământului, iar instanța de apel a reținut altă normă și anume

art. 77, alin. (5) din Legea privind administrația publică locală nr.436 din 28

decembrie 2006.

În opinia recurentului, în speță nu este vorba de substituirea atribuțiilor

autorității publice locale, ori bunul imobil nu este înregistrat în Registrul bunurilor

imobile pe numele administrației publice locale, deci nu se impune aplicarea

prevederilor cu privire la licitație. La caz, este vorba despre un surplus de teren, care

nu constituie teren existent juridic, ci este o suprafață de teren – surplus existent încă

de la momentul repartizării terenurilor în folosință/proprietate lui Pavel Curmei, care

excede ca mărime norma atribuită acestuia de 0,6 ha conform legii.

Pavel Curmei a susținut că în speță instanța de fond corect a aplicat prevederile

art. 4, alin. (10) din Legea nr. 1308-XIII din 25 iulie 1997 privind prețul normativ și

modul de vânzare-cumpărare a pământului și a dispus transmiterea surplusului de

teren reclamatului, care îl folosește din anul 1991.

Reclamantul a mai menționat că decizia instanței de apel este nemotivată.

Instanța de apel a preluat argumentele Consiliului or. Durlești, însă nu a justificat în

nici un fel respingerea normele invocate de Pavel Curmei și reținute de prima

instanță.

4

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului

se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 28 octombrie 2020.

La 10 noiembrie 2020, în termen Pavel Curmei, reprezentat de avocatul Roman

Crivenco, a depus recurs nemotivat. ( f.d 148-149)

Decizia motivată a fost notificată avocatului Roman Crivenco, care apără

interesele lui Pavel Curmei, prin intermediul poștei electronice la data de 27

noiembrie 2020. ( f.d. 147)

Pavel Curmei, reprezentat de avocatul Roman Crivenco, în termen, la 10

decembrie 2020 a depus la Curtea Supremă de Justiție recursul motivat. (f.d.153-157)

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art.246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f).Din analiza acestor prevederi rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-

o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs menționează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

5

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin

legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în

acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.

141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c.

Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către Pavel Curmei, reprezentat de

avocatul Roman Crivenco, este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, înaintat de către Pavel Curmei, reprezentat de avocatul Roman

Crivenco, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

6