2ra-1733/20 — repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei

2ra-1733/20 — repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1733/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. S. Vîșcu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, A. Malîi, I. Muruianu)

ÎNCHEIERE

16 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile

Constantinov împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la

repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea

cauzei în termen rezonabil și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 30 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 02 mai 2019, Vasile Constantinov a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, concretizată ulterior,

solicitând constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil,

încasarea de la bugetul de stat a prejudiciului moral în sumă de 140000 de lei și a

cheltuielilor de judecată în sumă de 15000 de lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că în perioada 25 iulie 2011-05

decembrie 2018, în termen de 80 luni, 26 de zile sau 7 ani, 4 luni și 26 de zile a fost

examinată cauza în contencios administrativ cu privire la restabilirea sa în funcția

deținută anterior.

În continuare a menționat că, în data de 25 mai 2011 a inițiat procedura cu

privire la restabilirea sa în funcția deținută anterior în cadrul Ministerului Afacerilor

Interne. Astfel, în acest sens a depus un raport cu solicitarea de anulare a ordinului

nr. 267 ef din 20 iunie 2008, emis în baza deciziei din 19 iunie 2008 a Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău, prin care a fost concediat din funcția de Șef al

Secției informații și evidențe operative a Ministerului Afacerilor Interne. La 04 iulie

2011, a depus repetat în adresa Ministerului Afacerilor Interne un raport prin care a

solicitat anularea ordinului nr. 267ef din 20 iunie 2008. La 06 iulie 2011, prin

răspunsul primit, a fost informat că, solicitările formulate nu pot fi admise, din

motivul lipsei unei hotărâri de repunere în funcția deținută anterior.

La 27 iulie 2011 a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului

Afacerilor Interne cu privire la anularea ordinului nr. 267ef din 20 iunie 2008 și

restabilirea în funcția deținută anterior. În rezultatul judecării cauzei în fond, prin

hotărârea din 24 mai 2012 a Curții de Apel Chișinău s-a respins ca fiind nefondată

1

și depusă cu omiterea termenului de prescripție cererea de chemare în judecată. Prin

decizia din 26 septembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție a fost casată integral

hotărârea din 24 mai 2012 a Curții de Apel Chișinău, cu restituirea pricinii spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată. După rejudecarea

cauzei în fond, prin hotărârea din 27 februarie 2013 a Curții de Apel Chișinău, s-a

admis cererea depusă cu repunerea acesteia în termenul de prescripție, s-a anulat

ordinul de concediere emis de Ministerul Afacerilor Interne nr. 267ef din 20 iunie

2008, în partea concedierii lui, cu restabilirea în funcția deținută anterior, s-a obligat

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova să-i achite salariul mediu

pentru perioada absenței forțate de la serviciu începând cu 20 iunie 2008 și până la

ziua restabilirii și s-a încasat de la Ministerul Afacerilor Interne cheltuielile de

judecată în mărime de 5000 de lei. Drept urmare a judecării cauzei în ordine de

recurs, prin decizia din 25 septembrie 2013 a Curții Supreme de Justiție, a fost casată

integral hotărârea din 27 februarie 2013 a Curții de Apel Chișinău, cu restituirea

pricinii spre rejudecare la Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău. Prin hotărârea din

10 decembrie 2014 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată cererea de chemare în judecată. Prin decizia din 22 aprilie 2015 a Curții

de Apel Chișinău a fost casată hotărârea din 10 decembrie 2014 a Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău, cu remiterea cauzei la rejudecare în prima instanță,

conform competenței teritoriale la Judecătoria Centru, mun. Chișinău. Prin hotărârea

din 11 mai 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, a fost admisă parțial cererea

de chemare în judecată și a fost anulat ordinul MAI nr.267 ef din 20 iunie 2008 în

partea concedierii ca fiind neîntemeiat; a fost obligat Ministerul Afacerilor Interne

al Republicii Moldova să emită ordinul cu privire la restabilirea în funcția deținută

anterior, iar în caz de imposibilitate (lichidarea întreprinderii, instituției,

organizației, reducerea statelor) să-i fie oferită o funcție echivalentă cu cea ocupată

anterior și anume Șef al Direcției informații și evidență operativă al Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova, începînd cu data de 20 iunie 2008 până la

data de 03 septembrie 2013; a fost încasat din contul Ministerului Afacerilor Interne

al Republicii Moldova în beneficiul său salariul de funcție pentru perioada lipsei

forțate de la muncă începînd cu data de 02 aprilie 2012 pînă la data de 03 iulie 2013

