3ra-1210/20 — cu privire la anularea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-1210/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – M. Gandrabur

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru

ÎNCHEIERE

23 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ludmila Dereveanco,

reprezentată de avocatul Valentin Caisîn,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

către Ludmila Dereveanco împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal, persoana terță Leonid Popescu privind anularea actului

administrativ,

împotriva deciziei din data de 21 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău prin

care s-a respins cererea de apel depusă de către Ludmila Dereveanco, s-a menținut

hotărârea din 18 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

constată:

La 24 octombrie 2018 Ludmila Dereveanco a depus cerere de chemare în

judecată, în procedura contenciosului administrativ, împotriva Centrului Național

pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, persoana terță Leonid Popescu prin

care a solicitat anularea deciziei nr.187 din 29 septembrie 2018. (f.d.4-7)

În motivarea cererii de chemare în judecată Ludmila Dereveanco a indicat că

Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal în baza plângerii lui

Leonid Popescu a emis decizia nr. 187 din 29 septembrie 2018, prin care s-a constatat

încălcarea art. 4, alin. (1), lit. a) și c), art. 5, alin. (1), art. 12 și art. 23 din Legea

privind protecția datelor cu caracter personal nr. 133 din 08 iulie 2011 și anume

prelucrarea datelor cu caracter personal prin intermediul sistemului de supraveghere

video instalat de Ludmila Dereveanco, s-a dispus ștergerea informațiilor obținute prin

intermediul sistemului de supraveghere video instalat, precum și suspendarea

imediată a prelucrării datelor cu caracter personal prin intermediul sistemului de

supraveghere video instalat de Ludmila Dereveanco. În susținerea acestei concluzii

autoritatea pârâtă a menționat că Ludmila Dereveanco a instalat camere de

supraveghere video în curtea comună în care locuiesc, fără consimțământul lui

Leonid Popescu, fapt care îi lezează ultimului dreptul la o viață privată.

Reclamanta a invocat dezacordul cu decizia contestată, indicând că nu a preluat

date cu caracter personal, deoarece camerele de supraveghere video nu sunt

1

îndreptate spre imobilul lui Leonid Popescu, ori acesta nu deține nici o proprietate pe

adresa mun. Chișinău, str. xxxxx.

De asemenea, reclamanta a menționat că camerele de supraveghere video

instalate la intrare pe ușa apartamentului său și pe peretele imobilului deținut în

proprietate au avut drept scop de a proteja proprietatea sa privată de eventualele

pătrunderi și nicidecum cu scopul de a-l supraveghea pe Leonid Popescu. Mai mult,

în prezent camerele video nu funcționează, deoarece au fost deconectate din

octombrie 2016.

Ludmila Dereveanco în susținerea ilegalității deciziei contestate a mai relatat că

Leonid Popescu a depus plângerea cu omiterea termenului de 30 zile prevăzut în art.

27 alin. (1) din Legea privind protecția datelor cu caracter personal. De asemenea,

aceasta nu este subiect al legii pre citate, ori legea nu se extinde asupra prelucrării

datelor cu caracter personal efectuate de către operatorii exclusiv pentru nevoi

personale sau familiare, dacă prin aceasta nu se încalcă drepturile subiecților datelor

cu caracter personal.

Prin hotărîrea din data de 18 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

s-a respins ca neîntemeiată acțiunea înaintată de către Ludmila Dereveanco împotriva

Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, persoană terță

Leonid Popescu cu privire la contestarea deciziei nr. 187 din 29 septembrie 2018.

( f.d. 96,99-105)

La 18 mai 2020, în termen, Ludmila Dereveanco a declarat apel împotriva

hotărârii instanței de fond, solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii

contestate cu emiterea unei noi hotărâri privind admiterea acțiuni. (f.d.107-109)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 21 octombrie 2020 a respins

cererea de apel depusă de către Ludmila Dereveanco, a menținut hotărârea din 18

martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. (f.d. 157,158-170)

În consolidarea soluțiilor sale instanțele de judecată au menționat că prelucrarea

datelor cu caracter personal este protejată de lege, iar încălcarea regulilor de

prelucrare a datelor atrage răspunderea în baza legii. Prin încălcarea limitelor de

prelucrare a datelor cu caracter personal se aduce atingere dreptului persoanei la viața

intimă, familială și privată.

La caz, Leonid Popescu la 06 martie 2018 a înregistrat la Centrul Național

pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal plângere cu solicitarea verificării

legalității operațiunilor de prelucrare a datelor cu caracter personal efectuate prin

intermediul camerelor de supraveghere video instalate și gestionate, aparent, de către

Ludmila Dereveanco.

Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal a emis decizia nr.

