3ra-1045/20 — Contestarea actului

3ra-1045/20 — Contestarea actului (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra–1045/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru), (jud. S. Dimitriu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

Î N C H E I E R E

09 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Popa Anisia, Popa

Anghelina și Popa Ariadna, reprezentate de avocatul Barbăneagră Sergiu,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată

înaintată de Jenunchi Vitalie împotriva Direcției generale economie, reforme și

relații patrimoniale și Direcția privatizare a Fondului de Locuințe din cadrul

Consiliului Municipal Chișinău, Popa Anisia, Popa Anghelina și Popa Ariadna,

persoana terță Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” cu privire la

recunoașterea nulității hotărârii de privatizare, a contractului de vânzare-

cumpărare, a contractelor de donație și înlăturarea obstacolelor, obligarea radierii

de la evidență și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 22 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău prin care a fost

respins apelul declarat de către Popa Anisia, Popa Anghelina și Popa Ariadna și

menținută hotărârea din 11 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),

con st ată:

La 16 ianuarie 2015, Vitalie Jenunchi a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului municipal Chișinău, Direcția privatizarea fondului de locuințe,

Direcția generală economie, reforme și relații patrimoniale, Anghelinei Popa și

Ariadnei Popa cu privire la recunoașterea nulă a hotărârii Comisiei municipale de

privatizare a fondului locativ, recunoașterea nulă a contractului de vânzare-

cumpărare, transmitere-primire a locuinței în proprietate privată, recunoașterea nulă

a contractelor de donație și obligarea de a nu crea obstacole în folosirea spațiului

locativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 29 septembrie 1970, părinții

săi, tata Gheorghii Jenunchi și mama Profira Jenunchi s-au căsătorit, iar din căsătorie

au doi copii, reclamantul Vitalie Jenunchi și Radu Jenunchi.

Conform ordinului de repartiție nr. 039929 din 05 februarie 1984, Profirei

Jenunchi i-a fost acordat cu drept de folosință apartamentul nr. XX, șos. XXXX,

XX, mun. Chișinău. Prin actul enunțat se mai confirmă că, Gheorghii Jenunchi, Radu

Jenunchi și reclamantul Vitalie Jenunchi, au viza de domiciliu în apartamentul

1

menționat.

La 16 iunie 2007, Profira Jenunchi a decedat, iar Gheorghii Jenunchi și cu cei

doi copii, Radu Jenunchi și Vitalie Jenunchi au continuat să locuiască în

apartamentul indicat.

În primăvara anului 2010, Gheorghii Jenunchi s-a recăsătorit cu Anisia Popa,

care avea o fiică, Anghelina Popa, iar aceasta, la rândul său, avea și ea o fiică,

Ariadna Popa, care au fost înregistrate de către Gheorghii Jenunchi cu vize de

domiciliu în apartamentul în litigiu.

La 12 august 2010, fratele său, Radu Jenunchi a decedat. În toamna anului

2010, reclamantul s-a întors acasă de la lucru din Federația Rusă și încercând să-l

radieze din Registrul de evidență pe fratele său decedat, a aflat că, el și fratele său

erau deja scoși de la evidență, iar în apartament erau înscrise persoane străine.

Ulterior, a aflat de existența hotărârii Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din

15 iulie 2010, emisă în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghii

Jenunchi împotriva lui Radu Jenunchi și Vitalie Jenunchi cu privire la recunoașterea

dreptului pierdut la spațiu locativ și radierea de la evidență, prin care Radu Jenunchi

și Vitalie Jenunchi au fost recunoscuți cu dreptul pierdut la spațiul locativ și radiați

de la evidență din apartamentul nr. XX, din șos. XXXX, XX, mun. Chișinău.

Reclamantul a contestat hotărârea judecătorească menționată în modul prevăzut

de lege, iar prin decizia Curții Supreme de Justiție din 30 noiembrie 2011 a fost

admis recursul, casată decizia Curții de Apel Chișinău din 23 martie 2011 și

hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 15 iulie 2010 și restituită cauza

spre rejudecare în primă instanță.

La 18 februarie 2014, după reexaminarea cauzei, Judecătoria Botanica a hotărât

de a respinge cererea de chemare în judecată a lui Jenunchi Gheorghii către Jenunchi

Vitalie, intervenienți accesorii Popa Ariadna și Popa Anghelina, privind

recunoașterea dreptului pierdut la spațiul locativ, radierea de la evidență. Hotărârea

judecătorească a devenit irevocabilă la 21 martie 2014.

