3ra-966/20 — contestarea actului administrativ

3ra-966/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-966/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (M. Gandrabur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M. Guzun, G. Dașchevici, V. Clima)

Î N C H E I E R E

23 decembrie 2020 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Compania pentru Producerea

Articolelor din Beton Armat și Materialelor de Construcții ,,Furnizorul ABA”

Societate pe Acțiuni, reprezentată de avocatul Inga Comanici,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Compania pentru Producerea Articolelor din Beton Armat și Materialelor de

Construcții ,,Furnizorul ABA” Societate pe Acțiuni împotriva Consiliului municipal

Chișinău și Primăriei municipiului Chișinău privind contestarea actului

administrativ,

împotriva deciziei din 27 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 14 noiembrie 2018 Compania pentru Producerea Articolelor din Beton

Armat și Materialelor de Construcții „Furnizorul ABA” SA a înaintat cerere de

chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău și Primăriei mun.

Chișinău privind contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii înaintate reclamanta a indicat că la 29 septembrie 2006

a adresat Primăriei mun. Chișinău cerere, înregistrată cu nr. 01/1-19-25/4, prin care

a solicitat cumpărarea lotului de pământ cu numărul cadastral XXX, aferent clădirii

administrative și clădirilor de producere din str. XXX, care aparțin reclamantei,

prezentând un șir de acte și îndeplinind toate condițiile pentru admiterea solicitării

înaintate.

Ulterior, la solicitarea Primăriei mun.Chișinău a fost prezentată darea de

seamă tehnică cu privire la stabilirea hotarelor lotului de pământ pentru confirmarea

dreptului deținătorului de teren SA „Furnizorul ABA” din 31 octombrie 2006.

Autoritatea publică locală a întreprins un șir de măsuri în vederea soluționării

cererii nominalizate, la 19 decembrie 2006 Comisia pentru construcții, arhitectură și

resurse funciare a Consiliului municipal Chișinău a adoptat Avizul cu privire la

privatizarea terenurilor aferente obiectivelor privazizate, private, precum și

1

construcțiilor nefinalizate, prin care a acceptat vânzarea terenului indicat, cu

înaintarea propunerilor de rigoare la ședințele ordinare ale Consiliului municipal

Chișinău.

La 01 octombrie 2018 s-a adresat pârâtei cu cerere prealabilă, înregistrată cu

nr. 06-111/6376, prin care a solicitat adoptarea deciziei cu privire la cumpărarea de

către reclamantă a terenului indicat, iar la 16 octombrie 2018 a recepționat răspunsul

Consiliului municipal Chișinău și Primăriei mun. Chișinău nr. 06-111/6376 din 12

octombrie 2018, prin care s-a indicat că cerințele înaintate în cererea prealabilă nu

pot fi examinate pe motivul tardivității acestora.

Invocă reclamanta că nu este de acord cu răspunsul oferit în contextul în care

timp de 12 ani nu a fost informată despre motivul nepregătirii documentelor pentru

procurarea terenului din XXX, drept de care dispune în temeiul legii.

Solicită reclamanta constatarea încălcării de către Consiliul municipal

Chișinău a termenului de examinare a cererii Companiei pentru Producerea

Articolelor din Beton Armat și Materialelor de Construcții „Furnizorul ABA” SA cu

nr. 01/1-19-25/4 din 29 septembrie 2006 privind transmiterea în proprietate privată

a terenului de pământ cu numărul cadastral XXX, aferent obiectivului privat din

XXX, obligarea pârâților de a adopta decizia cu privire la privatizare, cumpărarea

de către Compania pentru Producerea Articolelor din Beton Armat și Materialelor

de Construcții „Furnizorul ABA” SA a terenului indicat la prețul normativ cu

aplicarea coeficientului 0,3 în corespundere cu prevederile Legii nr. 1308 din 25

iulie 1997, aplicabile la data depunerii cererii din 29 septembrie 2006.

Prin încheierea din 03 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani s-a

respins ca neîntemeiată cererea reprezentantului Primăriei mun.Chișinău și

Consiliului mun.Chișinău privind declararea inadmisibilă a acțiunii din motivul

depunerii acțiunii după expirarea termenului prevăzut la art. 209 din Codul

administrativ (f.d. 108-114, vol.I).

