2ra-1958/21 — încasarea salariului restant

Dosarul nr. 2ra-1958/21

2-17217290-01-2ra-09122021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. C. Roșca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Iu. Cotruță, V. Mihaila, N. Budăi)

ÎNCHEIERE

19 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Stanislav Crivoi,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Stanislav Crivoi

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Ecosem Grup”, în proces de

insolvabilitate, cu privire la încasarea salariului restant, penalității de întârziere,

repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 30 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 12 decembrie 2017, Stanislav Crivoi a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Ecosem Grup”, în proces de

insolvabilitate (în continuare SRL „Ecosem Grup”, în proces de insolvabilitate),

solicitând încasarea sumei de 31500 de lei cu titlu de salariu restant, a sumei de 6500

de lei cu titlu de salariu pentru orele suplimentare, a sumei de 8505 lei cu titlu de

penalitate pentru fiecare zi de întârziere din suma neplătită în termen, a sumei de

15000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și a tuturor cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, la data de 02 august 2013 a fost

încheiat cu SRL „Ecosem Grup”, în persoana lui Andrian Rucan, contractul

individual de muncă nr. 57, în baza căruia a fost angajat în funcția de șofer de camion

în cadrul SRL ,,Ecosem Grup”, cu un salariu de funcție lunar de 3500 de lei. În

cadrul SRL ,,Ecosem Grup” a activat în perioada 02 august 2013-01 iunie 2016.

Totodată, a menționat că, salariul i-a fost achitat pentru perioada 02 august

2013-01 septembrie 2015, însă, ulterior, nu i-a mai fost achitat niciun salariu până

la eliberarea din funcție, 01 iunie 2016. Astfel, salariul neachitat pentru 9 luni, adică

pentru perioada 01 septembrie 2015-01 iunie 2016 constituie 31500 de lei.

Reclamantul a afirmat că, în perioada 03 septembrie 2014-06 noiembrie 2014

a activat în funcția de paznic, supraveghea tehnica ce aparținea SRL ,,Ecosem Grup”,

dislocată în sat. Molovata, r-nul Dubăsari. Respectiv, salariu neachitat constituie

6500 de lei, care a solicitat a fi încasat cu titlu de salariu pentru orele suplimentare

lucrate.

Reclamantul a declarat că, având în vedere nerespectarea de către angajator a

acestor condiții, la data de 01 iunie 2016 a depus cerere de demisie cu achitarea

1

salariului restant, indemnizației de eliberare din serviciu, precum și eliberarea

carnetului de muncă în original, conform legislației în vigoare.

De asemenea, reclamantul a pretins achitarea penalității în sumă de 8505 lei

pentru perioada 01 septembrie 2015-01 iunie 2016, ca urmare a neachitării salariului.

Cu referire la prejudiciul moral solicitat în sumă de 15000 de lei, reclamantul a

susținut că, angajatorul încălcând prevederile Codului Muncii și neeliberându-i în

termen carnetul de muncă, precum și neachitându-i plățile salariale, i-a cauzat

suferințe morale.

Pentru soluționarea amiabilă a litigiului, a expediat SRL „Ecosem Grup” o

cerere în acest sens. La fel, a depus plângeri către Inspectoratul de Stat al Muncii

privind încălcarea legislației muncii de către administrația SRL „Ecosem Grup”.

Prin hotărârea din 16 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Stanislav Crivoi și s-a încasat

de la SRL „Ecosem Grup”, în proces de insolvabilitate, în beneficiul lui Stanislav

Crivoi suma de 31500 de lei cu titlu de salariu restant, suma de 4672 de lei cu titlu

de penalitate de întârziere, suma de 3500 de lei cu titlu de prejudiciu moral; în rest a

fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de

Stanislav Crivoi împotriva SRL „Ecosem Grup”, în proces de insolvabilitate, cu

privire la încasarea salariului restant, penalității de întârziere, repararea prejudiciului

moral, precum și compensarea cheltuielilor de judecată; s-a încasat de la SRL

„Ecosem Grup”, în proces de insolvabilitate, în beneficiul statului, dar nu mai târziu

de 6 luni din data adoptării hotărârii, a sumei de 1185,17 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată sub forma taxei de stat de a cărei plată reclamantul a fost scutit.

Prin decizia din 30 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de administratorul insolvabilității SRL „Ecosem Grup”, Vladimir Balan și

s-a casat hotărârea din 16 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din

alte motive decât cele indicate și s-a emis o nouă hotărâre sub formă de încheiere în

partea pretenției privind încasarea salariului restant prin care s-a încetat procesul

civil inițiat la cererea de chemare în judecată depusă de Stanislav Crivoi împotriva

SRL „Ecosem Grup”, în proces de insolvabilitate, în partea pretenției cu privire la

încasarea salariului restant; s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care s-a respins ca

fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Stanislav Crivoi

împotriva SRL „Ecosem Grup”, în proces de insolvabilitate, în partea pretențiilor cu

privire la încasarea sumei penalității, prejudiciului moral și a cheltuielilor judiciare.