În conformitate cu prevederile art. 11 al Legii privatizării fondului de locuințe

nr.1324 din 10 martie 1993, privatizarea fondului de locuințe, fiind un proces de

înstrăinare a fondului de locuințe care aparține statului, este realizat prin intermediul

organelor de stat, în special, prin intermediul comisiei de privatizare a fondului de

locuințe, decizia pozitivă a căreia constituie temei pentru pregătirea proiectului de

contract vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinței în proprietate privată și

pentru încunoștințarea proprietarului locuinței la data încheierii contractului.

La 17 decembrie 2010, după ce a fost înaintat un pachet de documente pentru

privatizare de către Jenunchi Gheorghii, Popa Ariadna și Popa Anghelina, Comisia

de Privatizare a Fondului de Locuințe prin hotărârea nr.199 a decis ca ap. XX, situat

pe șos. XXXX, XX, mun. Chișinău, să fie privatizat.

La 12 ianuarie 2011, a fost privatizat ap. nr. 16, situat pe șos. XXXX, XX, mun.

Chișinău și a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare, transmitere - primire

a locuinței în proprietate privată, autentificat la notar și atribuindu-se nr.37 cu

înregistrarea ulterioară în aceeași zi în regim de urgență la OCT Chișinău.

Conform art. 12 al Legii privatizării fondului de locuințe nr. 1324 din 10 martie

1993, contractul de vânzare - cumpărare, transmitere - primire a locuinței în

proprietate privată se încheie cu unul dintre soți, cu acordul scris al tuturor

membrilor adulți care locuiesc împreună (inclusiv al celor care sunt plecați

2

temporar).

Îndată după privatizare, Jenunchi Gheorghii prin contractul de donație nr. 83

din 18 ianuarie 2011, a donat 1/3 cotă-parte ce-i aparținea din ap. nr. 16, situat pe

șos. XXXX, XX, mun. Chișinău Anisiei Popa. Contractul de donație, la fel ca și

contractul vânzare - cumpărare, transmitere-primire a locuinței în proprietate privată

a fost înregistrat în aceeași zi la OCT Chișinău.

Prin contractul de donație nr.849 din 04 februarie 2011, Popa Anisia donează

cota-parte ce-i aparține nepoatei sale (minore la acel timp) Popa Ariadna.

Astfel, Popa Ariadna deține 2/3 cote-părți din ap. XX, situat pe sos. XXXX,

XX, mun. Chișinău, iar mama ei - Popa Anghelina deține 1/3 cotă-parte.

Din motiv că reclamantul nu a participat la privatizarea apartamentului

nominalizat, nu deține hotărârea comisiei de privatizare a fondului de locuințe nr.199

din 17 decembrie 2010, în baza căreia a fost încheiat contractul de vânzare -

cumpărare, transmitere-primire a locuinței în proprietate privată nr.37 din 12

ianuarie 2011 și nici contractul nr. 37 din 12 ianuarie 2011.

Potrivit art. 6 al Legii privatizării fondului de locuințe nr. 1324-XII din 10

martie 1993, cumpărarea sau primirea cu titlu gratuit în proprietate privată a

locuințelor se face cu acordul tuturor membrilor adulți ai familiei care locuiesc

împreună.

În viziunea reclamantului Hotărârea Comisiei Municipale de privatizare a

fondului de locuințe a mun. Chișinău este ilegală, deoarece prin hotărârea

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 18 februarie 2014, fiind respinsă cererea

de chemare în judecată a lui Jenunchi Gheorghii, de jure, s-a restabilit dreptul de

folosință a lui Jenunchi Vitalie asupra ap. XX, situat pe șos. XXXX, XX, mun.

Chișinău. În această ordine de idei, Jenunchi Vitalie nu a pierdut dreptul de folosință

la spațiul locativ în ap. 16, situat pe șos. XXXX, XX, mun. Chișinău, iar pentru

privatizarea spațiului locativ este necesar acordul lui.

Astfel, temeiul juridic prin care a fost radiată viza de reședință a lui Jenunchi

Vitalie din ap. 16, situat pe șos. XXXX, XX, mun. Chișinău - a dispărut. Jenunchi

Vitalie locuia în apartamentul litigios, un alt spațiu locativ dânsul nu are, iar acordul

pentru a se privatiza apartamentul în litigiu nu l-a dat.

