2ra-1711/20 — cu privire la constatarea faptului inregistrarii casatoriei

Dosarul nr. 2ra-1711/20

Prima instanță: Judecătoria Cahul sediul Cantemir (jud. S. Caitaz)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud. R. Petrov, N. Bondarenco, S. Pilipenco)

ÎNCHEIERE

16 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Instituția

Publică „Agenția Servicii Publice”

în cauza civilă la cererea Mariei Platon cu privire la constatarea faptului

înregistrării căsătoriei

împotriva deciziei din 22 iulie 2020 a Curții de Apel Cahul, prin care a fost

respins apelul declarat de Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” și menținută

hotărârea din 14 februarie 2020 a Judecătoriei Cahul sediul Cantemir, prin care

cererea a fost admisă

constată:

La 26 septembrie 2019, Maria Platon, persona interesată IP„Agenția Servicii

Publice” a depus cerere cu privire la constatarea faptului înregistrării căsătoriei.

În motivarea cererii a invocat că la 22 octombrie 1979, a înregistrat căsătoria

cu Piotr Derega, cu care au convețuit 5 ani de zile, ultimul decedând la XXXXX.

În anul 1988, l-a cunoscut pe Pavel Platon, cu care la 9 decembrie 1989, a

înregistrat la Sovietul sătesc Tartaul raionul Cantemir căsătoria trecută în registrul

actelor de stare civilă la nr. 03, după căsătorie a consimțit să poarte numele de familie

Platon.

La XXXXX, în familia lor s-a născut fiul Ruslan Platon.

La XXXXX, soțul Pavel Platon a decedat.

Astfel, fiul lor Ruslan Platon a acceptat succesiunea testamentară după

decesul tatălui său Pavel Platon.

La oformarea notarială a moștenirii notarul a solicitat fiului și certificatul de

căsătorie al părinților.

Certificatul de căsătorie a fost apreciat ca fiind fals, pe motiv că ar fi fost

eliberat de către oficialul primăriei fără a fi întocmit respectivul act de stare civilă.

1

În legătură cu aceasta, dânsa s-a adresat cu o cerere privind reconstituirea

actului de stare civilă la Serviciul stare Civilă Cantemir, iar prin avizul din

20 septembrie 2019, organul de stare civilă i-a refuzat reconstituirea actului de stare

civilă, motivând prin aceea că în urma verificării registrelor actelor de stare civilă pe

Primăria Tartaul raionul Cantemir anii 1987-1991 care s-au păstrat integral, a fost

constatat că actul de căsătorie lipsește, recomandând să se adreseze în instanța de

judecată.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. c) CPC.

A solicitat constatarea faptului înregistrării căsătoriei dintre ea și fostul ei soț

Pavel Platon, care a avut loc la Sovietul sătesc Tartaul raionul Cantimir la

9 decembrie 1989.

Prin hotărârea din 14 februarie 2020 a Judecătoriei Cahul sediul Cantemir, a

fost admisă cererea Mariei Platon.

A fost constatat faptul înregistrării căsătoriei între Pavel Platon și Maria

Platon (Derega) la Sovietul sătesc Tartaul raionul Cantemir la data de 9 februarie

1989.

Prin decizia din 22 iulie 2020 a Curții de Apel Cahul, a fost respins apelul

declarat de IP „Agenția Servicii Publice” și menținută hotărârea primei instanțe.

Întru consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare

au constatat temeinicia cererii petiționatului Maria Platon, având în vedere faptul că

prin avizul eliberat de către Serviciul Stare Civilă Cantemir la 20 septembrie 2019,

se confirmă imposibilitatea reconstituirii actului de căsătorie din 9 februarie 1989,

dintre Maria Platon și Pavel Platon, care a avut loc la Sovietul sătesc Tartaul raionul

Cantemir.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au conchis că actul de căsătorie din

9 februarie 1989 dintre Maria Platon și Pavel Platon, care a avut loc la Sovietul sătesc

Tartaul raionul Cantemir se confirmă prin copia adeverinței de căsătorie V-BM nr.

