2ra-1424/20 — încasarea prejudiciului material si moral

Dosarul nr. 2ra-1424/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. Z. Talpalaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, O. Cojocaru, I. Dutca)

Î N C H E I E R E

16 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Zinaida Armanu,

reprezentată de avocatul Zinaida Gîrneț,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Zinaida Armanu

împotriva Consiliului Național pentru Determinarea Dizabilității și Capacității de

Muncă cu privire la încasarea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 7 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 10 august 2018, Zinaida Armanu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului Național pentru Determinarea Dizabilității și Capacității de

Muncă cu privire la încasarea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că prin ordinul nr.149-p din 19 mai

2014 a fost numită prin transfer în funcție de medic-expert neurolog cu

responsabilități de șef CT-DDCM Cahul. Conform acordului adițional nr.61 din 2

mai 2015 la contractul individual de muncă nr.93 din 19 mai 2014, s-a modificat

punctul 1 din Titlul I Dispoziții generale al contractului individual de muncă nr.93

din 19 mai 2014, prin care reclamanta a fost angajată în calitate de șef consiliu

expert-medic DDCM și la data de 2 martie 2015 s-a emis în acest sens Ordinul nr.

95p cu privire la modificarea contractului individual de muncă. Prin ordinul nr.47 din

4 mai 2018 a fost preavizată despre concedierea în contextul reducerii numărului și a

funcțiilor din statele de personal a instituției, în conformitate cu actele normative și

legislative în vigoare.

A menționat că, deoarece în perioada acordată pentru căutarea unui alt loc de

muncă, și-a găsit alt loc de muncă, a înaintat o cerere de demisie cu achitarea tuturor

drepturilor salariale și a indemnizațiilor conform legislației muncii în vigoare. 6.

Menționează reclamanta că, potrivit Ordinului nr.218 din 11 mai 2018 cu privire la

încetarea contractului individual de muncă, la pct.1 a fost prevăzută desfacerea

contractului individual de muncă nr.93 din 19 mai 2015 din funcția de șef de consiliu,

1

medic-expert neurolog cu responsabilități de șef CT-DDCM Cahul, de la data de 15

mai 2018 și conform pct.2.1. s-a dispus achitarea deplină a drepturilor salariale și

anume compensarea concediului de odihnă anual plătit nefolosit pentru perioada 19

mai 2017 – 15 mai 2018, 32 de zile calendaristice conform legislației în vigoare.

Reclamanta a specificat că, nefiind de acord cu punctul 2.1 din ordinul nr.218 din

11 mai 2018, a înaintat administrației angajatorului cerere prealabilă prin care a

solicitat completarea pct.2 din ordin, cu achitarea tuturor drepturilor salariale făcând

trimitere la prevederile art. 264 Cod muncii. Iar, la data de 18 iulie 2018 a recepționat

răspunsul Consiliului Național pentru Determinarea Dizabilității și Capacității de

Muncă la cererea prealabilă prin care i s-a refuzat achitarea a 3 salarii medii lunare pe

motiv că, șefii de consilii nu cad sub incidența prevedrilor art. 264 Cod muncii.

A afirmat că, refuzul Consiliului Național pentru Determinarea Dizabilității și

Capacității de Muncă privind achitarea a 3 salarii medii lunare îl consideră ilegal și

neîntemeiat, deoarece conform legii, în calitate de șef al Consiliului Teritorial pentru

Determinarea Dizabilității și Capacității de Muncă Cahul i se cuvine conform art. 264

Cod muncii, achitarea a 3 salarii medii lunare.

În opinia reclamantei a fost interpretat greșit faptul că, Consiliul Național pentru

Determinarea Dizabilității și Capacității de Muncă avea calitate de persoană juridică,

iar Consiliul Teritorial pentru Determinarea Dizabilității și Capacității de Muncă

Cahul nu avea această calitate, or, conform art. 17, anexa nr.2 al hotărârii Guvernului

nr.65 din 23 ianuarie 2013 cu privire la determinarea dizabilității și capacității de

muncă, (abrogat la 1 mai 2018 prin hotărârea Guvernului nr. 357 din 18 aprilie 2018),

Consiliile teritoriale pentru determinarea dizabilității și capacității de muncă

reprezintă structurile principale în domeniu la nivel teritorial.

A notat că Consiliile teritoriale dispun de ștampilă cu Stema de Stat care

activează în strictă conformitate cu prevederile legislației în vigoare, prezentul

Regulament, Instrucțiunea și criteriile pentru determinarea dizabilității și capacității

de muncă. Funcția de șef de consiliu este o funcție de conducător al unității, Consiliul

Teritorial Cahul dispunând de ștampilă, acest lucru fiind confirmat prin prevederile

art. 258 alin.(2) Codul muncii, care arată că conducător al unității este persoana fizică

care, în conformitate cu legislația în vigoare sau documentele de constituire ale

unității, exercită atribuții de administrare a unității respective, îndeplinind totodată

funcțiile organului executiv.

Zinaida Armanu a invocat prevederile art.264 Cod muncii și anume că, în caz de

încetare a contractului individual de muncă încheiat cu conducătorul unității în baza

ordinului (dispoziției, deciziei, hotărârii) organului abilitat sau al proprietarului

unității (art. 263 lit.b), în lipsa unor acțiuni sau inacțiuni culpabile, conducătorul este

preavizat în scris cu o lună înainte și i se achită o compensație pentru încetarea

contractului individual de muncă înainte de termen, în mărime de cel puțin 3 salarii

medii lunare. Mărimea concretă a compensației se stabilește în contractul individual

de muncă.