187 din 29 septembrie 2018 prin care s-a constatat încălcarea de către Ludmila

Dereveanco a prevederilor Legii privind protecția datelor cu caracter personal și

anume prelucrarea datelor cu caracter personal prin intermediul sistemului de

supraveghere video instalat de Ludmila Dereveanco.

Instanțele de judecată au menționat că Centrul Național pentru Protecția Datelor

cu Caracter Personal, în mod legal, cu respectarea competenței și procedurii

prevăzute de lege a constatat încălcarea de către Ludmila Dereveanco a Legii privind

protecția datelor cu caracter personal, ori din materialele dosarului s-a demonstrat că

sistemul de supraveghere video gestionat de Ludmila Dereveanco depășește interesul

2

strict personal, întrucât prin intermediul acestuia se monitorizează viața privată ale

altor persoane fizice, la caz a lui Leonid Popescu.

Argumentul Ludmilei Dereveanco precum că nu este subiect în sensul Legii

privind protecția datelor cu caracter personal, instanțele de judecată l-au respins, or,

pentru nerespectarea prevederilor Legii privind protecția datelor cu caracter personal

Ludmila Dereveanco a fost sancționată contravențional prin hotărâre judecătorească,

care prin prisma art.123, alin.(6) din Codul de procedură civilă are putere de lucru

judecat și nu mai urmează a fi probat.

De asemenea, a fost respins și argumentul precum că plângerea lui Leonid

Popescu a fost depusă tardiv, deoarece Centrul Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal în art. 27, alin.(4) din Legea privind protecția datelor cu caracter

personal prin autosesizare a constatat încălcarea comisă de către Ludmila

Dereveanco.

Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs Ludmila Dereveanco, prin

care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârea

instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri privind admiterea cererii de chemare în

judecată. ( f.d.173-177)

În motivarea recursului Ludmila Dereveanco a indicat că hotărârile instanțelor

de judecată au fost adoptate ca urmare a aprecierii greșite a circumstanțelor dosarului,

precum și cu încălcarea normelor materiale și procedurale.

Recurenta și-a exprimat dezacordul cu decizia Centrului Național pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal, menționând că pretinsul petent Leonid

Popescu a aflat despre pretinsa încălcare a principiilor de protecție a datelor cu

caracter personal la 19 februarie 2016, însă plângerea a fost înregistrată la sediul

Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal la 06 martie 2018,

cu omiterea vădită a termenului stabilit de lege, motiv pentru care autoritatea intimată

urma să respingă plângerea lui Leonid Popescu ca fiind tardivă.

De asemenea Ludmila Dereveanco a mai menționat că nu este subiect în sensul

Legii privind protecția datelor cu caracter personal, deoarece administrează

apartamentul nr. 1 din str. xxxxx, mun. Chișinău în baza procurii eliberate de

proprietarul locuinței, deci nu este proprietara apartamentului menționat. Camerele de

supraveghere video au fost instalate în anul 2015 pentru nevoi personale de către

proprietara apartamentului nr. 1.

Recurenta a indicat că nici o probă nu relevă faptul că Ludmila Dereveanco a

răspândit date cu caracter personal ale lui Leonid Popescu. Apartamentele nr. 1 și

nr.2, de pe str. xxxxx, mun. Chișinău au o curte comună dată în folosința comună. În

ap. 2, de pe str. xxxxx, mun. Chișinău a fost deschis un salon de frumusețe și curtea

comună a devenit una publică cu acces liber pentru persoane străine. Proprietatea

familiei Dereveanco nu o dată a fost afectată considerabil de persoanele necunoscute,

care nu au fost depistate și anume au făcut o gaură în perete, în lacăt au fost introduce

obiecte de metal, au fost sustrase rufele ce se găseau pe sfoara pentru uscat.

Anume situația dată a provocat necesitatea de a proteja proprietatea, inclusiv

prin instalarea camerelor de supraveghere video. Unghiul de captare a spațiilor

supravegheate a fost direcționat strict spre proprietatea ap. 1 de pe str. xxxxx și

spațiile comune ale curții comune de pe str. xxxxx, mun. Chișinău, drepturile private

ale lui Leonid Popescu nefiind lezate.

3

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului

se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 21 octombrie 2020, notificată prin

intermediul poștei electronice reprezentantului recurentei avocatului Valentin Caisîn

la data de 09 noiembrie 2020. (f.d. 171)

Ludmila Dereveanco, reprezentată de avocatul Valentin Caisîn, în termen, la 20

noiembrie 2020 a depus la Curtea de Apel Chișinău recursul motivat. ( f.d.173-177)

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art.246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f).Din analiza acestor prevederi rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-

o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs menționează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

4

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin

legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în

acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.

141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c.

Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către Ludmila Dereveanco,

reprezentată de avocatul Valentin Caisîn, este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, înaintat de către Ludmila Dereveanco, reprezentată de avocatul

Valentin Caisîn, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

5