2ra-1417/20 — Încasarea plăților salariale

Dosarul nr. 2ra-1417/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. Gh. Stratulat)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, L. Pruteeanu, I. Țurcan)

Î N C H E I E R E

16 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinînd admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Sagaidac Andrei,

reprezentat de către avocatul garantat de stat Russu Alexandr,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Sagaidac Andrei

împotriva Societății cu Răspundere Limitată ”A-PETROLEUM GROUP”, privind

încasarea plăților salariale

împotriva deciziei din 07 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

Pe data de 15 august 2019, Sagaidac Andrei a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată ”A-PETROLEUM GROUP”,

ulterior concretizată la data de 07 noiembrie 2019 și 17 februarie 2020, privind

încasarea sumei de 3150 lei cu titlu de salariu neachitat, a sumei de 633 lei cu

titlu de penalitate, 3000 lei cu titlu de prejudiciu moral și a sumei de 24000 lei

în calitate de compensație pentru 8 luni de absență forțată de la muncă.

În motivarea acțiunii a invocat că, la data de 14 mai 2019, între intimat, în

calitate de angajator, și recurent, în calitate de salariat, a fost încheiat un contract

individual de muncă privind angajarea recurentului în calitate de operator de

produse petroliere și gaz lichefiat. Termenul contractului a fost stabilit pentru o

perioadă nedeterminată, acesta producînd efecte de la 14 mai 2019. Din motive

necunoscute însă, la 01 iunie 2019, angajatorul, fără a emite un ordin de concediere

a salariatului, a adus la cunoștința recurentului că acesta nu mai este angajat la

compania dată. Relevă că din 14 mai 2019 până la 01 iunie 2019, reclamantul a efectuat

7 schimburi, pentru care la concediere nu a fost remunerat, astfel angajatorul încâlcînd

prevederile contractuale.

Susține că pînă la momentul depunerii prezentei cereri, nu a avut posibilitatea

să se angajeze, astfel neavînd o sursă de întreținere, iar acțiunile angajatorului i-

au cauzat un prejudiciu moral, pe care îl evaluează la 3 000 lei.

1

Astfel, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat încasarea de

la pîrît a plăților salariale în mărime de 3150 lei, a penalității în mărime de 633 lei, a

sumei în mărime de 24 000 mii lei cu titlu de compensație pentru opt luni absență

forțată de la muncă și a prejudiciului moral în cuantum de 3000 mii lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 18 februarie 2020, s-a

admis acțiunea parțial. S-a încasat de la Societatea cu Răspundere Limitată ”A-

PETROLEUM GROUP” în beneficiul lui Sagaidac Andrei salariul neachitat de

3150 lei (trei mii o sută cincizeci lei) și penalitatea de 633 lei (șase sute treizeci și trei

lei). În partea pretențiilor privind încasarea sumei cu titlu de compensație pentru

cinci luni absență forțată de la muncă și a prejudiciului moral, cererea de chemare

în judecată s-a respins drept neîntemeiată. S-a încasat de la Societatea cu Răspundere

Limitată ”A-PETROLEUM GROUP” în beneficiul statului taxa de stat în sumă

de 150 lei (o sută cincizeci lei).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2020, a fost admis apelul

declarat de către avocatul Russu Alexandr, în interesele apelantului Sagaidac

Andrei. A fost casată hotărîrea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 18 februarie

2020 în partea respingerii acțiunii și respectiv în partea încasării taxei de stat, cu

emiterea unei noi hotărîri în această parte. Astfel, instanța a dispus încasarea de la

Societatea cu Răspundere Limitată ”A-PETROLEUM GROUP” în beneficiul lui

Sagaidac Andrei, a salariului lunar în mărime de 3150 lei până la data emiterii

ordinului de concediere, a sumei de 6300,00 (șase mii trei sute) lei cu titlu de

prejudiciu moral. S-a încasat, de asemenea, în beneficiul statului, taxa de stat în sumă

de 572,50 lei. În rest hotărârea a fost menținută.

În favoarea acestei soluții, instanța de apel a indicat că soluția instanței de fond

privind admiterea parțială a acțiunii este una incorectă, rezultată din aprecierea

incorectă a materialului probator și interpretarea eronată a normelor de drept material.