Reclamanta a susținut că, deși a solicitat pârâtului achitarea acestor compensații,

până la momentul de față nu i-a fost plătită compensația prevăzută de lege.

A adăugat că urma să activeze un termen nedeterminat, însă întrucât a intrat în

vigoare hotărîrea Guvernului nr.357 din 18 aprilie 2018 cu privire la determinarea

2

dizabilității, contractul său de muncă a fost încetat, ceea ce îi oferă dreptul la

compensația prevăzută de art. 264 Cod muncii.

Reclamanta a opinat că compensația pentru încetarea contractului individual de

muncă urma a fi achitată în ziua eliberării de la serviciu, conform art. 143 alin.(1)

lit.a) Cod muncii, adică la data de 15 mai 2018. De asemenea, art. 330 alin.(2) Cod

muncii îi permite să solicite încasarea din contul Consiliului Național pentru

Determinarea Dizabilității și Capacității de Muncă a penalității în mărime de 0,3%

pentru fiecare zi întârziere din suma neachitată. Prin urmare, suma de (27 885,69 de

lei x 0,3%) x 86 de zile = 71 945, 02 lei.

În urma concretizării cerințelor reclamanta a solicitat încasarea a 3 salarii medii

lunare în mărime de 27 885,69 de lei, a penalității de întâziere în mărime de 47 684

de lei, a prejudiciului moral în mărime de 5 000 de lei pentru neachitarea

compensației la încetarea contractului individual de muncă și compensarea

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 19 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost

respinsă ca neîntemeiată acțiunea depusă de către Zinaida Armanu.

Prin decizia din 7 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă cererea de

apel depusă de avocatul Zinaida Gîrneț, în interesele Zinaidei Armanu și s-a menținut

hotărârea din 19 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel instanțele ierarhic inferioare au reținut că dispozițiile

art.264 Cod muncii la care face referire reclamanta nu sunt aplicabile cazului,

deoarece ultima a depus cerere de demisie din proprie ințiativă, fără ca preavizul

privind concedierea în contextul reducerii numărului și a funcțiilor din statele de

personal, dispus prin ordinul nr.47 din 04 mai 2018 să fie dus la o finalitate.

Totodată, instanțele de judecată au notat că după depunerea cererii de demisie,

Zinaida Armanu nu a depus cerere de retragere a cererii de eliberare din funcție sau o

nouă cerere, prin care să o anuleze pe prima în termen de 7 zile conform prevederilor

art. 85 Cod muncii, or, reclamanta deja își găsise alt loc de muncă, motiv pentru care

a și fost depusă cererea de demisie din proprie inițiativă.

La data de 4 septembrie 2020, Zinaida Armanu, reprezentată de avocatul Zinaida

Gîrneț a declarat recurs împotriva deciziei din 7 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței

de fond cu pronunțarea unei noi decizii de admitere a acțiunii.

În motivarea cererii de recurs a invocat nu este de acord cu hotărârile contestate,

deoarece instanțele ierarhic inferioare eronat au interpretat legea aplicabilă speței;

instanța de apel nu s-a expus, nu a analizat și nu a examinat circumstanțele expuse în

cererea de apel.

A menționat că instanța de fond eronat a apreciat și a interpretat faptul că apelanta

a depus cerere de demisie din proprie inițiativă, or, reieșind din cererea de demisie

este indicat motivul că în legătură cu preavizarea privind reducerea numărului și

funcțiilor din statele de personal, așa cum a fost acordat termen pentru găsirea unui

loc de muncă. Apelanta a indicat și acest motiv în cerere, dar a primit motivul

reducerii numărului și funcțiile din statele de personal, deoarece în cazul în care nu se

reducea numărul și funcțiile din statele de personal apelanta urma a ocupa funcția în

continuare.

3

A susținut că hotărârile instanțelor ierarhic inferioare nu sunt suficient motivate,

iar cauza civilă nu a fost examinată în mod echitabil, ceea ce presupune încălcarea

art. 6 CEDO. Astfel, instanța de apel a interpretat eronat prevederile legale, nu a

examinat integral și nu au luat în considerare toate probele anexate la dosar.

Prin referința depusă la data de 7 octombrie 2020 Consiliului Național pentru

Determinarea Dizabilității și Capacității de Muncă a solicitat respingerea recursului

declarat de către Zinaida Armanu, reprezentată de avocatul Zinaida Gîrneț cu

menținerea deciziei instanței de apel.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Completul reține că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată în

adresa participanților la proces la 31 iulie 2020 (f.d.156), însă careva date ce ar

confirma recepționarea acesteia de către recurentă la actele cauzei lipsesc.

Prin urmare, recursul din 4 septembrie 2020, este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Zinaida Armanu, reprezentată

de avocatul Zinaida Gîrneț, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Zinaida Armanu,

reprezentată de avocatul Zinaida Gîrneț nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

4

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.

26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de către Zinaida Armanu, reprezentată de avocatul Zinaida Gîrneț urmează a fi

considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Zinaida Armanu, reprezentată

de avocatul Zinaida Gîrneț.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

5