Prin hotărârea din 20 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

a fost admisă cererea de chemare în judecată.

A fost constatată încălcarea de către Consiliul mun. Chișinău a termenului de

examinare a cererii Companiei pentru Producerea Articolelor din Beton Armat și

Materialelor de Construcții ,,Furnizorul ABA” SA înregistrată la 29 septembrie 2006

cu nr. 01/1-19-25/4.

A fost obligat Consiliul mun. Chișinău să emită decizie cu privire la privatizare,

cumpărarea de către Compania pentru Producerea Articolelor din Beton Armat și

Materialelor de Construcții ,,Furnizorul ABA” SA a terenului cu nr. cadastral XXX

aferent obiectivelor private din XXX, la prețul normativ, cu aplicarea coeficientului

prevăzut de Legea nr. 1308 din 25 iulie 1997 privind prețul normativ și modul de

vânzare-cumpărare a pământului, în vigoare la data depunerii cererii nr. 01/1-19-

25/4 din 29 septembrie 2006.

Pretențiile înaintate față de Primăria mun. Chișinău au fost respinse ca

neîntemeiate.

Pentru a decide astfel instanța de fond a constatat că reieșind din Legea nr. 1308

din 25.07.1997 privind prețul normativ și modul de vânzare-cumpărare a pământului

și în condițiile epuizării tuturor etapelor prevăzute de lege în vederea definitivării

procesului de vânzare-cumpărare a terenului cu nr. cadastral XXX aferent

obiectivelor private din XXX, SA „Furnizorul ABA” a beneficiat de o speranță

legitimă în a obține dreptul de proprietate asupra acestuia. Totodată, existența

2

proiectului deciziei pe aspectul vizat a materializat și transpus în practică această

speranță a reclamantei care însă nu a fost realizată din motive ce i se incumbă în

exclusivitate autorității publice locale în persoana Consiliului mun. Chișinău, în

calitatea sa de gestionar, administrator și proprietar al patrimoniului unității

administrativ-teritoriale - mun. Chișinău, în virtutea art. 6, 9 din Legea privind

administrarea și deetatizarea proprietății publice, art. 14, 19 din Legea privind

administrația publică locală și Legea privind statutul municipiului Chișinău.

Din motive necunoscute instanței, Consiliul mun. Chișinău nu a adoptat decizia

pe marginea cererii înaintate de SA „Furnizorul ABA” în termenul imperativ stabilit

de lege și în acest sens nu au fost aduse motive plauzibile și concludente care ar

justifica o asemenea tergiversare.

Instanța a indicat că neadoptarea deciziei de înstrăinare a terenului aferent într-

o perioadă atât de îndelungată, nu poate fi imputată reclamantei, în condițiile în care

acestuia i s-a adus la cunoștință proiectul deciziei pe marginea cererii de vânzare-

cumpărare a terenului enunțat în prezentul litigiu, inclusiv prețul acceptat de ambele

părți. Mai mult, Consiliul mun. Chișinău nu și-a exprimat voința certă de a respinge

solicitarea SA „Furnizorul ABA”, ci dimpotrivă a materializat intenția clară de a

înstrăina terenul aferent or, refuzul trebuia formulat într-o manieră scrisă și univocă

cu indicarea motivelor care fac imposibilă vânzarea-cumpărarea terenului aferent,

însă o asemenea manifestare de voință nu a fost identificată de către instanța de

judecată.

Prin urmare, instanța a concluzionat referitor la încălcarea de către Consiliul

mun. Chișinău a termenului de examinare a cererii formulate de reclamantă la data

de 29 septembrie 2006, iar pe cale de consecință a obligat Consiliul mun. Chișinău

să emită actul administrativ individual favorabil cu privire la privatizarea,

cumpărarea de către SA „Furnizorul ABA” a terenului cu nr. cadastral XXX aferent

obiectivelor private din XXX, la prețul normativ, cu aplicarea coeficientului

prevăzut de Legea nr. 1308 din 25 iulie 1997 privind prețul normativ și modul de

vânzare-cumpărare a pământului, în vigoare la data depunerii cererii nr. 01/1-19-

25/4 din 29 septembrie 2006.