Faptul că angajatorul nu dispune de actul de concediere a salariatului Sagaidac

Andrei, la data examinării prezentei cauze în ordine de apel (07 iulie 2020), presupune

că relațiile de muncă nu sînt întrerupte, iar angajatorul are obligația de a achita salariul.

Iar referitor la faptul că îi permite sau nu să intre la muncă, este o asumare a

angajatorului.

Instanța de apel a considerat necesar de încasat 2 salarii medii în calitate de

recompensă morală pentru apelantul Sagaidac Andrei, pe care l-a apreciat la suma de

6300 lei, ținînd cont de faptul cu ultimul de mai mult timp se află fără serviciu, astfel

nu dispune de surse de existență, iar comportamentul angajatorului denotă pasivitate,

în lipsa unor probe în ordinea prevăzută de legislația muncii, acesta evitînd a contribui

la rezolvarea litigiului de muncă în termenul stabilit de 30 zile. Astfel, prejudiciul

moral se confirmă prin suferințele morale la care a fost supus apelantul, atît prin

interzicerea de a se prezenta la serviciu, cât și prin refuzul angajatorului de a emite

ordine, certificate, acte care se emit doar de angajator.

La 25 august 2020, avocatul Russu Alexandr a declarat recurs împotriva deciziei

din 07 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în interesele lui Sagaidac Andrei, iar la 02

septembrie 2020 recurs suplimentar.

În susținerea cererii de recurs, a indicat că recurentul nu este de acord cu mărimea

prejudiciului moral acordat de instanța de apel, evaluîndu-l la 20000 lei și solicită, de

asemenea, încasarea de la intimat a penalității de întîrziere în cuantum de 633 lei.

Totodată, mai consideră recurentul că instanța de apel neîntemeiat a respins capătul de

cerere privind încasarea compensației pentru absența forțată de la muncă ori, la caz,

2

recurentului nu i-a fost permis să își efectueze obligațiunile/drepturile sale de salariat,

iar culpa/vinovăția fiind doar a angajatorului, care de altfel este obligat să remunereze

și acest capăt de cerere.

În drept, a invocat prevederile art. 85, 429437, 440, 445 Cod de procedură civilă,

art. 45, 55, 90, 128, 131, 146, 329, 330 Codul muncii, art. 1998,2036 Cod civil.

A solicitat recurentul admiterea cererii de recurs, scutirea integrală de la achitarea

taxei de stat, precum și casarea parțială a deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 iulie

2020, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie integral admisă acțiunea

recurentului, astfel cum a fost formulată.

Examinînd admisibilitatea recursului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 08 septembrie 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatului copia cererii de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței. La 23 septembrie 2020, a fost înregistrată referința depusă de către intimat,

expediată prin intermediul poștei electronice.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 07 iulie 2020, care a

fost expediată în adresa participanților la proces la data de 23 iulie 2020 (f.d.104), însă

nu există dovada recepționării la aceeași dată de către participanții la proces.

Astfel, calea de atac în ordine de recurs a fost demarată la data de 25 august 2020

de către recurent în interiorul termenului legal.

Examinînd temeiurile recursului declarat de către avocatul Russu Alexandr în

interesele lui Andrei Sagaidac, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

3

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că, argumentele invocate de recurent în cererea de

recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, reieșind din prevederile art. 437

alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentului este impusă

obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelor încălcări esențiale sau a

acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau

procedural și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

La caz, criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori

acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în

condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei,

în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de apel,

precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, avînd în vedere faptul că

rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a

deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de ilegalitate pe care

se întemeiază, precum și dezvoltarea lor.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de

dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de

vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărîre neîntemeiată.

Or, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția

legală a dezvoltării motivelor de recurs implicînd determinarea greșelilor anume

imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum

și indicarea probelor pe care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul său cu

soluția dată de instanța de apel, iar criticile invocate în recurs nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în

cererea de recurs declarată de către avocatul Russu Alexandr în interesele lui Andrei

Sagaidac.

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot

fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991,

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

4

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil și consideră că recursul declarat de

avocatul Russu Alexandr în interesele lui Andrei Sagaidac nu se încadrează în

temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și,

drept urmare, este inadmisibil.

În temeiul art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440 Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Russu Alexandr în interesele lui

Andrei Sagaidac.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

5