Ținând cont de cele menționate, reclamantul nu exclude faptul că persoanele

interesate (Jenunchi Gheorghii, Popa Anghelina, Popa Ariadna) au ascuns

intenționat această împrejurare în cadrul examinării cererii de privatizare, potrivit

prevederilor art. 11 al Legii privatizării fondului de locuințe, ceea ce a determinat

comisia pentru privatizarea fondului de locuințe să adopte o decizie ilegală.

Conform art. 27 al Legii privatizării fondului de locuințe din 10 martie 1993,

litigiile ce țin de privatizarea fondului de locuințe se soluționează pe cale juridică.

La 09 decembrie 2014, reclamantul a sesizat Direcția Generală Economie,

Reforme și Relații Patrimoniale printr-o cerere prealabilă (nr.07-06/1262) despre

încălcările depistate și a solicitat implicarea acesteia în soluționarea prealabilă a

litigiului, prezentând totodată, probe confirmative, care dovedesc afirmațiile expuse.

La 22 decembrie 2014, a făcut cunoștință cu răspunsul Direcției Generale

Economie, Reforme și Relații Patrimoniale din 18 decembrie 2014 (07-06/1262).

Acesta a ignorat solicitarea de a revizui decizia adoptată, limitându-se la mențiunea

că hotărârea de privatizare a locuinței de stat se adoptă în baza documentelor

prezentate de către solicitanți, eliberate de instituțiile abilitate și competente în

3

problema dată, corespunzător, ele se prezumă a fi legale, fără a prezenta copiile

actelor respective, în special, copia deciziei comisiei de privatizare a fondului de

locuințe, pe care o contestă.

Reclamantul a considerat că odată cu nerespectarea modului de privatizare al

ap. 16, situat pe sos. XXXX, XX, mun. Chișinău, Hotărârea Comisiei Municipale de

Privatizare a Fondului de Locuințe a mun. Chișinău si Contractul de vânzare –

cumpărare, transmitere - primire a locuinței în proprietate privată nr.37 din 12

ianuarie 2011, în temeiul art.217 alin.(1) Cod Civil al RM este lovită de nulitate

absolută, deoarece a avut ca temei o hotărâre viciată si ilegală, a comisiei de

privatizare.

Conform art.217 alin. (l) al Codului Civil, nulitatea absolută a actului juridic

poate fi invocată de orice persoană care are un interes născut și actual. Instanța de

judecată o face din oficiu. Conform alin.(3) a normei menționate supra acțiunea în

constatare a nulității absolute este imprescriptibilă. Reclamantul a menționat că,

pârâții pot fi acționați în judecată în orice moment.

Astfel, actul juridic nul, nu este valabil și nu produce nici un efect. Unul din

temeiurile nulității absolute este lipsa unui element esențial pentru formarea actului

juridic și anume a consimțământului (art.199 Cod Civil RM).

La caz, lipsește acordul lui Jenunchi Vitalie la încheierea contractului de

vânzare -cumpărare, transmitere - primire a locuinței în proprietate privată, care se

încheie cu unul dintre soți cu acordul scris al tuturor membrilor adulți care locuiesc

împreună (inclusiv al celor care sunt plecați temporar).

Reclamantul a fost într-un mod intenționat și ilegal eliminat din procesul de

privatizare a ap. XX. situat pe sos. XXXX, XX, mun. Chișinău, prin care i s-a

încălcat un drept garantat.

Cu privire la contractul de donație nr. 83 din 18 ianuarie 2011 și contractul de

donație nr. 849 din 04 februarie 2011, reclamantul a insistat că ele sunt lovite de

nulitate, deoarece acestea reies din Contractul de vânzare - cumpărare, transmitere -

primire a locuinței în proprietate privată nr.37 din 12 ianuarie 2011.

