2ra-1721/20 — repararea prejudiciului material cauzat angajatorului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului material cauzat angajatorului
- Temei legal
- temeiurile inamdisibilitatii recursului
2ra-1721/20 — repararea prejudiciului material cauzat angajatorului (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
dosarul nr. 2ra-1721/20 prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (D.Tricolici) instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău ( M. Guzun, Vl. Clima, Gr. Dașchevici) ÎNCHEIERE 16 decembrie 2020 mun.
Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componență: Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru examinând admisibilitatea recursului declarat de Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” împotriva lui Ciobanu Anatolie cu privire la repararea prejudiciului material cauzat angajatorului, împotriva deciziei din 08 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respins apelul declarat de Agenția Servicii Publice și a fost menținută hotărârea din 30 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, c o n s t a t ă La data de 03 aprilie 2019 Agenția Servicii Publice a depus cerere de chemare în judecată către Ciobanu Anatolie privind repararea prejudiciului material cauzat angajatorului.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, Direcția control și audit intern din cadrul Agenției Servicii Publice a efectuat o misiune de audit privind asigurarea corectitudinii și plenititudinii încasării mijloacelor bănești în perioada 01.06.2015 - 31.01.2016 pentru serviciile de asigurare obligatorie de răspundere civilă (RCA) intermediate de IP „Agenția Servicii Publice” în temeiul contractului de mandat nr. 01-04/2014-334 din 20.05.2014 încheiat cu Broker de Asigurare-Reasigurare AECM Asigurări SRL. Potrivit prevederilor contractului, mandatarul ÎS „Registru” împuternicit de mandantul BAR AECM ASIGURĂRI SRL, are obligația să elibereze asiguraților polițe de asigurare numai după încasarea de asigurare sau, dacă plata se face prin transfer bancar, după primirea ordinului de plată avizat de bancă (pct. 3.3).
A indicat că, conform Hotărârii Guvernului nr. 314 din 22.05.2017 privind constituirea Agenției Servicii Publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 162- 170/396 din 26.05.2017, pct. 1. ÎS ”CRIS „Registru” se reorganizează, prin transformare, în instituția publică „Agenția Servicii Publice” în subordinea Guvernului. Pct. 3 al hotărârii menționate stabilește că, instituția publică „Agenția Servicii Publice” este succesorul de drepturi și obligații al ÎS „CRIS „Registru”. A susținut reclamantul că conform pct. 5.16 din fișa de post a expertului, funcție deținută de Anatolie Ciobanu, acesta poartă responsabilitate pentru folosirea incorectă, inoportună și parțială a drepturilor acordate. Relata că, formarea soldului a fost cauzat de admiterea de către inspectorii subdiviziunilor teritoriale ale Departamentului înmatriculare a mijloacelor de transport și calificare a conducătorilor auto, în timpul prestării serviciului RCA, a unor erori.
A menționat că, pârâtul Anatolie Ciobanu a prestat serviciile solicitate fără a asigura încasarea pe deplin a valorii serviciului. Astfel, în cazul prestării serviciilor în privința cetățeanului Matveev Alexei, pârâtul urma să încaseze prima de asigurare în mărime de 762,57 lei, însă acesta a încasat doar 571,93 lei. Nota că, suma prejudiciului material cauzat de către pârât la prestarea serviciului de asigurare obligatorie de răspundere civilă s-a constatat a fi suma de 190,64 lei. Susținea că la data de 16.01.2019, în adresa lui Anatolie Ciobanu a fost expediată somația nr. 01/180, în care i se aduce la cunoștință despre suma prejudiciului, cu propunerea de a achita suma în termen de 7 zile de la recepționarea somației.
Somația nu a fost recepționată, și restituită cu mențiunea „nereclamat”, însă a fost expediată la adresa de domiciliu cunoscut. Acesta la momentul actual nu este angajat în cadrul Agenției Servicii Publice. Astfel, a solicitat reclamantul în temeiul dispozițiilor art. 333 din Codul muncii, admiterea acțiunii și încasarea din contul lui Ciobanu Anatolie în beneficiul I.P. „Agenția Servicii Publice” a sumei în mărime de 190,64 lei cu titlu de prejudiciu material cauzat angajatorului. Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 30 iulie 2019, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La data de 13 august 2019 Agenția Servicii Publice a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 30 iulie 2019, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea formulată să fie admisă integral.
Prin decizia din 08 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul declarat de Agenția Servicii Publice și a fost menținută hotărârea din 30 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. Instanța de apel a considerat că prima instanță corect a stabilit că nu sunt întrunite temeiuri legale întru admiterea acțiunii formulate de reclamant, întrucât angajatorul IP „Agenția Servicii Publice” nu a respectat procedura de tragere la răspundere materială a salariatului pentru prejudiciul cauzat angajatorului prevăzută de art. 342, 343, 344 din Codul muncii. La 07 octombrie 2020 IP „Agentia Servicii Publice” a declarat recurs împotriva deciziei din 08 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe.
În motivarea recursului a invocat aplicarea eronată a normelor de drept material, manifestată prin neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată, iar concluziile expuse în hotărâri sunt în contradicție cu probele administrate. În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea 2 nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa recurentului copia deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăsește dovada recepționării acesteia, din care considerente recursul declarat la data de 07 octombrie 2020 se consideră a fi depus în termen.
Examinând temeiurile recursului declarat de Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre 3 probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera inadmisibil recursul declarat de Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”.
În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Recursul declarat de Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 4
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.