2ra-1485/20 — Încasarea prejudiciului cauzat

Dosarul nr. 2ra–1485/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Buiucani), (jud. I. Chirtoacă)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, V. Sîrbu, V. Buhnaci)

Î N C H E I E R E

18 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Tîmbur Iurie,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către de Tîmbur

Iurie împotriva Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale a Republicii

Moldova, intervenient accesoriu Consiliul Național pentru Determinarea

Dizabilității și Capacității de Muncă cu privire la recuperarea prejudiciului material

și moral cauzat,

împotriva deciziei din 10 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către Tîmbur Iurie și menținută hotărârea din 25 iulie 2019

a Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani),

con st ată:

La 11 mai 2018, Tîmbur Iurie s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către

Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale a Republicii Moldova, intervenient

accesoriu Consiliul Național pentru Determinarea Dizabilității și Capacității de

Muncă cu privire la recuperarea prejudiciului material și moral cauzat.

În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat că, activând în cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, aproximativ 19 ani, și pensionat pe motiv de boală-

invaliditate, inițial i-a fost stabilit gradul X de invaliditate, iar prin actul nr. 599, din

03 iulie 2012, i-a fost stabilit gradul X de invaliditate.

Mai mult ca atât, la 22 iulie 2013, fiind reexpertizat de Consiliul Control și

Revedere a Deciziilor, prin raportul nr. 805, din 22 iulie 2013 și certificatul nr. 541

din 29 aprilie 2014, gradul de invaliditate i-a fost anulat și retras.

În această ordine de idei, s-a adresat în instanța de judecată, care i-a dat câștig

de cauză, și anume, prin hotărârea Judecătoriei Centru din 26 martie 2015, a fost

1

anulat certificatul nr. 541 din 29 aprilie 2014 a Consiliului Control și Revedere a

Deciziilor a Consiliului Național pentru Determinarea Dizabilității și Capacității de

Muncă, de asemenea, a fost anulat raportul pentru Determinarea Dizabilității și

Capacității de Muncă nr. 805 din 22 iulie 2013 a Consiliului Control si Revedere a

Deciziilor.

Prin hotărârea din 07 decembrie 2016 a Judecătoriei Centru, a fost anulată

Decizia Comisiei de Litigii de pe lângă Ministerul Muncii Protecției Sociale și

Familiei, nr. 9 din 13 septembrie 2013, emisă pe marginea contestației sale asupra

deciziei Comisiei Control și Revedere a Deciziilor.

Prin urmare, atât instanța de fond, cât și Curtea de Apel, examinând obiectiv,

sub toate aspectele cauza, unanim, au ajuns la concluzia că toate actele ce țin de

retragerea gradului de dizabilitate sunt ilegale.

A precizat că, la 18 martie 2016, prin încheierea Judecătoriei Centru, a fost

supus unei noi expertizări, în baza fișei de trimitere F-088/E, eliberată de Instituția

Medico-Sanitară Nisporeni din 20 iunie 2016, iar în urma expertizării, a fost încadrat

în grad de dizabilitate mediu, cu procentul păstrării capacității de muncă X%, fiind

eliberat un nou certificat de dizabilitate seria CN nr.227034.

În asemenea circumstanțe faptice, relevă că a fost lipsit de pensia invaliditate,

începând cu 22 iulie 2013 până la 30 iunie 2016, adică 2 ani 11 luni 8 zile.

Deși instanțele de judecată au recunoscut ilegale actele administrative

nominalizate anterior, pentru perioada indicată, nu a primit pensia ce i cuvinea,

practic, fiind lipsit de sursă de existență, având la întreținere trei copii.

Reclamantul a înaintat un preaviz la Ministerul Sănătățiii Muncii și Protecției

Sociale, solicitând pe cale extrajudiciară, repararea pagubei materiale cauzate în

sumă de 96 876 de lei.

La fel, a relevat în acțiune că a obținut pe cale judecătorească ca persoană

vătămată într-un drept, anularea actelor emise ilegal în privința sa, prin urmare, poate

pretinde despăgubiri conform legii.

În acest sens, a subliniat că este invalid pe viață, a căpătat o boală profesională

XXXX XXX XXXX XXX cronică, activând în cadrul Ministerului Afacerilor

Interne, pentru ce a beneficiat de pensia meritată, care în ilegal, i-a fost retrasă, ceea

ce i-a provocat profunde suferințe fizice și psihice.

Timp de trei ani, neavând surse de existență, a căzut într-o depresie totală, a

pierdut încrederea în organele statului, căruia a activat cu credință 19 ani, astfel

fiindu-i provocată o pagubă morală imensă și numai prin concursul instanțelor de

judecată i-a fost restabilit dreptul, astfel, urmărește și achitarea pensie retrase ilegal.

Prin urmare, reclamantul Tîmbur Iurie a solicitat încasarea din contul

Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale a prejudiciului material în

cuantum de 96 876 lei, cauzat prin emiterea actelor administrative ilegale ce țin de

retragerea gradului de dizabilitate, cât și încasarea prejudiciului moral în mărime de

300 000 de lei.

2

Prin hotărârea din 25 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani), a

fost respinsă cererea de chemare în judecată înaintată de Tîmbur Iurie, ca fiind

tardivă.

Prin decizia din 10 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către Tîmbur Iurie și menținută hotărârea din 25 iulie 2019 a Judecătoriei

Chișinău (sediul Buiucani).

Pentru a hotărî astfel, instanțele au reținut că, termenul de depunere a cererii de

chemare în judecată a început să curgă de la data de 26 aprilie 2015 și a expirat la

data de 26 aprilie 2018, însă cererea de chemare în judecată a fost depusă de către

Tîmbur Iurie doar la data de 11 mai 2018, adică cu omiterea termenului prevăzut de

art. 267 alin. (1) din Codul civil și nu a solicitat, în conformitate cu art. 116 alin. (1)

CPC, repunerea în termen.

La caz, Tîmbur Iurie a cunoscut despre dreptul său de a înainta acțiunea privind

repararea prejudiciului cauzat, din data de 26 aprilie 2015, adică din data devenirii

definitive și irevocabile a hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, prin care s-

a anulat certificatul nr. 541 din 29 aprilie 2014 a Consiliul Control și Revedere a

Deciziilor al Consiliul Național pentru Determinarea Dizabilității și Capacității de

Muncă și a raportul pentru determinarea dizabilității și capacității de muncă nr. 805

din 22 iulie 2013 a Consiliul Control și Revedere a Deciziilor, or, aceste acte

administrative au stat la baza retragerii gradului de invaliditate și neachitării pensiei

de invaliditate cuvenită.

La 03 august 2020 (prin oficiul poștal), Tîmbur Iurie a declarat recurs împotriva

deciziei din 10 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a

hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie

admisă.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel la pronunțarea deciziei a

încălcat și a aplicat greșit normele de drept procedural și material.

La 19 și 21 octombrie 2020 (prin poștă electronică și respectiv prin oficiul

poștal), Consiliul Național pentru Determinarea Dizabilității și Capacității de Muncă

a depus o referință la recursul declarat de către Tîmbur Iurie, solicitând considerarea

acestuia ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 10

iunie 2020, expediată participanților la proces la 13 iulie 2020, iar recursul a fost

declarat la 03 august 2020. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat

prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei din 10 iunie 2020 a Curții

de Apel Chișinău, în termen.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referință, în raport cu

materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de

3

către Tîmbur Iurie, inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Tîmbur Iurie nu pot duce la admisibilitatea

recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

4

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de către Tîmbur Iurie.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Tîmbur Iurie.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5