În fața instanțelor de judecată reclamantul a solicitat recunoașterea nulă a

hotărârii nr. 199 din 17 decembrie 2010 a Comisiei pentru Privatizarea Fondului de

Locuințe; recunoașterea nulă a contractului de vânzare - cumpărare, transmitere -

primire a locuinței în proprietate privată nr. 37 din 12 ianuarie 2011; recunoașterea

nulă a contractului de donație nr. 83 din 18 ianuarie 2011; recunoașterea nulă a

contractului de donație nr.849 din 04 februarie 2011; a obliga pe Popa Anghelina și

Popa Ariadna să nu creeze obstacole lui Jenunchi Vitalie în folosirea spațiului locativ

de pe adresa mun. Chișinău, șos. XXXX, XX, ap. XX; obligarea IP „Agenția Servicii

Publice” de a efectua modificări în Registrul de evidență, și anume radierea lui Popa

Anghelina, Popa Ariadna și Popa Anisia de pe adresa mun. Chișinău, șos. XXXX,

XX, ap. 16; încasarea în beneficiul reclamantului de la Popa Anghelina, Popa

Ariadna și Popa Anisia a următoarelor cheltuieli de judecată: taxa de stat în mărime

de 2 000 lei; suma de 2 470 lei pentru serviciile executorului judecătoresc; suma de

4 000 lei pentru serviciile avocatului conform bonului de plată.

Prin hotărârea din 13 iulie 2016 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău a fost

admisă parțial acțiunea.

A fost declarată nulă hotărârea nr. 199 din 17 decembrie 2010 a Comisiei

municipale de privatizare a fondului locativ, prin care apartamentul nr. 16 din șos.

4

XXXX,XX, mun. Chișinău a fost transmis în proprietate privată în cote-părți egale

a câte 1/3 lui Gheorghii Jenunchi, Anghelina Popa și Ariadna Popa.

A fost declarat nul contractul de vânzare - cumpărare, transmitere-primire a

locuinței în proprietate privată nr. 37 din 12 ianuarie 2011, înregistrat la ÎS

„Cadastru” la data de 12 ianuarie 2011.

Au fost recunoscute nule contractele de donație nr. 83 din 18 ianuarie 2011 și

nr. 849 din 04 februarie 2011.

Au fost obligate Anghelina Popa și Ariadna Popa să nu creeze lui Vitalie

Jenunchi obstacole în folosirea spațiului locativ de pe adresa mun. Chișinău, șos.

XXXX, XX, apartamentul nr. XX.

Au fost încasate în mod solidar din contul Anghelinei Popa și Ariadnei Popa în

beneficiul lui Vitalie Jenunchi suma de 2470 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată

suportate pentru serviciile executorului judecătoresc la aplicarea sechestrului pe

apartamentul nr. XX, șos. XXXX, XX, mun. Chișinău și suma de 4000 lei, cu titlu

de cheltuieli de asistență juridică, iar în total suma de 6 470 lei.

În rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2016 au fost respinse

apelul declarat de către Anghelina Popa, din nume propriu și în interesele Ariadnei

Popa și cererea de alăturare la apel depusă de către Consiliul municipal Chișinău și

a fost menținută hotărârea primei instanțe.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 05 iulie 2017 a fost admis recursul

declarat de către Anghelina Popa și Ariadna Popa, a fost casată decizia Curții de

Apel Chișinău din 17 noiembrie 2016 și hotărârea Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 13 iulie 2016, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria

Chișinău, într-un alt complet de judecată.

Prin hotărârea din 11 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru)

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Jenunchi Vitalie

împotriva Direcției generale economie, reforme și relații patrimoniale și Direcția

privatizare a Fondului de Locuințe din cadrul Consiliului Municipal Chișinău, Popa

Anisia, Popa Anghelina și Popa Ariadna, persoană terță Instituția Publică „Agenția

Servicii Publice” cu privire la recunoașterea nulității hotărârii de privatizare, a

contractului de vânzare-cumpărare, a contractelor de donație și înlăturarea

obstacolelor, obligarea radierii de la evidență și încasarea cheltuielilor de judecată.

A fost constatată nulitatea: hotărârii nr. 199 din 17 decembrie 2010 a Comisiei

pentru Privatizarea Fondului de Locuințe, prin care apartamentul nr. 16 din șoseaua

XXXX, XX, mun. Chișinău a fost transmis în proprietate privată lui Jenunchi

Gheorghii, Popa Anghelina și Popa Ariadna; contractului de vânzare-cumpărare,

transmitere-primire a locuinței în proprietate privată nr. 37 din 12 ianuarie 2011 a

apartamentului nr. XX din șoseaua XXXX, XX, mun. Chișinău; precum și

contractelor de donație a apartamentului nr. 16 din șoseaua XXXX, XX, mun.

Chișinău nr. 83 din 18 ianuarie 2011 și nr. 849 din 04 februarie 2011.