(cu excluderea salariului primit în această perioadă în baza hotărîrilor judecătorești),

luând în considerare salariul mediu lunar al reclamantului în mărime de 7732,50 de

lei; a fost încasat din contul Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova

în beneficiul său prejudiciul moral parțial în mărime de 10000 de lei și cheltuielile

de judecată pentru serviciile de asistență juridică în mărime de 5000 de lei. Prin

decizia din 27 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul său și a fost

casată hotărârea din 11 mai 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău și a fost emisă

o nouă hotărâre prin care a fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în

judecată. Prin decizia din 20 decembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție a fost

admis recursul său și a fost casată decizia din 27 iunie 2017 a Curții de Apel

Chișinău, cu trimiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată. Prin decizia din 08 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost

respinsă cererea sa de apel și a fost admisă cererea de apel depusă de Ministerul

Afacerilor Interne al Republicii Moldova; a fost casată integral hotărârea din 11 mai

2016 a Judecătoriei Centru mun. Chișinău și a fost emisă o hotărâre nouă prin care

a fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Vasile

2

Constantinov împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova,

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Ministerul

Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului de concediere,

restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru perioada absenței forțată de la

muncă, repararea prejudiciului moral. Prin încheierea din 05 decembrie 2018 a Curții

Supreme de Justiție a fost considerat inadmisibil recursul său.

În atare circumstanțe, reclamantul a afirmat că statul i-a încălcat dreptul la

judecarea în termen rezonabil a cauzei de restabilire în funcție, or, cauza a fost

judecată în termen de 80 de luni și 26 de zile sau 7 ani 4 luni și 26 de zile. În rezultatul

încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, statul urmează să-i

repare prejudiciul moral cauzat, care a fost estimat la suma de 7000 de euro,

echivalentul în lei moldovenești suma de 140000 de lei. La fel, urmează a-i fi

compensate și cheltuielile de asistență juridică, în legătură cu faptul că pentru a

beneficia de asistența juridică din partea unui profesionist, a încheiat contracte de

asistență juridică cu avocatul Vladimir Guzun, pentru serviciile căruia a achitat suma

de 15000 de lei, cu titlu de onorariu.

Prin hotărârea din 16 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Constantinov și s-

a constatat încălcarea dreptului lui Vasile Constantinov la judecarea în termen

rezonabil a cauzei civile la cererea de chemare înaintată de Vasile Constantinov

împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM, Ministerului Justiției al RM,

intervenient accesoriu Ministerul Finanțelor cu privire la anularea ordinului de

concediere, restabilirea la serviciu, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la

serviciu și prejudiciului moral; s-a încasat din contul bugetului de stat, prin

intermediul Ministerului Justiției, în beneficiul lui Vasile Constantinov, suma de

40000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea

în termen rezonabil a cauzei; s-au respins ca fiind neîntemeiate pretențiile

reclamantului Vasile Constantinov cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat

prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, în partea ce

excede suma adjudecată și privind încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de

15000 de lei.

Prin decizia din 30 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins, din lipsă

de temei, cererea de apel depusă de reprezentantul Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, Iulian Găinaru și s-a menținut hotărârea din 16 septembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel apreciind circumstanțele în care s-a

desfășurat procedura în cauza în care se invocă încălcarea, a constatat și este convins

că termenul de judecare a cauzei a depășit limita rezonabilității.

În această ordine de idei, instanța de apel a reținut că cauza în care se pretinde

încălcarea, fiind un litigiu de muncă, s-a examinat începând cu data de 08 august

2011 până la 28 noiembrie 2018, perioadă care, în orice caz nu poate fi considerată

rezonabilă, fiind vădit una excesivă.

Potrivit actelor judecătorești atașate la prezentul dosar, s-a constatat că,

motivele de transmitere a cauzei spre rejudecare au fost diverse, însă, cele mai

importante sunt: încălcarea de către instanța de fond a normelor de drept material, și

anume neaplicarea dispozițiilor Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998; încălcarea

competenței teritoriale de judecare a cauzei și existența a două decizii care nu se

3

supun căilor de atac contradictorii referitor la stabilirea competenței; omisiunea

instanței de apel de a se expune asupra unui apel.

La acest comportament, care vizează casarea multiplă a soluțiilor instanțelor

inferioare cu trimiterea la rejudecare, a opinat că, denotă o deficiență serioasă a

sistemului judiciar.