În consolidarea soluției, instanța de apel a constatat că, odată cu intentarea

procedurii de insolvabilitate față de SRL ,,Ecosem Grup”, s-a dispus ca toți creditorii

ce dispun de creanțe față de debitor, indiferent de statutul lor, să le înainteze în

instanța de insolvabilitate. Crivoi Stanislav, deși, a depus cerere de validare a

creanței în sumă de 38000 de lei cu titlu de salariu restant, în instanța de

insolvabilitate, prin Tabelul Definit al Creanțelor nr. 2i-440/18 din 20 martie 2019,

nu a fost acceptată creanța pretinsă de Crivoi Stanislav, care are efectul unei hotărâri

judecătorești definitive și irevocabile pentru toate creanțele validate, nu a contestat

neincluderea acestora în tabelul definitiv, prin urmare fiind decăzut din dreptul de a-

și revendica pretențiile în procedura generală.

Având în vedere faptul că, în procedura de insolvabilitate intentată față de SRL

,,Ecosem Grup”, Crivoi Stanislav a înaintat cerere privind validarea creanțelor în

sumă de 38000 de lei, iar nefiind inclusă în tabelul definitiv, nu a contestat-o, fiind

2

decăzut din dreptul de a înainta pretențiile în proces separat, după regulile generale,

deoarece instanța de insolvabilitate s-a expus asupra creanței solicitate, instanța de

apel a ajuns la concluzia de a admite apelul declarat de administratorul

insolvabilității SRL ,,Ecosem Grup”, Vladimir Balan, a casa hotărârea primei

instanțe și a pronunța o nouă hotărâre, sub formă de încheiere de încetare a

procesului civil inițiat la cererea de chemare în judecată depusă de Crivoi Stanislav

împotriva SRL „Ecosem Grup”, în proces de insolvabilitate, în partea pretenției

privind încasarea salariului restant în mărime de 38000 de lei.

Totodată, prin cererea de chemare în judecată depusă de Crivoi Stanislav

împotriva SRL „Ecosem Grup”, în proces de insolvabilitate, Crivoi Stanislav a

solicitat și încasarea penalității de întârziere în mărime de 8505 lei, prejudiciului

moral în mărime de 15000 de lei și a cheltuielilor de judecată, sume care nu au fost

înaintate spre validare instanței de insolvabilitate.

Prin hotărârea instanței de fond din 16 martie 2021 s-a încasat de la SRL

„Ecosem Grup”, în proces de insolvabilitate, în beneficiul lui Crivoi Stanislav suma

de 4672 (patru mii șase sute șaptezeci și doi) lei cu titlu de penalitate de întârziere și

suma de 3500 (trei mii cinci sute) lei cu titlu de prejudiciu moral.

Cu referire la pretențiile menționate, instanța de apel a considerat că acestea

sunt neîntemeiate, fiind, de fapt, subsecvente pretenției de bază cu privire la

încasarea salariului restant, pretenție în privința căreia s-a dispus încetarea

procesului, or, odată cu constatarea faptului că, la caz, Crivoi Stanislav nu este

îndreptățit să solicite plata salariului restant, nu există temeiuri de a admite

pretențiile subsecvente ale intimatului Crivoi Stanislav.

La 29 noiembrie 2021, Stanislav Crivoi a depus cerere de recurs împotriva

deciziei din 30 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii

primei instanțe fără modificări, încasarea sumei de 31500 de lei cu titlu de salariu

restant, suma de 4672 de lei cu titlu de penalitate de întârziere și suma de 3500 de

lei cu titlu de prejudiciu moral.

În motivarea recursului s-a invocat că, intimatul se folosește de drepturile sale

cu rea-credință, deoarece a înaintat cererea de apel vădit neîntemeiat, iar toate

argumentele sunt declarative, neconfirmate prin probe și nu corespund realității și

bunului simț, fiind invocate cu scopul de a induce instanța de judecată în eroare.

La fel, în susținerea recursului, recurentul a reiterat circumstanțele redate în

cererea de chemare în judecată.

Recurentul a opinat că, hotărârea instanței de fond este întemeiată, iar decizia

instanței de apel este neîntemeiată.

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimatului conform

scrisorii de însoțire datate cu 09 decembrie 2021 (f.d.131). Din adresa intimatului a

fost restituită instanței corespondența cu mențiunea „nereclamat” (f.d.133-134).

Referință la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu a parvenit.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

3

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 30 septembrie 2021, iar cererea de

recurs a fost depusă la 29 noiembrie 2021, ceea ce denotă că recursul este declarat

în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Stanislav Crivoi, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Stanislav Crivoi, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

4

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Stanislav Crivoi.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Stanislav Crivoi împotriva

deciziei din 30 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

5