Au fost obligate pârâtele Popa Anghelina și Popa Ariadna să nu creeze

reclamantului cu drept de posesie - Jenunchi Vitalie, obstacole, în folosirea spațiului

locativ - apartamentului nr. XX din șoseaua XXXX, XX, mun. Chișinău.

A fost încasată de la Popa Anghelina, Popa Ariadna și Popa Anisia în beneficiul

reclamantului sumă de 6 470 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În rest, cererea a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.

5

Prin decizia din 22 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de către Popa Anisia, Popa Anghelina și Popa Ariadna și menținută

hotărârea din 11 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru).

În motivarea hotărârilor sale instanțele de judecată ierarhic inferioare au reținut

că, reclamantul a respectat termenul de 30 de zile prevăzut de art. 17 al Legii

contenciosului administrativ, în partea contestării hotărârii nr. 199 din 17 decembrie

2010 a Comisiei pentru Privatizarea Fondului de Locuințe, or, din conținutul cererii

de chemare în judecată, rezultă că reclamantul nu deținea la momentul depunerii

cererii – 16 ianuarie 2015, hotărârea enunțată, dovada contrară nefiind prezentată de

partea pârâtă. Instanțele au conchis asupra depunerii în termen a cererii prealabile

din 09 decembrie 2014, răspunsul fiind din 18 decembrie 2014, iar acțiunea

formulată în instanță la 16 ianuarie 2015, fiind respectate termenele de 30 de zile de

contestare a actului și de depunere a cererii în instanță.

Cu privire la fondul cauzei instanțele au reținut că, Hotărârea Comisiei

Municipale de privatizare a fondului de locuințe a mun. Chișinău nr. 199 din 17

decembrie 2010, nu corespunde prevederilor Legii privatizării fondului de locuințe

nr. 1324-XII din 10 martie 1993, deoarece nu a existat acordul tuturor membrilor

adulți ai familiei care locuiesc împreună și anume a reclamantului Jenunchi Vitalie.

Or, prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 18 februarie 2014

au fost restabilite drepturile lui Jenunchi Vitalie asupra apartamentului nr.XX, situat

pe șos. XXXX, XX, mun. Chișinău, fiind respinsă ca neîntemeiată cererea de

chemare în judecată depusă de tatăl acestuia, Jenunchi Gheorghii.

Având în vedere faptul că, hotărârea Comisiei Municipale de Privatizare a

Fondului de Locuințe a mun. Chișinău, urmează a fi anulată, instanțele au conchis

cu privire la necesitatea anulării contractului de vânzare - cumpărare, transmitere-

primire a locuinței în proprietate privată nr. 37 din 12 ianuarie 2011, care a fost

încheiat în baza acesteia. La caz, urmând a fi aplicat principiul anulării actului juridic

inițial, care duce la nulitatea actului juridic subsecvent, regula de drept, potrivit

căreia anularea (desființarea) actului juridic inițial (primar) atrage și anularea actului

juridic subsecvent (următor), datorită legăturii lor juridice.

La 21 august 2020, Popa Anisia, Popa Anghelina și Popa Ariadna, reprezentate

de avocatul Barbăneagră Sergiu, au declarat recurs împotriva deciziei din 22 iulie

2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii instanței de fond cu pronunțarea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii

ca fiind tardivă.

La 02 noiembrie 2020, Direcția generală, economie, comerț și turism a

Consiliului municipal Chișinău a depus referință la recursul declarat de către Popa

Anisia, Popa Anghelina și Popa Ariadna, solicitând admiterea acestuia în modul

formulat.

La 11 noiembrie 2020 (prin poștă electronică), Jenunchi Vitalie, reprezentat de

avocatul Șevciuc Ștefan, a depus o referință la recursul declarat de către Popa Anisia,

Popa Anghelina și Popa Ariadna, solicitând considerarea acestuia ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs. Iar conform art. 245 alin. (1) din același cod, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea

6

nu stabilește un termen mai mic.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că recursul declarat de Popa Anisia, Popa Anghelina și Popa Ariadna,

a fost înregistrat la 21 august 2020, copia deciziei fiind recepționată de către avocatul

acestora la 31 iulie 2020, astfel, recursul a fost declarat în termenul stabilit de lege.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din

art. 246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un 5

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ, și anume, din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245, alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

7

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare

în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers

c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către recurenți este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de către Popa Anisia, Popa Anghelina și Popa Ariadna,

reprezentate de avocatul Barbăneagră Sergiu se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Victor Burduh

8