Referitor la comportamentul reclamantului Constantinov Vasile, instanța de

apel a reținut că, reclamantul a avut un comportament activ în cadrul procesului, s-

a prezentat cu regularitate în ședințele de judecată, însă, din cauza solicitărilor

acestuia de concretizare a pretențiilor și de prezentare a probelor suplimentare,

examinarea cauzei a fost amânată.

Totodată, s-a stabilit că, ședințele de judecată au fost amânate inclusiv și la

solicitarea Ministerului Afacerilor Interne, rezultând un comportament

necorespunzător al acestui pârât.

S-a mai reținut că, mai multe ședințe de judecată nu au avut loc și din cauza

instanței, motivele amânării fiind diverse: delegarea judecătorului la un seminar;

concediu de boală; implicarea judecătorului într-o altă ședință de judecată; expirarea

termenului preconizat pentru ședință; înaintarea declarațiilor de abținere.

În astfel de împrejurări, instanța de fond corect a constatat încălcarea dreptului

reclamantului la judecare în termen rezonabil a litigiului de muncă, mai ales în

condițiile în care reclamantul nu a contribuit în nici un fel la tergiversarea examinării

cauzei, decât folosind drepturile sale procedurale.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că reclamantul este îndreptățit să-și

apere dreptul său încălcat.

Totodată, instanța de apel a notat că, legislația nu oferă o enumerare exhaustivă

a criteriilor de determinare a sumei compensatorii pentru prejudiciul moral suportat.

Prin urmare, stabilirea cuantumului sumei compensatorii pentru fiecare caz concret

revine instanței de judecată, pornind de la circumstanțele individuale ale cauzei.

În speță, circumstanțele cauzei denotă incontestabil faptul că reclamantului i-

au fost cauzate inconveniențe în rezultatul încălcării dreptului său la judecare în

termen rezonabil a cauzei.

De altfel, intensitatea trăirilor psihice ale reclamantului se datorează naturii

cauzei în care s-a constatat încălcarea, or litigiul este unul de muncă. Respectiv,

importanța litigiului și interesul reclamantului în soluționarea rapidă a acestuia sunt

majore.

Deci, modul de acordare a satisfacției echitabile trebuie determinat în raport cu

prejudiciul moral suferit, gravitatea acestuia, importanța și consecințele sale pentru

victimă.

Așadar, ținând cont de natura dreptului lezat, de caracterul și gravitatea

suferințelor suportate, instanța de apel a considerat că suma de 40000 lei, dispusă

spre încasare de către instanța de fond, constituie o recompensă echitabilă pentru

prejudiciul moral suportat, fiind suficientă pentru a aduce satisfacție reclamantului.

La 16 octombrie 2020, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a depus

cerere de recurs împotriva deciziei din 30 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii ca fiind

neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a invocat interpretarea eronată a legii, precum și

4

aprecierea arbitrară a probelor.

Concomitent, cu referire la prevederile art. 373 alin.(1), art. 130 alin.(1) Cod

de procedură civilă, a opinat că instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia

hotărîrii primei instanțe, eronat a interpretat dreptul material ce reglementează

încasarea prejudiciului prin prisma Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea

de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești.

La fel, a considerat inadmisibile argumentele instanței de apel în justificarea

admiterii acțiunii precum că ședințele de judecată s-au amânat din cauza

comportamentului necorespunzător al pârâtului. Or, omisiunea

reclamantului/intimatului de obiecta împotriva amânărilor ședințelor de judecată la

solicitarea pârâtului nu-i permite de a pretinde violarea art.6 al Convenției.

Respectiv, nu constituie temei de constatare a încălcării art. 6 din Convenție

amânările realizate ca urmare a delegării judecătorului la seminar, aflării în concediu

medical, precum și implicarea în altă ședință de judecată.

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimatului conform

scrisorii de însoțire datate cu 14 noiembrie 2020 (Vol.II, f.d.107). Corespondența a

fost restituită instanței cu mențiunea „nereclamat” (Vol.II, f.d.108-109).

Referință la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu a parvenit.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 30 iulie 2020, iar cererea de recurs

a fost depusă la 16 octombrie 2020.

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale participanților la

proces la 16 septembrie 2020, conform scrisorii de însoțire (Vol.II, f.d.92). Din

textul recursului se distinge recepționarea deciziei de către recurent la 18 septembrie

Examinând temeiurile recursului declarat de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

5

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3)

și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

6

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova împotriva deciziei din 30 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

7