Referitor la cerințele reclamantei înaintate față de Primăria mun.Chișinău

instanța a conchis că acestea nu se încadrează în spectrul funcțional și competența

Primăriei mun. Chișinău din care considerent au fost respinse ca fiind înaintate în

privința unui pârât necorespunzător.

Manifestând dezacord cu hotărârea instanței de fond, Consiliul municipal

Chișinău la 29 noiembrie 2019 a depus apel nemotivat, iar la 20 ianuarie 2020 apel

motivat, cu respectarea termenelor prevăzute de lege, solicitând casarea hotărârii din

20 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu pronunțarea unei

hotărâri noi prin care pretențiile înaintate de Compania pentru Producerea

Articolelor din Beton Armat și Materialelor de Construcții „Furnizorul ABA” SA să

fie respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia din 27 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost casată integral

hotărârea din 20 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și emisă o

decizie nouă prin care a fost declarată inadmisibilă acțiunea în contencios

administrativ intentată de Compania pentru Producerea Articolelor din Beton Armat

și Materialelor de Construcții „Furnizorul ABA” SA împotriva Consiliului

municipal Chișinău și Primăriei mun. Chișinău privind contestarea actului

administrativ

3

În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că potrivit legislației în vigoare

la data depunerii cererii reclamantei din 29 septembrie 2006, în cazul nesoluționării

de către autoritatea publică a cererii în termenul stabilit de lege (30 de zile, conform

exigențelor art. 8 alin. (1) al Legii cu privire la petiționare, în vigoare la data

depunerii cererii indicate), petiționarul era îndreptățit să se adreseze în instanța de

judecată în termen de 30 de zile de la data expirării termenului menționat, fără a fi

necesară realizarea unei căi prealabile suplimentare. Prin urmare, termenul oferit de

lege autorității publice căreia i-a fost adresată cererea sus-menționată a expirat la 30

octombrie 2006 (având în vedere că a 30-a zi era zi nelucrătoare), astfel încât

termenul instituit de art. 17 alin. (1) lit. a) al Legii contenciosului administrativ

pentru adresarea în instanță a pretențiilor reclamantei a expirat la 29 noiembrie 2006.

Instanța a indicat că potrivit art. 17 alin. (4) al Legii contenciosului

administrativ, termenul respectiv reprezintă termen de prescripție și, în contextul

invocării expirării acestuia de către pârâți, instanța are obligația de a-l aplica.

Din aceste motive, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ a conchis că depunerea de către Compania pentru

Producerea Articolelor din Beton Armat și Materialelor de Construcții „Furnizorul

ABA” SA a acțiunii în instanță peste 4396 de zile după expirarea termenului de

prescripție stabilit de lege întemeiază la caz aplicarea temeiurilor legale pentru

declararea acțiunii ca inadmisibilă.

Instanța a apreciat ca fiind eronate argumentele Companiei pentru Producerea

Articolelor din Beton Armat și Materialelor de Construcții „Furnizorul ABA” SA

referitor la faptul că timp de 12 ani aceasta nu a fost informată cu privire la

soluționarea cererii sale, deoarece legea oferea dreptul acesteia de a se adresa în

instanță în cazul în care nu a recepționat nici un răspuns la cererea înainată în

termenul stabilit de lege, drept care urma a fi realizat în termen de 30 de zile din

momentul specificat, acesta constituind termen de prescripție.

Instanța de apel a constatat ca fiind eronate argumentele primei instanțe

referitoare la faptul că dreptul reclamantei la cumpărarea terenului aferent construcțiilor

ce-i aparțin este perpetuu, deoarece în cazul dat curgerea termenului de prescripție este

determinată, în cazul nesoluționării în termen a cererii din 26 septembrie 2006, de

expirarea termenului de soluționare a acesteia, și nu de caracterul perpetuu al dreptului

indicat al reclamantei.

Or, inadmisibilitatea acțiunii înaintate rezidă din nesoluționarea în termen a

cererii din 26 septembrie 2006, reclamanta nefiind limitată în dreptul de a iniția o nouă

procedură conform regulilor generale, însă pretențiile înaintate în prezentul caz sunt

tardive. Din aceste motive este irelevant faptul că autoritatea publică a întocmit

răspunsul la cererea prealabilă a reclamantei.

Prin urmare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ a conchis că acțiunea înaintată este și tardivă în baza dispozițiilor art.

art. 16 și 17 alin. (1) lit. a) ale Legii contenciosului administrative, fiind declarată

inadmisibilă.