348499, eliberată la 9 februarie 1989, de către Sovietul sătesc Tartaul raionul

Cantemir, copia buletinului de identitate a petiționarei Maria Platon, eliberat la

28 septembrie 2009, cu mențiunea despre înregistrarea căsătoriei cu Pavel Platon, la

data de 9 februarie 1989 în Fișa de însoțire, certificatul nr. 646 din 24 august 2018,

eliberat de Primăria sat. Tartaul raionul Cantemir.

Astfel, prima instanță și instanța de apel au constatat fără dubii și cert faptul

că a avut loc înregistrarea căsătoriei din data de 9 februarie 1989 dintre Maria Platon

și Pavel Platon, la Sovietul sătesc Tartaul raionul Cantemir.

La 19 octombrie 2020, IP „Agenția Servicii Publice” a declarat recurs

împotriva deciziei din 22 iulie 2020 a Curții de Apel Cahul, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiteea

unei noi decizii de respingere a cererii depusă de Maria Platon.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu actele judecătorești recurate,

considerând eronată concluzia instanțelor de judecată ierarhic inferioare, bazată pe

interpretarea eronată a prevederilor legale referitoare la înregistrarea căsătorie de

către Primăria sat. Tartaul r-nul Cantemir la data de 9 februarie 1989 între Pavel

2

Platon și Maria Platon (Derega), în cazul constatării lipsei actului de căsătorie în

fondul de arhivă.

Astfel, atât prima instanță, cât și instanța de apel au argumentat temeinicia

cererii petiționarei, din considerentul existenței certificatului de căsătorie seria V-

BM nr. 348499 eliberat la 9 februarie 1989 de Primăria sat. Tartaul r-nul Cantemir,

certificatului nr. 646 din 24 august 2014 eliberat de Primăria sat. Tartaul r-nul

Cantemir, copiei buletinului de identitate a Mariei Platon și extrasului din registrul

de evidență a gospodăriilor pe sat. Tartaul r-nul Cantemir pentru perioada anilor

1991-1994, însă niciunul dintre documentele specificate nu face referire în concret

la înregistrarea căsătoriei la organele de stare civilă.

A reiterat circumstanțele potrivit cărora dovada încheierii căsătoriei la

organele de stare civilă poate fi efectuată doar cu actul de căsătorie deținut în fondul

de arhivă al IP „Agenția Servicii Publice” în baza căruia organele de stare civilă

eliberează certificatul (duplicat) de căsătorie.

Astfel, în cazul constatării lipsei actului de căsătorie în fondul de arhivă se

consideră că acesta nici nu a existat niciodată, respectiv, constatarea faptului

înregistrării căsătoriei fiind neîntemeiată și lipsită de argumente doveditoare.

Din considerentul că registrele actelor de căsatorie pe sat. Tartaul r-nul

Cantemir sunt păstrate integral și acestea nu atestă înregistrarea căsătoriei lui Pavel

Platon și a Mariei Platon, faptul neatestat nu poate fi supus înregistrării în ordine de

reconstituire.

Prin urmare, solicitarea constatarii faptului care nu a fost supus niciodată

înregistrării de stat este lipsită de temei legal, motiv pentru care solicitarea

petiționarei în procedură judiciară specială cu privire la constatarea faptului

înregistrării căsătoriei este neîntemeiat.

A reținut că prezentarea extrasului din registrul de evidență a gospodăriilor

sovietului sătesc Tartaul r-nul Cantemir pentru perioada anilor 1991-1994, confirmă

doar faptul că soții au dus o gospodărie comună, fiind în relatii de concubinaj și

nicidecum înregistrarea căsătoriei la organele de stare civilă.

La 10 noiembrie 2020, în adresa Mariei Platon și avocatului Sava Baciu a fost

expediată copia cererii de recurs depusă de IP „Agenția Servicii Publice”, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 108), fiind recepționată

de către avocatul Sava Baciu la 13 noiembrie 2020, ceea ce se atestă prin avizul de

recepție anexat la actele cauzei (f. d. 109), iar corespondența expediată în adresa

Mariei Platon a fost returnată de către Oficiul Poștal cu mențiunea „plecat”

(f. d. 110).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

intimata să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

3

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 6 august 2020, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 99), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurentă

la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 19 octombrie 2020 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de IP „Agenția Servicii Publice”,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de IP „Agenția Servicii Publice”,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

4

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de IP „Agenția Servicii Publice” urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Instituția Publică „Agenția

Servicii Publice”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

5