La data de 31 iulie 2020, Compania pentru Producerea Articolelor din Beton

Armat și Materialelor de Construcții ,,Furnizorul ABA” SA, reprezentată de

avocatul Inga Comanici, a depus recurs împotriva deciziei din 27 mai 2020 a Curții

de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și menținerea în vigoare a hotărârii instanței de fond.

4

În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel,

reiterând argumentele indicate în cererea de chemare în judecată, cât și pe parcursul

examinării cauzei.

În esență recurentul a menționat că dreptul de proprietate constituie o realitate

juridică garantată de art. 46 alin. (1) din Constituția R. Moldova, art. 316 alin. (2)

din Codul civil și protejat de către art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru

apărarea drepturilor omului. Dreptul de proprietate asupra imobilelor alcătuiește o

valoare materială preponderentă în cadrul patrimoniului unei persoane.

Consideră că concluziile instanței de apel vin în contradicție cu următoarele

prevederi legale: art. 2 alin. (1), art. 5 alin. (1), art. 12 alin. (4) din Codul de

procedură civilă; pct. 1 alin. (2)-(3) din Hotărârea Plenului CSJ nr. 17 din 19.06.2000

privind aplicarea în practica judiciară de către instanțele judiciare a unor prevederi a

Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale;

art. 22, 23, 25, 36, 38, 39, 43, 189, 191 alin. (3), 194, 207 alin. (1), (2) lit.e), alin.

(3), 218, 219 din Codul administrativ; art. 6 par. 1, art. 13 a Convenției pentru

apărarea drepturilor omului, art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului,

art. 14 pct. 1 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, art. 6

pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și art. 20 din

Constituția R. Moldova.

Menționează recurenta că accesul liber la justiție este un principiu complex,

cuprinzând mai multe relații și drepturi fundamentale, prin care se poate garanta

exercitarea lui deplină. Prin accesul liber la justiție, numit și dreptul la acțiune, se

înțelege un drept public care conferă titularului puterea garantată juridic de a recurge

la protecția statului în condiții care să oblige instanțele judecătorești competente să

se pronunțe asupra pretenției sale. În același context, și Curtea Europeană

menționează că accesul la justiție poate fi limitat, în special prin instituirea

condițiilor de admisibilitate, domeniu care se bucură de o anumită marjă de

apreciere. Aceste limitări trebuie să urmărească un scop legitim, asigurându-se o

proporționalitate între interesul persoanei și scopul legitim urmărit, iar limitările nu

trebuie să reducă la zero esența acestui drept.

Prin urmare, consideră recurenta că sunt în prezența unui tratament

discriminatoriu admis de instanțele de judecată în privința examinării unor asemenea

categorii de pricini civile. Totodată toate contradicțiile de jurisprudență existente la

nivelul instanțelor inferioare trebuie soluționate și înlăturate de Curtea Supremă de

Justiție.

Indică recurenta că în scopul înlăturării încălcării dreptului său la un proces

echitabil este necesar de a casa decizia contestată a instanței de apel, și a dispune

conform art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntîrziat Curții Supreme

de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 27 mai 2020, fiind notificată

avocatului Companiei pentru Producerea Articolelor din Beton Armat și

5

Materialelor de Construcții „Furnizorul ABA” SA, Inga Comanici la 10 iulie 2020

(f.d. 234, vol.I).

Astfel, Compania pentru Producerea Articolelor din Beton Armat și

Materialelor de Construcții „Furnizorul ABA” SA, reprezentată de către avocatul

Inga Comanici, a depus recursul la 31 iulie 2020, respectând termenul procedural.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră inadmisibil din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din

art. 246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În context, motivarea

cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să

le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în

6

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare

în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers

c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către Compania pentru Producerea

Articolelor din Beton Armat și Materialelor de Construcții „Furnizorul ABA” SA,

reprezentată de către avocatul Inga Comanici, este inadmisibilă.

În conformitate cu art. 230, 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Compania pentru Producerea Articolelor din Beton Armat

și Materialelor de Construcții „Furnizorul ABA” Societate pe Acțiuni, reprezentată

de către avocatul Inga Comanici, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vacan

Victor Burduh

7